Festivalul !MPRO are la bază familia netradițională ce a dat naștere și asociației Tam-Tam. Adică Rozana Radu, Ana Donosă și Monica Anastase, director artistic al evenimentului. Între timp, a rămas doar Monica, careia i s-au alăturat Nicoleta Boșnigeanu (Director executiv), Diana Demian (Director de marketing), Radu Ciobănașu (actor în trupa Improvisneyland, partener co-fondator al Festivalului) și Vlad Pasencu (membru în echipa artistică !MPRO 2017, iniţiator platforma We Love Impro).
Ideea unui festival de teatru de improvizație s-a născut, cum altfel, dacă nu spontan? Totuși, rotițele au început să se învârtă după un teambuilding cu trupa Improvisneyland (în care joacă Monica și în prezent) unde fuseseră aprofundate noi genuri de performance. Astfel, au fost convocate toate trupele de nișă din România, iar până la prima ediție a mai fost doar un pas.
Publicul a făcut cunoștință cu !MPRO prima dată la Teatrul de Comedie din București. S-a lăsat cu spectacole ad-hoc de câte 50 de minute și aplauze pentru fiecare actor. Așa s-a pornit pe drumul îndeplinirii a două dintre cele mai importante obiective: dezvoltarea comunității din jurul improvizației și orientarea unui reflector cât mai mare asupra ei.
Dar de ce e așa specială improvizația? Pentru că e la îndemâna oricui. E această super-putere care se transformă, din reacție și adaptare la rece, în arta de a nu fi pregătit. Deci? Sunteți pregătiți să citiți toată povestea !MPRO?
Cine e Tam-Tam?
Monica: Tam-Tam are trei părinţi, toate femei. O familie deloc tradiţională: eu, Rozana Radu şi Ana Donosă – am fost colege de an la UNATC secţia Actorie, şi am crezut că aşa vom putea juca teatru mai mult, fără să depindem de Instituţiile Statului. Voiam să fim independente.
În 2007 am înfiinţat Asociaţia, iar abia în 2009 am reuşit să producem primul spectacol, în care nu juca niciuna dintre noi :)) Între timp, Ana şi-a găsit locul şi străluceşte în echipa Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, iar Rozana şi cu mine jucăm de zor şi ţinem cursuri de teatru de improvizaţie, cu trupa Improvisneyland.
Festivalul !MPRO: început
Monica: !MPRO s-a născut spontan, într-o dimineaţă, cred că visasem toată noaptea detaliile exacte ale primei ediţii. Jucam deja cu trupa de 5 ani şi tocmai avusesem un teambuilding cu toţii unde aflasem de la regizorul Radu Dragomirescu de noi feluri de a face teatru de improvizaţie, via Chicago, USA.
În plus, aveam discuţii cu colegii despre faptul că existau peste 10 trupe de improvizaţie în Bucureşti şi în ţară, dar nu prea ne cunoşteam între noi. Cred că atinsesem un prag de stabilitate care începea să ne deranjeze un pic, aşa că am deschis nişte uşi noi unde erau pereţi până atunci.
Astfel, prima ediţie !MPRO a reunit toate trupele existente în România la acel moment şi aşa am putut constata cât de similare erau spectacolele noastre – chiar toate la fel! Cum s-ar zice, făceam spectacole la fel de unice. De atunci, prin forţe proprii şi prin inspiraţia anuală primită de la invitaţii !MPRO, lucrurile s-au schimbat, şi avem acum tot felul de formate şi direcţii diferite – dar despre asta la... altă întrebare!
Cât despre dragostea pentru improvizaţie, vă invit să citiţi mărturii de la diverşi actori, pe noua noastră platformă de dezvăluiri şi crowdfunding, We Love IMPRO. Sunt poveşti delicioase, care formează încet-încet un tablou complex despre ce pare a fi şi ce este cu adevărat teatrul de improvizaţie.
Obiectivele festivalului și aplicabilitatea improvizației
Monica: Ca director artistic al !MPRO, am susţinut două obiective până acum: unul – de a aduce laolaltă şi a dezvolta comunitatea de improvizatori din România şi altul (nu al doilea) – de a face cât mai cunoscut teatrul de improvizaţie în rândul publicului larg.
Cred că teatrul în general trebuie să fie extrem de relevant, să vorbească oamenilor despre cultura şi lumea în care trăiesc, iar teatrul de improvizaţie are avantajul că îşi face pe loc textul şi viziunea regizorală, pornind chiar de la ideile spectatorilor.
Lucrând cu decoruri şi obiecte imaginare, provocăm spectatorii să completeze mult din povestea noastră – e suficient un actor care să spună „Doriţi ceaiul, sir?” pentru ca publicul să deseneze peste el un costum impecabil de majordom, iar peste scenă o sufragerie somptuoasă de vilă englezească.
