Artiști și uriașii lor, pe acoperișurile din Pantelimon

Artiști și uriașii lor, pe acoperișurile din Pantelimon

27 de povești din Pantelimon transformate în uriași. Ei vor sta pe acoperișurile clădirilor din jurul Turnului de Arta și vor veghea blând. Dar pentru a face rost de astfel de uriași speciali, e nevoie de artiști. Acesta este proiectul ambițios Make a Point, cei care în 2012 au transformat turnul de apă de la Postăvăria Română în Turnul de Apă și Artă, un spațiu cultural.

Timp de o lună, organizația a cules povești din cartier, după care au lansat o chemare către artiști, invitându-i să tranforme aceste povești în artă urbană, pe acoperișurile clădirilor.

Uriașii astfel rezultați vor putea fi văzuți în octombrie, expoziția permanentă în aer liber fiind inaugurată la Zilele Urban Art „Uriasi de Pantelimon", între 13 și 15 octombrie.

Despre ei, dar și despre cartiere, artă de stradă, regenerarea spațiului industrial, implicare socială, povestesc în rândurile de mai jos managerii de proiect Madalina Rosca si Paul Arne Wagner (documentary artists) si Andreea Drăgan (antropologul care s-a ocupat si de stransul povestilor).

 

Începutul

Pașii au fost mulți și povestea e lungă.

Make a Point există cam de 10 ani, și a adunat experiență atât în proiecte de regenerare și reconversie de spațiu industrial, intervenție culturală, cât și în realizarea de proiecte artistice acolo unde accesul la cultură este limitat sau îngrădit (mai ales prin lipsa infrastructurii publice).

Organizația Make a Point a început prin a reabilita un spațiu industrial și a-l reconverti în centru cultural. A transformat secția de repasat a fabricii de textile Postăvăria Română în spațiu expozițional modern, sală de proiecție, bibliotecă și videotecă. În spațiul reamenajat al fostei hale industriale, Make a Point propune un concept tip „bucătărie americană”: o platformă complet funcțională, deschisă artiștilor care vor să-și concretizeze ideile și creativitatea.

Galeria Make a Point a devenit un punct stabil pe harta evenimentelor culturale alternative și a spațiilor expoziționale bucureștene. Între timp, unele dintre problemele cărora Make a Point încerca să răspundă an după an s-au estompat, făcând loc unora noi: fabrici moștenite din perioada industrializării forțate au fost detonate, în sensul propriu al cuvântului, făcând loc mall-urilor.

Lipsa alternativelor de petrecere a timpului liber în cartier a găsit un răspuns în jocurile de noroc, nu mai puțin de 87% dintre ele fiind aparatele de tip slot machine, adică celebrele „păcănele” (de patru ori mai multe decât acum 10 ani).

Un studiu social al Make a Point din cadrul proiectului Mă numesc Cartier (realizat cu sprijin AFCN, Premiul II pentru Artă și Cultură la Gala Societății Civile, 2012) a scos la iveală faptul că oamenii, din ce în ce mai mulți care veneau la evenimentele de (și de la) Make a Point, erau nu atât locuitorii cartierului, ci tot cei care în mod susținut participau la evenimente culturale în centrul Bucureștiului.

 

Turnul de Artă

De aceea, în anii care au urmat, unul dintre proiectele pivot ale Make a Point a fost restaurarea celui mai vizibil punct limitrof, turnul de apă din fața centrului, în Turn de Artă, cu implicarea locuitorilor.

Prin inserție arhitecturală, Turnul de Apă din incinta Postăvăriei Române a fost astfel reconvertit dintr-o relicvă industrială într-un reper al cartierului, obiectiv turistic și cultural. În mod constant, Turnul găzduiește expoziții de artă a căror receptare, din varii puncte ale scării elicoidale, beneficiază în urma expunerii verticale. Pentru Turnul de Artă, am organizat o campanie de votare desfășurată în cartier, în urma căreia turnul a fost reconvertit corespunzător design-ului ales de majoritatea locuitorilor, atât în sit, în urne de vot, cât și online.

An după an, vizitatorii care urcau scara Turnului de Arta ne împărtășeau din poveștile lor, iar ascensiunea părea ca funcționează ca o incursiune în memorie: „acolo m-am sărutat prima oara” - ne arata cineva un punct de sus. „Acolo a fost casa bunicilor, cu ograda mare, au demolat-o în anii ‘70”. „Dincolo de parc mergeam mereu la pescuit”.

Și asa s-a născut ideea de a aduna aceste povesti și a le transforma în lucrări de artă - o expoziție permanentă al cărei punct ideal de vizionare este chiar ultima platforma a Turnului de Arta din Pantelimon.

Locuitorii cartierului își spun poveștile, artiștii le urcă pe acoperișuri. Publicul le admiră din turn, le fotografiază, postează, comentează. Viața cartierului, nescrisă vreodată în vreun manual de istorie, rămâne astfel acolo, între cer și pământ, ca s-o descopere oricine, oricând are chef de o plimbare prin istoria trecută și contemporană a cartierului bucureștean.

