[Tineri campioni] Tudor Musat a castigat Campionatul National de Dezbateri al Romaniei, iar apoi a plecat la Cambridge

Are 19 ani, iar cand e in tara si are ceva timp liber, Tudor Musat este trainer de debate si arbitru in ARDOR (Asociatia Romana de Dezbateri, Oratorie si Retorica). In restul timpului, studiaza Dreptul la Cambridge University. A absolvit liceul Sava din Bucuresti, acolo unde si-a descoperit pasiunea pentru debate. Totul a inceput cu un chiul cinstit de la Fizica, dar a evoluat in ceva mult mai important. A ajutat si mentoratul unui campion mondial:

La clubul de debate din liceul Sava a venit sa ne antreneze Dan Cristea, fost campion mondial la Dezbateri Academice si in prezent avocat. Echipa noastra a participat, pe perioada a 2 ani, la 22 de turnee nationale si internationale, cu undeva la 200 de dezbateri jucate in acest rastimp.

In 2015, Tudor a castigat "Bratislava Schools Debating Competition", una dintre cele mai importante competitii de dezbateri de liceeni din Europa, care se desfasoara in limba engleza. Tot in acea perioada, a castigat si Campionatului National de Dezbateri al Romaniei, cel mai important concurs de debate din tara.

Tanarul campion ia in calcul sa se intoarca in Romania dupa experienta academica din UK, insa se mai gandeste. Toate gandurile si planurile sale se afla in interviul de mai jos.

Despre Tudor

Am 19 ani, sunt acum student in anul II la facultatea de Drept a Cambridge University din Marea Britanie precum si Debating Officer acolo, iar inainte de asta am terminat liceul la Colegiul National “Sf. Sava” din Bucuresti, dezbatand mare parte din timp.

In vacante si in timpul liber sunt trainer la Sava Debate Club si arbitru in reteaua Ardor.

Inceputul dezbaterilor

Se spune ca toate inceputurile in dezbateri pornesc de la intentia de a lipsi de la o ora de curs, ascunsa sub pretextul “Ne-a chemat doamna profesoara la ceva cerc de dezbateri, mergem, orice dar nu stam la fizica”.

Similar s-a intamplat si in cazul meu, cand undeva la inceputul clasei a 9-a, colega mea Sonia m-a invitat sa mergem la clubul de dezbateri tinut de profesoara sa de romana, si ajunsi acolo am fost pusi sa tinem discursuri despre obligativitatea uniformelor in scoli si despre care animale ar face cele mai potrivite/nepotrivite animale de companie- pisicile sau cainii?

Dupa acest inceput timid si poate usor de trivializat in lumea dezbaterilor, am participat si la competitia “Tinerii Dezbat”, astazi devenita Olimpiada Scolara Nationala. Insa adevaratul avant in dezbateri a aparut atunci cand s-au produs doua evenimente (norocoase, as spune) in jurul meu:

1. Eu si Sonia am cunoscut-o pe Irina (care in prezent studiaza si ea Drept la Cambridge), cea care avea sa ne devina pe de o parte partenera in echipa de dezbateri si pe de alta parte cea mai buna prietena;

2. La clubul de debate din liceul Sava a venit sa ne antreneze Dan Cristea, fost Campion Mondial la Dezbateri Academice si in prezent avocat. Prin pregatirea constata alaturi de Dan si sub indrumarea sa atenta, echipa noastra a participat, pe perioada a 2 ani, la 22 de turnee nationale si internationale, cu undeva la 200 de dezbateri jucate in acest rastimp.

Asta ca un mic rezumat cantitativ, despre ale carui calitati, rezultate si abilitati rezultante voi vorbi mai jos. Pe moment, pare suficient sa spun ca daca as folosi un singur cuvant pentru a descrie intreaga perioada a liceului, as alege cuvantul “debate”.

