Maestrul de ceremonii publicitare, electrician în foraj-extracție cu master în Geologie, absolvent AWARD School Sydney, membru al Advertising Federation of Australia, membru fondator Art Director’s Club Romania și inițiator al Școlii ADC, dar mai ales copywriter, adică Liviu David, are blog. Unii spun că blogurile, ca și cărțile sau radioul, sunt sortite unei morți crunte, dar până la urmă, moartea nu scutește pe nimeni, așa că de ce să ne mai batem capul cu asta?
Cât vor mai exista blogurile, printre vlogguri și celelalte experimente online care ne înconjoară, ne bucurăm că Liviu David s-a hotărât să facă acest pas. Dar de ce? Care a fost motivul care l-a îndemnat să ajungă cu memoriile în online? El spune așa:
Am adunat pe un făraş mai nimicul ăsta împrăştiat în nenumărate materiale mai vechi, şi, asezonat cu povești mai mult sau mai puțin prăfuite, o sa-l arunc aici.
Unele rânduri n-o să fie comode. Pot provoca efecte secundare pe piele. Îmi cer scuze, mereu mă ia gura pe dinainte, uitînd că adevărul ustură. Dar nu-i nimic, știu că cei adevărați mă vor înțelege și mă vor ierta.
Nu voi scrie însă doar despre publicitate. Mai există viață și în afara ei. Pentru mine cel puțin, de acum înainte, tot mai multă. Promit însă că nu vă voi plictisi
Și, chiar așa cum a promis mai sus, au apărut și poveștile.
De exemplu, asta: Am ajuns în publicitate pentru că nu am fost împușcat, unde se arată că Liviu David ura foarte tare ploaia, chiar din a patra, de când a început să poarte ochelari, și a câștigat premiul doi la un festival de caricatură din Urziceni.
Ne-a mai plăcut și când a trimis el poezii unui departament de HR insensibil și, bineînțeles, ne-am bucurat să găsim o poveste și cu IQads, printre Connex și Poliția Rutieră:
Peste câteva ore îi văd pe colegi discutând în picioare într-un colţ.
– Ce faceţi aici?
– Lucrăm la iqads.
– Ceva…?
– Pe ideea cu brandurile care descriu ziua, se întoarse spre mine Mihaela Ştefănică, ne gândeam la dialoguri între oameni de genul „M-am Colgate, mă duc să Toyota”.
Dialog soldat cam așa:
Tot glumeam noi mai săptămânile trecute că ne-ar plăcea să citim memoriile veteranilor din publicitate. Îi urăm lui Liviu să nu uite nimic și să scrie tot.
