Pe vremea mea eram entuziasti.
Pe vremea mea ne bagam cu capu si picioarele in reclame, le trageam pe nas. Cand inscriam lucrari la AdPrint stateam cu noptile sa le bibilesc, sa fie brici.
Ma rog, ce zic ie ca am trait niste vremuri tari in publicitate, m-am distrat mult si cu cei mai neseriosi oameni pe care i-am intalnit vreodata...pana a venit criza.
Marea criza a adus seriozitatea in publicitate.
De unde pana atunci faceam divertisment de calitate, incet-incet salvam lumea si totul capata un aer grav si incurajator.
Care am inceput sa ma plictisesc de moarte.
Asta pana mi-am observat comportamentul. Daca nu am mai gasit fun in ATL, am inceput sa-l caut pe net. Am renuntat la tv acasa, eu, regele neincoronat al telecomenzii. Am incetat sa mai primesc informatia ca o leguma si am inceput sa o caut eu cu manutele mele.
Si de aici pana la pasiune a mai fost un pas mic pt mine, cat si pt omenire.
Mi-am creat sansa sa particip la facerea unor campanii ce au devenit virale si m-am amuzat teribil.
Practic mi-am recapatat neseriozitatea.
Pt mine online-ul a devenit noul loc de joaca, taramul fagaduintei.
Pe net, in teorie, totul e posibil.
Cacat, feisbuc tocmai si-a ucis odrasla AI ca o luase razna dezvoltand un limbaj propriu, pustii devin celebrii si traiesc linistiti din vlogguri, viata ti-o desfasori in fata tuturor pe platformele sociale, telefonul iti este o prelungire a corpului, oamenii alearga de nebuni pe strada sa colecteze pokemoni, un post poate crea o mini revolutie...
Vreau sa fiu parte din lumea asta, sa produc din nou divertisment de calitate.
Mi-am regasit copilaria....la Infinit.