De-a lungul gimnaziului pana inceputul liceului, am fost un copil atras de multe directii scolare, imi placeau stiintele (mai ales medicina), aveam (si am) o pasiune pentru geografie, dar studiam cu placere si engleza sau literatura romana.

Desigur, aceasta pare a fi reteta perfecta pentru nehotarare si ezitare in luarea unei decizii de a ma concentra exclusiv pe oricare dintre aceste zone. Insa din fericire, odata ce am descoperit debate-ul, l-am vazut ca solutia ce nu necesita un compromis intre aceste materii, ci chiar reusea sa le uneasca.

In dezbateri, am inceput sa observ ca intalneam motiuni (cum sunt numite temele pe care dezbatem) din varii zone de expertiza: Medicina (Acest Parlament ar permite mamelor surogat sa obtina profit de pe urma sarcinii; Acest Parlament ar amenda parintii ce refuza sa isi vaccineze copiii), Geografie (AP crede ca marii poluatori ai lumii ar trebui sa-si deschida neconditionat granitele catre refugiatii dislocati datorita cataclismelor naturale), Lingvistica (AP crede ca guvernele lumii ar trebui sa opreasca finantarea programelor ce protejeaza limbi vorbite de populatii aborigene pe cale de disparitie).

Specific, in debate am gasit un instrument care incearca sa gaseasca si sa descifreze firele ce reunesc aceste zone diverse, firele fine ce se concentreaza pe problemele delicate si intrebarile fundamentale de la baza oricarui domeniu: Firele intrebarilor de Etica, Firele intrebarilor de Justete, Firele intrebarilor de Moralitate.

Am ajuns sa inteleg ca aceste 3 fire sunt, de fapt, mereu cele determinante pentru cum statul sau cetatenii iau decizii, indiferent de domeniu, si daca ajungi sa intelegi cum fiecare din aceste 3 elemente influenteaza balanta de drepturi ale fiecarui agent afectat, ajungi sa intelegi principiile guvernante ale oricarui domeniu care mi-ar fi fost initial de interes.

Intrarea si activitatea din Ardor

In Ardor intra orice debater care se afiliaza clubului liceului sau de dezbateri si orice trainer cu experienta in public speaking care tine antrenamente. 

Insasi notiunea dezbaterilor (televizate/politice) a ajuns sa fie asociata eronat cu agresivitatea unei galcevi, in care scopul participantilor este de a reusi sa iasa din dezbatere exact cu parerile cu care au intrat, dovedind ca si le pot apara in ciuda oricaror critici.

ARDOR, prin activitatea antrenorilor si arbitrilor sai incearca intocmai sa reorienteze acest trend, subliniind prin cursurile non-formale ca dezbaterile ar trebui sa tinteasca obtinerea compromisului prin rafinarea pozitiilor individuale si gasirea solutiilor de mijloc ce respecta balanta de drepturi a tuturor agentilor vizati.

Dincolo de asta, prin cluburile de dezbateri ale ARDOR din scoli si licee, precum si prin stabilirea dezbaterilor ca materie optionala si ca olimpiada scolara, am reusit sa livram abilitati ce schimba nu doar sfera politica viitoare, ci afecteaza vietile personale imediate ale elevilor.

In relatia cu viitori angajatori, performanta la un interviu, vizita la medic sau discutiile cu persoane dragi, adeseori cea mai mare problema a comunicarii este chiar iluzia ca a avut loc.

In locurile in care educatia conventionala nu ofera solutii pentru acoperirea acestor goluri, comunitatea noastra suplineste prin educarea unei structuri interne a livrarii oricarui continut verbal, dezvoltarea gandirii critice si a spontaneitatii in elaborarea de rationamente.

In ultimul rand, as vorbi despre un beneficiu individual pe care il aduce expunerea la dezbaterile academice. Pentru context, intr-o dezbatere din cadrul unei competitii, exista 2 echipe, fiecare cu 3 vorbitori. O echipa va juca rolul Guvernului (sustine motiunea) si cealalta va juca rolul Opozitiei (se opune motiunii).

