Prin 2015, m-am intalnit cu Dinu Bucalet la sala Absoluto de pe Splaiul Independentei. A fost punctual, mi-a zis ceva de tricoul de tenis cu care am venit la o lectie de Jiu Jitsu si apoi m-a pus sa fac 15 flotari. Asa a inceput vara mea si asa s-a terminat: cu antrenamente, o data sau de doua ori pe saptamana, cu un pustan care avea centura maro la Brazilian Jiu Jitsu. M-a chinuit mult si am jurat razbunare. Ei bine, ziua aceea venit. Ghinionul lui este ca e campion, iar seria despre tinerii campioni a devenit ocazia perfecta sa-i pun tot felul de intrebari. Caci eu am ramas cu notiuni de baza si tibiile zdrelite, insa Dinu a continuat sa lupte si sa castige concursuri.
A luat medalia de bronz la campionatul mondial de MMA in Rusia, a castigat centura RXF la categoria lui de greutate, iar palmaresul sau actual in MMA este de 6 victorii si o infrangere.
Recent, Dinu "Houdini" Bucalet (nu-i place porecla asta, dar luptatorii au parte de tot soiul de nume de alint) s-a mutat in UK. Acolo preda (BJJ si kickboxing) si participa la cel putin un concurs pe luna. Pe unele le castiga, pe altele nu. Insa ce-i mai important abia acum urmeaza: Europenele IBJJF din ianuarie, concurs organizat de cea mai titrata federatie de BJJ din lume, unde Dinu spera sa ia medalie.
"Voiam sa stiu sa lupt"
Numele meu este Dinu Silviu Bucalet, acelasi nume ca tatal meu, care este si primul meu erou :) Am 24 ani si am crescut, ca majoritatea celor din generatia mea, pe langa bloc, alergand dupa o minge.
Nu m-a indrumat nimeni spre vreun sport anume sau arte martiale, ci pur si simplu mereu am fost foarte activ. Jucam mult fotbal si chiar am fost si la un club in zona, insa doar pentru ca prietenii mei mergeau si voiam sa ma duc cu ei. Dupa ce nu s-au mai dus, nici eu nu am continuat.
Am vazut gale K1 la televizor, tin minte ca imi placea mult de Remy Bonjasky. Iar intr-o zi, in drum spre liceu, am vazut o sala de kickbox. Voiam sa stiu sa ma apar si sa lupt, asa ca am intrat sa incerc.
Primul concurs
Dupa primele 4 luni de antrenament de kickbox si MMA, era un concurs de BJJ la Valcea. Antrenorul meu, George Stanciu, mi-a propus sa intru si, astfel, aia a fost prima data cand am imbracat un kimono (imprumutat de la el).
Am avut 4 meciuri, le-am castigat pe primele 3 prin armbar (n. red. manevra efectuata la sol, ce vizeaza cotul adversaruui) si am pierdut in finala tot prin armbar. Nu imi amintesc nimic legat de emotii, dar cu siguranta am avut. Nici adversarii nu ii mai stiu, dar mi-l amintesc pe cel ce m-a invins in finala :) Mi-a placut si mi-am dorit sa castig data viitoare.
Evolutia ca luptator
In primii ani, m-am antrenat de 2 ori pe saptamana, dupa care, de 3 ori. Apoi, usor-usor, din ce in ce mai mult, pana am ajuns sa o fac zilnic. Ma gandeam mereu la asta, era lucrul ce imi facea cea mai mare placere (si inca este de multe ori).
Antrenorii sunt foarte importanti si am avut parte de oameni de calitate care au stiut sa creeze o atmosfera frumoasa pentru antrenament. Asta mi se pare cel mai important. Pe aceasta cale doresc sa le multumesc tutoror celor care m au antrenat, in mod special lui Tudor Mihaita si Ionut Atodiresei, fara de care probabil acum nu ati citi aceste randuri.
Nu cred ca este nicun secret: pentru a fi bun trebuie sa te antrenezi, sa fii constant, sa iti placa si sa iti doresti asta. Si evident sa te antrenezi cat mai eficient si sa deprinzi tehnicile corecte (de unde si importanta unor antrenori experimentati).