 

Cea mai grea parte

Cu siguranță sunt mulți locuitori ai Pantelimonului de peste 60 de ani, buni cunoscători ai perioadei de industrializare accelerată a cartierului și care ar avea povești interesante de împărtășit, dar la care nu putem ajunge prin mediul online.

Deși ne propunem să lucrăm susținut în teren, ne temem că am lăsat încă zone neacoperite și persoane fără șansa de a fi informate de demersul nostru. O alta problemă o reprezintă durata de obținere a autorizațiilor de la autoritățile locale pentru efectuarea de picturi sau alte forme de street art în spațiul public (și, din păcate, știm din experiență ca adesea autoritățile nu își respectă termenele legale).

 

Uriașii

Proiectul nostru își propune să realizeze lucrări uriașe, care traduc vizual povești din Pantelimon. Este atât de simplu, drept pentru care, pentru noi, nu există alt nume posibil :) Și, în final, Uriașii sunt locuitorii din Pantelimon, fiindcă pe ei îi ducem la înălțime.

Foto: Paul Arne Wagner

 

Reacții

Proiectul a obținut Premiul III pentru Artă și Cultură la Gala Societății Civile și a fost nominalizat la unul dintre cele mai prestigioase premii europene de arhitectură, Premiul Mies van der Rohe al Uniunii Europene pentru Arhitectură Contemporană, în 2015, și asta în ciuda faptului că a gestionat unul dintre cele mai mici bugete înregistrate vreodată de un nominalizat la EU Mies Awards (sub 100 000 Euro).

Cu adevărat miraculoasă este partea cu vizitatorii: de la cei mai în vârstă care sunt foarte emotionați, la tinerii care vin „la date-uri” (turnul este mereu fully booked de Valentine’s Day). Iar acești tineri, o dată ce au urcat o dată sau de două ori scara și au văzut și o expoziție în spațiul expozițional vertical ar turnului, vor reveni și la o proiecție de film sau la biblioteca din Make a Point.

Apoi sunt copiii din cartier despre care am aflat de la părinti povesti cum ca „al meu nu vrea sa meargă la culcare dacă nu s-au aprins luminile pe turn” (Turnul de Arta este luminat în fiecare seara). Mai sunt turiștii ale căror reacții sunt foarte interesante, și care spun ca au înțeles orașul abia după ce au urcat pe turn.

 

27 de povești 

Documentarea s-a întins pe o perioadă de o lună și jumătate și poveștile adunate sunt un cumul de relatări venite prin diferite căi (prin formulare printate, pe mail, din vorbă-n vorbă, ocazionate de diferite întâlniri, prin interviuri scurte sau discuții ocazionale) și observații spicuite din jurnalul de teren al cercetării.

E clar că se leagă între ele fiindcă au drept numitor comun cartierul Pantelimon, dar privind în ansamblu, cred că ajungi să îți dai seama că sunt, de fapt, frânturi care pot descrie orice alt cartier post-comunist românesc sau poate chiar unul din spațiul fost-sovietic.

Din cercetarea de până acum am decoperit un cartier viu, foarte viu, colorat (la propriu, vezi blocurile roz și la figurat, cu o multitudine de aspecte contradictorii și foarte interesante), activ, care în final se poate traduce mai mult decât prin suma apartamentelor și bulevardelor sale largi.

O parte consistentă din ce am găsit noi pe teren am strâns aici, sub forma unor povești scurte, de tip pastilă, însoțite de materiale vizuale.

 

Artiștii

În primul rând căutăm ca propunerile să demonstreze capabilitatea artiștilor de a reda o poveste sau idee viitorilor privitori.

Vrem ca prin aceste intervenții să comunicăm cartierului înapoi o parte din cele cu care el ne-a vorbit, iar pentru asta e nevoie de o coerență a ideilor și a execuției.

Apoi, am urmărit puterea de a compune un necesar de materiale și un buget realist, dar analizăm cu atenție și portofoliul și experiența de lucru a celor înscriși.

 

Arta de stradă în București

Noi suntem încă la început și nu ne putem numi cunoscători fini ai acestui curent în țară sau oraș, dar am observat și salutăm prezența multiplelor inițiative de a aduce street art-ul implicat social în cadrul unor evenimente din București (Street Delivery), sau din țară (la Sibiu se pictează murale în curțile școlilor, la Constanța nave, Brașov urmează și el curând cu un festival).

 

Ce lipsește

Întâi de toate, trebuie să spunem că focusul nostru, street art-ul care ne interesează pe noi, este cel implicat social, cel care este capabil sa comenteze, dacă nu chiar să provoace status qvo-uri.

Și din punctul acesta de vedere, așa cum vedem noi lucrurile, street art-ul în multiplele, poate infinitele lui manifestări nu există cu adevarat în România. Ceea ce există este graffiti, și acesta oarecum lipsit de varietate.

Street Art Days „Uriași de Pantelimon” (13-15 octombrie) este menit sa ia street art-ul în serios și, poate, dacă suntem norocoși, să influențeze, sa „contamineze” un întreg spectrum cu ceea ce se poate face în Street Art astăzi.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Companii

Subiecte

Sectiune



Branded


Related