Motiunea este tema pe care se joaca dezbaterea, formulata spre exemplu ca AP ar legaliza prostitutia. AP este o prescurtare de la “Acest Parlament”, formula ceremoniala cu care incepe orice motiune, ce isi are radacinile din lunga traditie a dezbaterilor academice, ce au provenit initial din Camera Comunelor a Parlamentului Britanic.

Revenind, intr-o runda din cadrul unei competitii, cele 2 echipe pot primi motiunea cu doua saptamani inainte (daca este o motiune pregatita, si deci care necesita research) sau cu o ora inainte (o motiune impromtuu, ce trebuie pregatita pe moment de participanti).

In oricare dintre cazuri, cele doua echipe nu stiu pe ce parte a dezbaterii se vor afla, nu stiu daca vor fi Guvern sau Opozitie. Aceasta regula conduce la excelentul rezultat ca ambele echipe trebuie sa se pregateasca pe ambele parti ale acestei dezbateri, si trebuie sa studieze in detaliu care ar fi atat argumentele Pro cat si cele Contra, pentru ca nu vor stii pe care trebuie sa le sustina.

Ce formeaza asta in tineri este ceea ce as numi o Fire Dilematica. Aproape toti debaterii cand vin prima oara la dezbateri vin cu preconceptii, prejudecati si convingeri internalizate pe care ajung sa si le deconstruiasca la dezbateri, tocmai pentru ca sunt obligati prin natura jocului sa sustina ei insisi partea adversa.

Simplu spus, parafrazez pe cineva drag mie cand spun ca “Intr-o lume care are prea multe certitudini despre tot si toate, am uitat despre dileme. Ne preocupa numai raspunsurile, si stim sa le dam mereu, dar am uitat sa de intrebari, si intrebarile ar trebui sa fie cele grele.”

Rezultate importante in debate

As avea 2 rezultate despre care as vrea sa vorbesc, ce releva motive distincte pentru care au devenit speciale:

Mai intai, castigarea Bratislava Schools Debating Competition 2015. Competitia de la Bratislava este una dintre cele mai importante competitii de dezbateri de liceeni din Europa, se desfasoara in limba engleza si reuneste echipe din intreaga lume, din tari precum Canada pana la Germania sau la Malaezia.

Dupa un parcurs reusit in preliminarii, echipa noastra a eliminat echipa Danemarcei in Semifinale, pe motiunea AP crede ca democratiile vestice liberale ar trebui sa promoveze in mod activ ateismul, un meci pe care Irina avea sa il descrie ca “cel mai frumos meci pe care l-am jucat vreodata”.

Imi rezerv dreptul sa o contrazic, si sa spun ca meciul de ziua urmatoare, finala cu echipa din Singapore, ar trebui sa merite aceasta onoare. Inainte de aceasta, aveam emotii mari. Singapore este cunoscuta ca o tara ce exceleaza la dezbateri, copiii singaporezi incepand dezbaterile inca de la varsta de 11 ani, cu sustinere directa din partea guvernului singaporez si cu unii dintre cei mai buni traineri ai lumii.

Ii vazusem adeseori din public si fusesem impresionati de ei, pana intr-acolo incat eu imi luasem o mica insigna cu steagul singaporez si o purtam la dezbateri pe interiorul sacoului, ca un simbol al fortei in debate.

Pana la urma, din fericire, in acea zi in finala am ajuns sa castigam dezbaterea pe motiunea “AP crede ca Europa ar trebui sa renunte la masurile de austeritate economice” si sa luam cupa campionatului, si pentru mine insami sa bifam si un simbol al autodepasirii noastre. De atunci, la alte campionate, steguletul singaporez a ramas acasa, in cutia de amintiri.