Cu cat capeti mai multa experienta, cu atat progresezi. Iar experienta o capeti participand la cat mai multe concursuri si fiind mereu in sala.
Rezultate notabile
Am obtinut o medalie de bronz la un campionat mondial de MMA in Rusia, avand 3 meciuri unul dupa altul, iar medalia mi-a fost pusa la gat de Fedor Emilianenko. Am luat locul 2 la un campionat mondial de Jiu Jitsu, insa nu sub o federatie de renume mare mondial.
Am reusit sa castig un meci de Jiu Jitsu intr-un invitational in Anglia, impotriva unuia dintre sportivii considerati cei mai buni ca centura mov la categoria respectiva de greutate. Ca luptator profesionist de MMA, palmaresul meu este de 6 victorii si o infrangere.
De asemenea, am reusit sa castig centura RXF la categoria mea de greutate, organizatia cea mai mare de MMA din Romania.
Seminarul de la Timisoara
GI inseamna Brazilia Jiu Jitsu cu Kimono, iar no Gi fara Kimono, in sort si tricou. Mi-a facut mare placere sa le arat catorva noi practicanti de BJJ din Timisoara cateva tehnici si sa impartasesc din cunostintele mele. Imi place mult sa si predau si sper sa am ocazia sa repet aceste seminarii nu doar in Timisoara.
Experienta din MMA
Mi se spune Houdini, datorita unui meci foarte disputat de-al meu in care am reusit sa scap din cateva situatii foarte la limita (cel putin asa a parut de la televizor). Comentatorul mi-a pus aceasta porecla. Ca fapt divers, eu fac si trucuri cu carti de magie :)
Dar nu imi plac poreclele; daca o sa am vreodata una care sa ramana, sper ca nu va fi aceasta.
Stilul meu de lupta nu este niciun secret; mereu am preferat sa lupt la sol si sa imi submit oponentii, toate victoriile mele fiind prin submission. Nu imi studiez prea mult adversarii, cred in mine si in abilitatile mele. Desigur, ma uit sa vad ce stil are si ce face si ce ar trebui sa evit, dar strategia mea nu se va schimba niciodata prea mult.
Despre teama nu as spune ca exista, odata ce esti intr-un meci. Poate te temi de a pierde, insa nu e cazul meu. Nu am nici o problema sa pierd, cu totii pierdem la un moment dat. In momentul cand lupti, totul devine instinctiv, nu prea gandesti atunci. Iar daca o faci, foarte rar ai sa-ti amintesti ce era in capul tau la un anume moment.
Plecarea in UK
M-am mutat in urma cu 2 ani aproape, pentru ca voiam ceva nou si mai ales pentru a ma dezvolta - nu doar ca sportiv, ci si ca persoana. Aici muncesc si ma antrenez, sar nu este mult schimbat fata de viata in Romania; deci, pentru mine, totul se invarte in jurul sportului in continuare.
Particip lunar la cel un concurs, iar in general, reusesc sa fiu pe podium la fiecare dintre ele. Au fost putine exceptii pana acum. Dar si predau de ceva ani. In Romania am predat Jiu Jitsu si MMA la clubul Absoluto, iar aici predau Jiu Jitsu la doua sali si Kickbox la o alta.
Nu as putea spune ca este mult diferit BJJ-ul roman fata de cel de aici, exceptand faptul ca aici se practica de mult mai multi ani, iar automat, numarul practicantilor si al centurilor superioare este mult mai mare.
De-aia si concursurile sunt foarte dese, iar posibillitatea de a progresa creste mult. Nivelul ridicat de trai a atras si foarte buni antrenori si sportivi de elita mondiala.
Planuri
Vreau sa continuu aici pentru o perioada, nu as putea spune cat de lunga, insa ani, probabil. Urmatorul concurs este pe 28 octombrie, unul local, si vreau sa merg la europenele IBJJF din ianuarie (cea mai titrata federatie de BJJ din lume). Asteptarile mele sunt intotdeauna sa obtin o medalie cat mai stralucitoare.
Fiti cu ochii pe mine, sunt sigur ca aceasta nu va fi ultima data cand se scrie ceva despre mine :)