Direcţiile sunt multe – de la comicul efervescent al spectacolelor cu jocuri (improv bar, Teatru Sport) la comicul urban şi isteţ al unor spectacole cu poveşti mai dezvoltate (long form, în jargonul nostru) la spectacole improvizate în stiluri bine-cunoscute (avem anul acesta la Festival musical, film noir şi basm) la spectacole bazate pe emoţie, unde râsul vine ca eliberare a tensiunii sau ca efect al oglindirii spectatorului în actor.
Anul trecut am pornit şi o iniţiativă de impro pe teme sociale, spectacole prin care să tratăm subiecte sensibile dar foarte actuale precum refugiaţii sau violenţa domestică asupra copiilor.
În afara scenei, improvizaţia este foarte aplicabilă pentru dezvoltarea personală a tuturor, principiile ei şi exerciţiul spontaneităţii aducând cursanţilor de impro mai multă încredere în sine, uşurinţă în a lucra în echipă şi o inimă mai uşoară. Aşadar, de beneficiat beneficiază multă lume – actori, cursanţi amatori, spectatori care îşi pot vedea gândurile puse în scenă şi toţi cei cu care interacţionează cu aceşti oameni, cu capacităţi crescute pentru ascultare reală şi colaborare.
De la prima ediție !MPRO
Vlad: La prima ediţie, care s-a desfășurat la Teatrul de Comedie din București, fiecare din trupele participante a avut la dispoziţie 50 de minute pentru a prezenta momentul său de improvizaţie. La finalul fiecărui show, spectatorii au ales prin aplauze improvizatorul preferat din fiecare trupă care să-și reprezinte trupa într-unul din cele două spectacole All-Star din încheierea festivalului.
Astăzi, există spectacole în care participă echipe de actori din mai multe trupe, cluburi dedicate teatrului de improvizație sau chiar competiții care includ trupe formate ad-hoc din improvizatori care nu au mai lucrat împreună până în acel moment, iar unul dintre merite îl are formatul primului festival, care a deschis calea colaborării și deschiderii către nou a participanților.
Improvizație în organizare?
Nicoleta: Bineînţeles că încercăm să cuprindem cât mai multe aspecte de organizare înainte de festival, cu to-do-lists lungi şi deadlines scurte, dar întotdeauna se ivesc situaţii la care trebuie să te adaptezi, la care trebuie găsite soluţii noi care oferă rezolvare, dar care să se potrivească şi conceptului noii ediţii de festival. Dar la fel ca improvizatorii de pe scenă, schimbăm, preluăm noua situaţie şi continuăm.
Mai greu este când trebuie să improvizezi în timpul festivalului, dar experienţa ediţiilor anterioare şi a altor evenimente culturale (festivaluri de film, spectacole de teatru) ajută. Există un nucleu al echipei care colaborează de la prima ediţie !MPRO (eu, Monica şi Delia), care a trecut prin multe situaţii neprevăzute, aşa că acum nu mai este aşa usor de surprins şi improvizează mai cu lejeritate.
Chiar dacă există o separare a funcţiilor în cadrul echipei, din momentul în care o nouă ediţie începe, această linie de demarcaţie devine cam tulbure şi toată echipa devine parte din desfăşurarea festivalului. Avem un proces destul de democratic în organizarea festivalului, unde mai multe capete consultate duc la o idee sau la o soluţie mai bună, dar asta şi pentru că suntem o echipă mică, iar procesul de comunicare între noi este încă destul de uşor de stabilit.
Iar voluntarii care se alătură Festivalului trebuie să fie spontani, cu simţul umorului şi deschişi la improvizat, iar la final se declară cuceriţi de improvizaţie.
Există un Comitet Artistic al Festivalului care stabileşte conceptul artistic al fiecărei ediţii, priorităţile pentru fiecare open call şi care realizează selecţia spectacolelor inovatoare ce vor fi prezentate în festival. Acesta este format din improvizatori cu experienţă, aşa că în cazul lor, cu siguranţă, este loc de improvizaţie.
Improvizația: cât e creativitate nativă, cât e exercițiu constant?
Radu: Capacităţile improvizatorice pot fi dezvoltate la oricine, cred eu. Deşi sunt colegi actori care se crispează la gândul de a trece dincolo de text, de a improviza. Cred că au aceste rezerve pentru că au exerciţiu mai ales în zona teatrului cu text şi la care se repetă o lună sau două. În momentul când se apucă de impro, aceste frici dispar.
Ca actor care face şi improvizaţie pot spune că eşti mult mai pregătit în faţa neprevăzutului care poate apărea într-un text regizat, pregătit, învăţat. Mie mi s-a întâmplat de multe ori să am parte de "accidente" într-un spectacol la care am repetat 2, 3 luni. Ce am făcut? Am improvizat. Am mers mai departe dacă am văzut că partenerul a sărit 3 replici şi am încercat să rezolv sau m-am comportat cât se poate de firesc atunci când am văzut că la premieră, din cauza emoţiilor, am greşit ceva la text etc.