Apoi, a fost castigarea Campionatului National de Dezbateri a Romaniei 2015. “Nationala” este cel mai important eveniment competitional de debate din tara, in cadrul careia se stabilesc “Campionii Nationali” si deci cea mai buna echipa de debate din tara din acel an.

Pentru echipa noastra aceasta era competitia finala (imediat dupa Irina urma sa plece la Cambridge, incepand facultatea, ea fiind cu un an  mai mare), era a 22-a competitie la rand jucata impreuna si evident voiam sa incununam parcursul nostru cu succes, cu telul final indeplinit.

Din fericire, asa a si ajuns sa se intample, am ajuns in Finala pe motiunea AP ar seta o cota maxima pentru costurile administrative ale ONG-urilor, si am ajuns sa castigam strans, la un scor 5-4, si sa devenim campioni nationali.

A contat enorm pentru ca in dezbateri putine lucruri ajung sa ramana tangibil in urma ta de fapt. Sigur, niste titluri competitionale ici si colo, si desigur, abilitatile dezvoltate, dar altfel multe sunt perisabile.

Pe de alta parte, sa poti sa spui ca la un moment dat in viata ai fost cel mai bun din tara ta la ceva ajunge sa conteze. Dar sigur cea mai importanta a fost finalizarea unui capitol emotional al investitiei noastre comune in echipa, in prietenia noastra si in ceea ce ajunsese sa fie o interdependenta ideatica si afectiva intre mine, Irina si Sonia.

Teme de debate

Probabil una din temele mele favorite de dezbateri a fost o motiune pe care am jucat-o impotriva Africii de Sud in Semifinalele de la Heart of Europem, un turneu ceh. Tema spunea: This House Would not extinguish Tibetan Buddhist Monks who self-immolate in protest//AP nu ar stinge sau ajuta calugarii tibetani ce isi dau foc singuri in semn de protest.

O motiune aparent ciudata, sau cel putin criptica, aceasta e una din motiunile impromptuu care necesita intelegere a contextului istoric in care se plaseaza o populatie precum tibetanii: opresiunea sistemica impusa de catre guvernul chinez dupa anexarea Tibetului, concretizata in interzicerea predarii in scoli a limbii autohtone, si interzicerea practicarii religiei budiste de catre tibetani.

Ulterior, argumentam noi, singura oportunitate de a protesta pe care au ajuns sa o crediteze calugarii tibetani ca fiind eficienta in cresterea constientizarii globale a traumei lor a fost masura extreme a auto-incendierii pentru a obtine atentie mediatica asupra cauzei lor, iar invalidarea acestei decizii a lor prin a ii stinge ar fi ilegitima.

Insa cel mai interesant, dincolo de aceste detalii regionale si istorice, este ca aceasta motiune este la baza ei despre ceva mai fundamental: despre relatia stat-individ si cat de departe poate merge statul in a impune restrictii pe drepturile individuale.

Intelegerea clasica a acestei relatii este ca statul permite individului orice libertati, pana in momentul in care libertatile unui individ ranesc libertatile altui individ, sau ii restrang lui drepturile, moment in care statul intervine si interzice actiuni precum crima, restrangand pe de o parte libertatile criminalului, dar o face pentru a proteja libertatile potentialei victime.

Pe aceasta intelegere a relatiei stat-cetatean, calugarii budisti nu ar trebui stinsi sau ajutati, deoarece decizia lor de a isi da foc a fost una ce ii afecta doar pe ei insisi si nu restrangea libertatile nimanui altcuiva, asa ca statul ar fi ilegitim sa intervina si sa ii opreasca din actiunile lor. Aceasta este pozitia Guvernului in dezbatere, si cea pe care am sustinut-o si noi.

Pe de alta parte, Opozitia sustine ca de fapt statul ne restrange libertatile si in circumstante in care vrea sa se asigure ca nu ne facem rau singuri, noua insine. Sub acest principiu paternalist, statul ia masuri analoage si in alte domenii: impunerea purtarii centurii de siguranta chiar daca nepurtarea ei poate rezulta doar in propria ranire, nu a altora, sau interzicerea consumului de droguri, chiar daca ar fi o decizie informata a consumatorului.

