La o cautare pe IQads am regasit o Bratila care, pana sa se apuce de proiectul Mokko, s-a bagat in diverse alte treburi cu caracter comercial sau social. Ca de exemplu, a pornit si dus mai departe o campanie pe blogul ei de atunci, de indemnare la fapte bune - #HaiCuMine, premiata de AVON anul asta la Digital Divas. S-a bagat intr-un proiect 7Up in calitate de artist origami, unde a aratat varianta ei de "Feels Good to Be You". Si a facut parte din "Bucketul de bine" al lui KFC, unde a predat un atelier de pictura unor copii defavorizati.
In prezent, Oana Bratila e colega lui Alex in proiectul Mokko. Povestea lor incepe cand invatau impreuna la o Facultate de Comunicare. In afara cursurilor, el umplea mesele cu broscute, cocori si crabi facuti din hartie, ea incepea sa se molipseasca. S-au mutat impreuna si balconul lor a devenit atelier de lucru cu lemnul, condus de Alex, iar undeva prin Bucuresti, din cand in cand, Oana inchiriaza o sala pentru a-si tine cursurile de origami.
Deci Mokko e un shop cu obiecte din lemn si un atelier in origami. Pe larg, partea de productie se ramifica in trei categorii de produse - accesorii pentru nunta, obiecte deco si jucarii Montessori - fiecare obiect fiind realizat intr-un singur exemplar, de cele mai multe ori, la comanda. Pentru ca, asa cum spune Oana, Mokko isi doreste sa ofere "putin si bun". Despre asta si alte noua subiecte, mai jos:
Let's Do it Romania si Institutul pentru Fericire
Hei, hei, hei! :) Daca va vine sa credeti, cel care m-a indemnat sa dau la Comunicare a fost tatal meu. A zis ca am un dar in a vorbi cu oamenii, ca imi si place sa fac asta si ca aici mi-ar fi cel mai bine. Multi nici nu auzisera la momentul respectiv de Facultatea de Comunicare, foarte multi nu stiau exact cu ce se mananca si circula si o gluma la momentul respectiv care suna cam asa: „ - Si? La ce facultate e fata? – La Comunicare! – Saraca, si a fost o eleva buna..”.
Si da, am fost o eleva buna, mereu premianta, niciodata tocilara, mi-au placut matematica si informatica, dar in clasa a 12-a am descoperit filosofia, m-am indragostit de ea, si, in acelasi timp, s-a trezit o dorinta de a-mi exploata mai mult partea umanistica. Mi-am facut un blog, m-am apucat de scris, iar facultatea m-a ajutat foarte mult in a-mi dezvolta gandirea critica si a reusi sa scriu texte din ce in ce mai bune. Nu regret nimic :)
Blogul m-a adus apoi in echipa care a initiat proiectul ”Let’s Do It, Romania!”, locul in care mi s-a trezit apetitul pentru implicare sociala si proiecte cu impact pozitiv pe plan civic. Au fost doi ani in care am facut voluntariat, dar care mi-au adus cele mai mari satisfactii pe plan personal si profesional.
Am vazut pe pielea mea ca „se poate”, ca sunt multi oameni extraordinari in tara asta doar ca nu stiu unii de ceilalti si ca Romania chiar are un potential extraordinar. Am calatorit mult prin tara, cu scopul de a mobiliza comunitatile locale, am fost la emisiuni radio si TV si mi-am dezvoltat abilitatile de lucru in mediul online. Si am invatat cum sa comunic cu trollii, cu toate ca la capitolul acesta inca mai am de lucrat :D
Primul job a venit la mine datorita reputatiei pe care o capatase proiectul Let’s Do It si, implicit, si eu. Apoi, al doilea, tot cam asa. Dar dupa trei ani am revenit acolo unde imi era de fapt sufletul – in mediul ONG. Asa ca m-am angajat la Institutul pentru Fericire, un centru de dezvoltare personala alaturi de care am crescut cot la cot. Mi-a placut dintotdeauna sa fiu in jurul oamenilor, cum bine spunea tata, dar mi-a placut mereu si sa construiesc si sa cresc idei si proiecte. Cu atat mai mult daca e vorba de idei si proiecte cu impact pozitiv in societate. :) Mi-am dorit mai mult asta decat sa fac parte din proiecte care erau deja mari si se bucurau de o super notorietate.