Improvizaţia, spunea cineva, este "arta de a nu fi pregătit". În improvizaţie reacţionezi, te adaptezi, construieşti pe ce îţi dă partenerul. Chiar dacă sună bizar, spontaneitatea se antrenează prin tot felul de exerciţii. Am terminat teatru în 2004 la Cluj, dar am câştigat foarte mult în dezvoltarea mea ca actor lucrând alături de colegii din Improvisneyland. A fost ca o a doua şcoală pentru mine. La ora asta pot fi trezit la 3 noaptea şi să mi se spună: "Ciobănaşu, trezeşte-te, trebuie să fii MC pentru evenimentul X sau hai să facem un spectacol de improvizaţie la metrou!!".
În concluzie, cred că orice om deschis, actor sau non-actor, care vrea să se dezvolte folosindu-şi bagajul cultural, poate ajunge să îşi îmbunătăţească spontaneitatea şi creativitatea prin tehnici şi exerciţii de improvizaţie. Pot depune mărturie în acest sens toţi cei peste 600 de cursanţi care au trecut pe la cursurile Academiei de improvizaţie Improvisneyland.
Promovarea festivalului
Diana: E o lume extraordinară în !MPRO, care pe mine m-a cucerit din primul moment - entuziasm, energie, spontaneitate... Deşi e mai puţin de un an de când am văzut primul spectacol, iar până de curând am avut contact cu lumea artistică doar tangenţial, mi-am dorit să fac parte din echipa de organizare şi să aplic aici experienţa pe care am dobândit-o în promovarea altor tipuri de evenimente.
Am creionat împreună o abordare pe care intenţionăm să o continuăm şi dezvoltăm anii viitori: !MPRO – centralizator al fenomenului de teatru de improvizaţie din Bucureşti. Am pus cap la cap un calendar anual care să includă, pe lângă festival, reprezentaţiile săptămânale din diverse locaţii precum Recul sau B52. Am unit improvizatorii, am identificat obiectivele comune şi suntem pregătiţi să le oferim sponsorilor vizibilitate un an întreg.
Offline, organizăm o conferinţă de presă anterioară festivalului. În cazul în care sunt persoane din media care citesc acest articol înainte de 22 august, către care nu a ajuns invitaţia noastră dar care îşi doresc să vina, îi rugăm cu drag să ne contacteze la adresa [email protected] pentru a le rezerva un loc. Merită să veniţi, pentru că veţi vedea mostre de câteva minute din ceea ce urmează să se întâmple în perioada 7-11 septembrie la !MPRO.
Încotro cu improvizația?
Vlad: Apariția mai multor trupe de improvizaţie este un lucru pozitiv, atât pentru fenomen în sine, cât și pentru publicul larg.
În primul rând, fiecare trupă are ocazia de a-şi descoperi propriul stil, să experimenteze și să evolueze în ritmul și maniera sa. Se nasc astfel multe spectacole având ca punct de pornire concepte originale, ceea ce aduce diversitate și prospețime în fenomen.
În al doilea rand, oferă publicului şansa de a alege genul de performance pe care îl preferă. Se spune că spectatorul își alege spectacolul, dar în cazul teatrului de improvizatie funcționează și invers: trupele își aleg publicul prin tipurile de spectacole pe care le fac, prin genul de umor, prin atitudinea vizavi de improvizaţie.
Cu cât există mai multe opțiuni pentru spectatori, cu atât există mai multe șanse pentru ei de a se îndrăgosti de teatrul de improvizatie așa cum am făcut-o noi, cei care urcăm pe scenă.
Și încotro cu !MPRO și echipa de organizare?
Monica: În primul rând, facem raportare la finanţator – ARCUB, Centrul de Proiecte Culturale al Capitalei ne-a fost alături la trei din ediţiile !MPRO. După aceea, dormim şi ne relaxăm, în timp ce întărim parteneriate şi căutăm altele noi pentru ediţia următoare.
Platforma We Love IMPRO este şi un calendar al celor mai de calitate şi speciale spectacole de improvizaţie ce au loc între ediţiile Festivalului, cum ar fi campionatele de longform de la Recul, sau reprezentaţiile unora din spectacolele lansate în cadrul !MPRO. Sperăm, deci, ca între ediţii să ne creştem fan-base-ul, asta incluzând partenerii şi sponsorii.
Este foarte posibil ca ediţiile următoare să aducă o reconfigurare a structurii programului, în urma celor discutate în ultima zi de Festival, la întâlnirea actorilor cu echipa de proiect. Oricum, tot ceva provocator, creativ şi curios va fi!