Toate aceste situatii sunt analoage calugarului, iar Opozitia va sustine ca si el ar trebui oprit din a-si face rau, fiindca sa dicteaza principii protectoare mai inalte pe care statul le foloseste in mod regulat in alte decizii.

Plecarea ta in UK

Studiez Dreptul la Cambridge, si dincolo de locurile si arhitectectura splendida de acolo, exista 2 caracteristici distincte ale laturii academice despre care as vrea sa vorbesc, care difera foarte mult de omoloagele lor din Romania.

Profesorii ce predau cursurile. Sunt experti de talie mondiala in domeniul lor, dar sunt in acelasi timp si excelenti public speakeri. Ei stiu sa capteze cu adevarat o audienta, stiu sa aiba introduceri puternice, insereaza glume cu gust in interiorul predarii.

Toate acestea sunt aproape nerecognoscibile in sistemul pre-universitar de invatamant de la noi, unde din pacate profesorii care chiar inspira sau stimuleaza dedicatia elevilor sunt raritati, norma fiind profesori plictisiti, nepasionati de materia lor si care, cel mai important, nu au tehnica pedagogica sau abilitatea de a capta un public.

Apoi, dincolo de cursurile propriu-zise tinute in amfiteatre, Cambridge si Oxford au un sistem excelent de “supervisions”- un fel de meditatii unu-la-unu (tu cu profesorul) sau doi elevi cu profesorul, tinute odata la 2 saptamani pentru fiecare materie, in care profesorul tau discuta cu tine despre evolutia materiei in ultima saptamana, iti seteaza eseuri si iti ofera feedback pe ce ai lucrat.

Acest sistem ofera o conlucrare foarte avantajoasa pentru elev, deoarece predarea i se face intr-o maniera personalizata, iar profesorii fac din evolutia fiecarui elev o miza personala.

Despre sfera dezbaterilor universitare din Marea Britanie, as puncta cateva lucruri:

Exercitiul dezbaterilor acolo incepe de la varste mult mai mici decat in Romania. Pe langa faptul ca fiecare scoala (inclusiv scolile gimnaziale) au un club de dezbateri, dezbaterile ca fenomen sunt inserate in curicula scolara cotidiana, sub forma de exercitii utilizate la clasa, la toate materiile, de la chimie la literatura engleza.

Aceste exercitii iau forma discutiilor deschise la clasa, a incurajarii exprimarii opiniilor divergente ale copiilor, chiar in contestarea profesorului, care trebui sa isi justifice afirmatiile si sa le explice detaliat pentru a putea fi acceptate de copii, care au inca de la acea varsta un simt critic mult mai fin decat cel pe care (nu) il dezvoltam in Romania.

Pe plan universitar, fiecare universitate are o societate de dezbateri, iar studentii au in fiecare weekend din an (literalmente fiecare weekend) 2-3 competitii de dezbateri aflate la maxim 60km departare, la care pot merge si pot juca cu alti studenti deosebit de versati de la alte universitati de elita din tara.

In termeni de contributie pe care o dau fosti studenti inapoi universitatii lor, exista activitati foarte raspandite prin care alumni diferitelor universitati vin inapoi cat de des pot sa predea dezbateri de exemplu. In Cambridge, saptamana de saptamana aproape avem training-uri de dezbateri tinute de fosti campioni mondiali sau europeni la dezbateri care vin inapoi sa contribuie fostei lor universitati.

Ce planuri ai in continuare?

Posibil sa revin in tara, nu sunt inca sigur, si mai am sa ma gandesc si la specific ce arie a Dreptului m-ar interesa cel mai tare si inspre care as dori sa-mi concentrez eforturile. Pe moment, incerc sa imi spun ca mai am inca destul timp sa ma hotarasc.