[Folclorul din reclame] Raluca Feher și cum atragi atenția: De ce nu facem direct un porno cu pisici?

Zânul, Toni Delaco, Fulga, Făinoșagul. Raluca Feher știe cum să atragă atenția. Dar dacă mâine ar merge la o bancă și i-ar propune să își facă mascotă un raton campion la șah, nu o să meargă. Și nici cu dudui contorsioniste care mănâncă iaurt folosindu-și picioarele. Poate, totuși, porno-ul ală cu pisici? Hmm. Ideea e că doar pentru că ai atras atenția nu e suficient. Un personaj are nevoie de mai mult pentru a rămâne în viață. Chiar și dacă are totul, drumul lui în mintea și inima oamenilor nu este previzibil. Ajuns acolo, poate avea un sfârșit tragic din tot felul de accidente. 

Despre cum i-au fost ucise și resuscitate unele personaje, de ce au murit altele, ce creații de ale colegilor sau rivalilor au impresionat-o, dar și despre culiselor creațiilor ei ajunse în folclor, povestește Raluca Feher în rândurile următoare. 

(Atenție, parcurgând textul de mai jos, e posibil să întâlniți cuvinte ca anus și morcov).

Povestea Zânului

Nu mai țin minte dacă a fost pitch la BT sau am intrat ca-n brânză. Am mers la Cluj, să prezentăm direct lui Rekkers. Zânul era unul dintre scenarii. Îi plăcea mult lui Popescu, Sorin Popescu de la Next.

Pe vremea aceea Next făcea CS și Cap creație. Și Popescu l-a împins pe zân. Lui Rekkers i-a plăcut. A aprobat scenariile și s-a făcut totul exact așa cum l-am  prezentat. Actor gras, aer ușor nătâng, cade prin tavan în atelierul de croitorie al doamnei Gina. Am făcut special un număr de telefon la care întreprinzătorii să sune. Am făcut primele vitrine de bancă vesele. Aveau niște cut-outuri cu zânul cu baghetă cu steluță.

Lumea nu avea atunci un morcov în fund ca acum. Nimeni nu își imagina că e o criză după colț. Banca Transilvania se mișca atunci-nu știu ce mai face acum-foarte agil. Și era o bancă dedicată IMM-urilor, o bancă românească neatârnată, ca Mihai Viteazu la 1600. Adică nu trebuia să se ducă să dea cu subsemnatul la Înalta Poartă, nu depindea de aprobări de la centru, nu era anchilozată ca majoritatea celorlalte instituții financiare.

Și îmi aduc aminte, trebuie să spun asta, că site-ul vostru prin gura unei domnișoare care acum lucrează în publicitate, a zis că e o prostie de reclamă, că este bătaie de joc să arăți un cetățean care îți trece prin tavan, băncile trebuie să fie despre credite-parteneriat-încredere.

Hopuri

Nu au existat hopuri. Erau alte vremuri când iată, clientul era mai destupat la cap decât tânărul jurnalist care dorea să lucreze în publicitate și nu știa cum să dea cu rahat mai vânjos în creațiile agențiilor vizibile.

Evoluția Zânului în mintea oamenilor

L-am scăpat din mână de mai mult de 10 ani :)) Știu doar că, după ce am luat ING-ul, BT a rămas la Next și conducerea de atunci a BT a vrut să îl mătrășească pe zân, convinsă fiind de vocile conservatoare care spuneau că un bărbat în fustă nu poate face o imagine bună băncii.

Și chiar l-au ucis pentru câteva luni dar l-au readus ca pe Miss Ellie în Dallas când au văzut că s-au dus în cap la notorietate.

Te așteptai ca personajul să aibă o viață așa de lungă?

Săraca de mine, eu nu mă gândesc prea mult la lucruri d-astea. Dar uite, Toni Delaco are și el mâine poimâine 10 ani.  Dacă nu mi-l omorau pe Sasha de la ING care avea o audiență superbă pe facebook, cine știe unde erau astăzi cu el?

Alte personaje care ar fi putut ajunge în folclor

Ardelenii de la Ardealul care pun fainoșag în tot sunt niște personaje bune.

Vaca Fulgaaaa, ah, mi-au omorât-o fiarele. Dar acolo au ucis produsul, ce să-i faci?