Origami si mestesugareli in lemn, cu Alex
Alex a terminat si el tot Comunicarea si, de altfel, in facultate ne-am si cunoscut. Obisnuia la iesirile la bere sa mai puna pe masa cate o broasca, cate un cocor sau, cand era in forma maxima, cate un crab din hartie. M-a intrigat toata povestea asta cu origami-ul si am inceput si eu sa caut diverse tutoriale video. Imi placea sa fac, ma relaxa, dar simteam ca ma motiveaza mai mult sa dau invatatura mai departe decat sa impaturesc efectiv hartia.
Alex, introvertul familiei, a fost dintotdeauna mai pasionat de partea de productie, iar eu am ales sa ma reorientez pe partea de ateliere, cu atat mai mult cu cat in 2013 mi-am luat si o diploma de trainer. Asa ca am inceput sa tin o serie de ateliere la Institut si am vazut ca oamenii sunt foarte incantati.
Ce-i drept, stiam dintr-o serie de documentare pe care le difuzasem chiar la Institut ca arta impaturirii hartiei te ajuta sa intri in asa numita „stare de flux”, acea stare in care uiti de orice altceva, in care „devii una cu muzica”, iti relaxezi creierul si contribui semnificativ la starea ta de bine. Origami ne face mai fericiti, asta vreau sa va spun! :) Din acest motiv am si dorit sa continui sa fac asta. Pentru mine origami inseamna oportunitatea de a aduce bucurie celor din jur.
Cu lemnul alta e povestea, dar si aici tot de la pasiunea lui Alex am pornit. El a copilarit alaturi de un bunic pasionat de mestereli de tot felul, cu un garaj plin de scule, si s-a prins cumva si de el microbul. Undeva prin liceu si-a facut singur un pat. Apoi, cand ne-am mutat impreuna a inceput sa faca niste dulapuri, a mai facut vreo doua birouri si pana la urma a transformat jumatate din balcon intr-un atelier de lucru. Tot el a construit si atelierul, desigur. Norocul nostru ca avem un balcon foarte mare, caci altfel ma gandesc ca nu am mai fi avut sufragerie.
Spre Mokko
In 2015, de Craciun, le-am facut cadou celor apropiati niste casute mici, de lemn, cu o inima deasupra usii. Eu am fost mereu pasionata de inimi, ca simbol nu atat al iubirii romantice, cat al iubirii in general. Alex a fost, desigur, foarte incantat sa le construiasca, eu am descoperit ca pictatul ma relaxeaza, cu toate ca nu mai cochetasem niciodata cu asta. Cumva asta ne-a motivat ca pentru nunta noastra, in mai 2016, sa ne facem singuri casa de dar si marturiile – 80 de casute de lemn, fiecare cu propria inima pictata.
In vara lui 2016 am luat decizia de a incepe un proiect, in august cautam de zor numele potrivit, in septembrie eram pe plaja si faceam schite de produs, iar la final de noiembrie ne-am lansat oficial. Prietenii au fost cei care ne-au incurajat si, totodata, cei care au lansat si primele comenzi. Tot cu ajutorul lor am gasit si numele potrivit – „mokko” inseamna lucrul cu lemnul in japoneza, iar pe noi ne lega de Japonia nu numai arta origami, ci si filosofia zen, un stil de viata pe care l-am descoperit tot anul trecut si cu care m-am identificat de la bun inceput.
E un stil de viata care promoveaza arta simplitatii si ideea de „putin si bun”. Si asta vrem si noi sa oferim prin produsele noastre. Din acest motiv noi nu lucram cu stoc, cu produse facute pe banda, in serie. Fiecare obiect pe care il construim este realizat la comanda, este unic si trece prin mainile noastre pentru a fi masurat, taiat, prelucrat si pictat. Si, unde este cazul, proiectat.
Ce ne-am dorit noi de la bun inceput a fost sa incurajam oamenii sa vina cu idei pe care noi sa le construim. Am observat ca e greu sa educam oamenii in aceasta directie, dar nu ne dam batuti. O buna parte din produsele noastre sunt nascute din idei venite de la cei care ne urmaresc.
Produsele Mokko - 3 categorii si multe inimi
Am inceput fix cu aceste trei categorii de produse, pentru ca ne-am gandit ce avem si in ce fel de categorie ar putea fi integrat. Trebuia, de pilda, in mod cert sa existe una de accesorii pentru nunta in care sa integram casa de dar, marturiile si suportul de verighete, toate dupa modelul celor pe care le-am avut chiar noi, la nunta noastra.
Apoi, ca spuneam de comenzi venite de la prieteni, undeva prin primavara lui 2016 lucrasem la un prototip de tablie cu activitati tip Montessori, o comanda venita de la nasa noastra pentru baietelul ei de un an si un pic.
In septembrie, pe plaja, cel mai mult am stat sa ne gandim la cum putem imbunatati tablia si am schitat modelul care este in momentul de fata pe site. Ne-am dat seama ca este mult potential pe zona aceasta, asa ca i-am facut o categorie proprie.
Si-apoi, povestea cu „deco utilele” a pornit tot de la o comanda venita de la cei apropiati noua – mama lui Alex si-a dorit un suport pentru bijuterii, in forma de copac. Vreo doua luni de zile acesta a fost singurul produs din categorie. Ca tot spuneam ca mergem pe ideea de „putin si bun”. Din acest motiv, de fapt, am si vrut sa avem doar produse cu utilitate, nu bibelouri sau obiecte strict decorative. Nu cred in rafturi incarcate, ci in spatii cat mai libere si bine organizate.
La inceput am zis ca vrem sa testam, sa vedem ce merge mai bine si sa ramanem doar pe o nisa. Acum nu mai sunt atat de sigura de asta. Imi dau seama ca dintr-o perspectiva de business ar fi poate o decizie mult mai inteleapta sa mergem mai departe doar cu jucariile Montessori (categorie care, asa cum ne si asteptam, are cel mai mare succes in momentul de fata), dar inca mai tinem mult mai mult la placerea noastra de a gandi obiecte din lemn dintr-o gama mai larga de produse. Si asta, din nou, pentru ca nu suntem o fabrica, nu producem in serie, ci lucram manual fiecare produs in parte.
Iar cea mai mare bucurie e cand vin oamenii cu idei – fie cu idei de produse noi, fie cu idei de personalizare a unor produse deja existente. Ei ne-au ajutat sa ne extindem o buna parte din portofoliu – dulapiorul in forma de inima, suportul de carti, cubul cu activitati, toate sunt produse proiectate de noi dupa idei venite de la cei care ne urmaresc.
Si daca initial a fost un cub simplu, un prieten a venit si a zis ca si-ar dori un cub dublu si asa a luat nastere unul dintre cele mai vandute produse mokko si, de altfel, unul dintre preferatele mele datorita versatilitatii sale. Am facut cuburi doar cu usi si incuietori (multe chiar cu incuietori realizate exclusiv din lemn, gandite de Alex cap - coada), dar am primit si tot soiul de comenzi personalizate – cub cu mini calculator integrat, cub cu xilofon, etc.
Pe langa cele trei categorii de pe site mai avem insa si produsele cu care mergem la targuri pentru ca oamenii sa ne cunoasca si sa intre in contact cu ce inseamna mokko – hartie, lemn si suflet. Mergem cu brelocuri facute din casutele marturii, cu brose in forma de inima, cu pandantive cu origami miniatural in sticle cu dop de pluta si cu produsul meu preferat – pandantivele din lemn „Cu inima la purtator”, purtatoare ele insele de mesaje cu talc. Reprezinta cumva modul meu de a face lumea mai buna „one heart at a time”.
Atelierele Mokko in tehnica origami si intr-un spirit ludic
Atelierele mokko sunt, intr-adevar, bazate in momentul de fata exclusiv pe lucrul cu tehnica origami. Asta pentru ca singurele materiale de care ai nevoie sunt hartia si degetele proprii. Am incercat sa organizez un atelier pe luna, dar, recunosc, pe timp de vara nu m-am tinut intocmai de program. Din septembrie reluam insa traditia si dam tonul cu un eveniment special, un atelier cu acces gratuit ce se va intinde pe doua zile (cate 5 ore in fiecare zi) si se va finaliza cu impaturirea a 1.000 de cocori din hartie si o mica petrecere data in cinstea pacii, chiar de ziua ei, pe 21 septembrie. Evenimentul il puteti gasi aici.
Origami, spuneam, este despre bucurie, dar este si despre comunitate si despre energia care se naste in cadrul atelierelor. E o activitate care ne aduce mai aproape unii de ceilalti si am incercat de la bun inceput sa acord suficienta atentie acestui aspect in cadrul atelierelor. In medie, un atelier tine aproximativ doua ore si jumatate, iar cel putin o jumatate de ora este dedicata cunoasterii participantilor prin diferite teme de discutie.
Pot sa ii rog sa ne spuna cate ceva despre pasiunile lor, despre cartile preferate sau despre obiectivele pentru noul an. Am constatat ca oamenii isi doresc sa impartaseasca, asa ca nu ii grabesc niciodata, chit ca e posibil sa se scurga si o ora din atelier doar in prima parte, cea a prezentarilor. Le spun mereu participantilor ca atelierul nu este doar despre impaturit hartie, ci este in primul rand o oportunitate de detasare si de relaxare. Si e important sa ii scot din filmul serviciului si sa ii introduc in atmosfera placuta si informala a atelierului pentru ca ei sa poata beneficia cat mai mult de impaturitul propriu-zis.