Și mai mă gândesc la reclamele cu Ileana ...cum o chema, Dumnezeule, superbitatea care s-a căsătorit cu Țiriac Junior, Ileana Lazariuc, reclamele pentru FHM. Revist de gen masculin. ȘI acolo era un mare potențial să fie creat un personaj rezistent dar nu au fost bani și voință politică.

Și, bineînțeles, ultimul pe listă este Meister Theil, de la pate Scandia. Nenea ăsta chiar a trăit, există o carte de rețete făcută de dânsul, mai există niște doamne în vârstă din Sibiu care își amintesc de dumnealui și de făbricuța lui.

Acum, agenția care a preluat clientul și-a bătut complet joc de personaj. Îl face să apară în creierii munților lângă turiștii care fac spiritism în timp ce halesc o cutie de pate.

Theil se pune la masă, dă sfaturi, excursioniștii nu sunt defel uimiți de apariție, nu își pun întrebări în privința hainelor cetățeanului straniu apărut de nicări (îmbrăcat ca la 1930) și nici nu cheamă poliția să îl ducă la balamuc de unde a scăpat. Poate pentru că nu au semnal.

Cum ajunge un astfel de personaj în folclor

Hm, dacă mâine merg la o bancă și îi propun să își facă mascotă un raton campion la șah nu o să meargă. Trebuie ca mascota să zică ceva despre produs, să aibă legătură cu el. Zânul îndeplinea dorințele micilor întreprinzători cu bagheta la fel de rapid cum și BT scotea produse financiare dedicate lor.

Toni Delaco stă bine pe cașcaval, normal că o astfel de afirmație venită în răzpărul familiilor fericite ale concurenței, atrage atenția. Fulga-o vacă desenată pe o cutie de lapte zicea: ce vacă sunt, am uitat să mă prezint, stârnind oroarea mămicilor penticostale care cred că vacă este un cuvânt urât.

Pe scurt, memorabillitatea vine din vorbe și acțiuni care sunt îndrăznețe dar, în același timp, legate profund de produsul respectiv.

Nici nu știți câte scenarii nu am citit cu dudui contorsioniste care mănâncă iaurt folosindu-și picioarele. De ce ar face asta? Ce legătură are cu produsul?

Ce contează atâta timp cât atrage atenția.

Atunci de ce nu facem direct un porno cu pisici?

One hit wonders în publicitate

Aș zice că Matache Măcelaru e one hit wonder. A fost un mare succes atîta timp cât a avut atitudinea ușor răstit-arțăgoasă a expertului care e oripilat de neajutorarea consumatorului care nu știe să mănânce. Când a fost dus însă în direcția-greșită după mine-a interbelicului (folosind cuvinte ca: meșteșugit, măiestrie, delicii, bunătățiuri etc) a dispărut orice fel de umbră de umor și a crăpat.

Personaje recente

Ororile, din punctul meu de vedere, vin de la Vodafone. Nu înțeleg glumele, cântărețele, artiștii, actorii, mi se par falși, complet neplăcuți, chinuiți. Singurul ok a fost ciobanul Ghiță. Omul era perfect. L-au mătrășit, e drept că nu știu de ce.

La polul opus sunt Millidge și Doig ai lui Orange.

Personaje făcute de colegi și rivali 

Gașca Unirea a făcut senzație și Dorel nu moare nici după cât, 6 ani de când nu mai apare.

Mă scot din minți reclamele cu baba care caută farmacia perfectă și compară prețurile.

Și mă recunosc permanent uimită de Selgros. Nu înțeleg nimic, dar absolut nimic din dialoguri, acțiuni, personaje.

Ce lipsește

Cred că am sta mult mai bine dacă departamentele de marketing și-ar scoate morcovul din anus. Publicitatea din România este ca țara. Săracă, murdară, ne-educată dar încercând să pară respectabilă, cumpărându-și un doctorat și țoale scumpe ca să dea bine la televizor.

Când personajele nu sunt șugubețe, inteligente, amuzante, hâtre, caraghioase, când nu li se permite să aibă niciun defect, doar calități, devin artificiale și nu te farmecă.

Le lipsește umanitatea, asta le lipsește.

Cât de reprezentative sunt aceste personaje 

Habar nu am. Dorel este foarte reprezentativ, aia e clar.

Unele sunt fantastice, unele sunt reale. Dar dacă toate se comportă ca o vânzătoare de alimentară în 1988, cu țâfnă, nu mai contează că sunt desene animate au ba.

Personaje internaționale

Sunt un mare fan Old Spice, The Man your Man could smell like. Și The most interesting man in the world al lui XX.