In general lucram cam trei modele in cadrul unui atelier si am avut tematici diferite, de la atelierul de Craciun - in cadrul caruia am facut ingerasi, stele si fundite, un atelier dedicat dragoste pentru carti - in cadrul caruia am facut semne de carte in forma de inima, la cel mai popular atelier, cel cu tematica florala – in cadrul caruia facem lalele, crini si nuferi.
Pe langa atelierele deschise, mai tinem insa si ateliere private, pentru companii. Aici decidem impreuna cu ei ce modele vom lucra cu participantii, dar in general incercam sa alegem modele cat mai reprezentative si ne oprim mereu asupra cocorului, de exemplu, sau asupra lalelelor.
Am lucrat si cu copii si cu adulti, dar majoritatea celor care vin la atelierele noastre au intre 25 si 35 de ani si sunt oameni care lucreaza preponderent in coporatii si au nevoie sa iasa din atmosfera monotona de la serviciu sau sa se deconecteze prin intermediul unei activitati in cadrul unui grup. Isi dau cumva seama ca telefonul e mai degraba o capcana decat o solutie potrivita atunci cand ai nevoie sa te relaxezi. In plus, sunt oameni care nu si-au pierdut spiritul ludic sau care simt nevoia sa si-l redescopere.
Furnizori
Suntem inca la inceput din acest punct de vedere. Pentru lemn ne aprovizionam de la un magazin de bricolaj din Bucuresti si singura grija pe care o avem este sa achizitionam exclusiv lemn din sursa sigura. Amandoi avem foarte mult respect fata de mediu si, implicit, tinem foarte mult la acest aspect.
Identitate vizuala si promovare
De la bun inceput am stiut ca Facebook o sa fie principalul canal de promovare, asa ca a fost si canalul in care am investit cel mai mult – atat timp, cat si resurse financiare. Este si cel care ne ajuta cel mai mult. Am mai cochetat cu Google Ads, dar nu s-a dovedit a fi un canal potrivit. Ne mai ajuta participarea la targuri de design de produs. Oamenii sunt mult mai deschisi in a achizitiona dupa ce te cunosc si offline si iau contact cu tine si cu produsele tale.
Dupa al doilea targ la care am participat si in care am reusit cu chiu cu vai sa vindem cat sa ne acoperim macar taxa de participare eram hotarata sa nu ne mai inscriem si cu alta ocazie. Mi-am dat insa seama ca este chiar o investitie in cresterea notorietatii si ca e cu adevarat important ca oamenii sa ne cunoasca si in afara ecranului. Si acest lucru s-a vazut. Deja la ultimul targ ne cunosteau mult mai multi si se apropiau cu mai mult curaj de standul nostru. Si am si vandut mult mai mult :)
Pe partea de identitate vizuala am colaborat cu Patricia Dinut, un talentat tanar designer pe care il recomand cu tot dragul. Pati a inteles din prima ce vrem si cu logo-ul a fost dragoste la prima vedere.
De site ma ocup eu, de foto tot eu si ma mai bat din cand in cand si singura pe spate pentru ce treaba grozava fac! :)) Ah, ne gasiti si pe Instagram, desigur!
Cele mai vandute obiecte
Cele mai vandute sunt in mod cert cuburile cu activitati pentru copii si pandantivele „cu inima la purtator”. Dar cel mai vandut produs in afara Bucurestiului este casa de dar de nunta. Am livrat si in Brasov si in Iasi si in Timisoara ^_^
Majoritatea vanzarilor se intampla online. Oamenii folosesc formularele de comanda de pe site, dar foarte multi ne scriu si direct pe Facebook.
Incotro?
Mokko putem spune ca se sustine financiar de la bun inceput. Nu este un proiect care sa fi presupus investitii initiale majore, iar tot ce am investit in materiale si in promovare am reusit sa recuperam din vanzari.
Suntem pe plus, dar suntem inca pe un plus foarte mic. In momentul de fata, mokko inseamna doar eu si Alex. Alex prelucreaza lemnul, eu ma ocup de vopsit si de tot ce inseamna administrarea si promovarea proiectului. Pasul urmator este clar marirea echipei. Suntem in cautarea unui colaborator pe parte de prelucrare, asa ca daca stiti pe cineva… :D
