[Strategul si juniorii] Ileana Serban Parau (GMP Advertising): Dificultatea de a „intra in strategie” s-ar putea sa fie o problema strict cantitativa. Nu cred ca e greu sa intri, mai degraba e greu sa ramai

Este exact cum suspectam de atata vreme: "una din partile minunate ale publicitatii e ca poti folosi orice background". Ne-o confirma si Ileana Serban Parau, Head of Strategy la GMP Advertising, cand vorbeste despre juniorii care fac cunostinta cu industria. Iar vestile bune nu se opresc aici. Desi vorbim de strategie, optimismul Ileanei vizeaza noile generatii de publicitari, cu totul. 

Schimbari majore fata de cum era strategia privita in urma cu ani nu exista, desi, poate, asteptarile sunt mai complexe azi. Asta nu ar trebui sa descurajeze pe nimeni, insa. Nu e greu sa intri in strategie, provocarea este mai degraba sa ramai acolo.

GMP Advertising are in acest moment un intern in departamentul de strategie. De ce are, in general, nevoie el sau ea pentru ca un internship de acest fel sa dea cu plus pentru toate partile implicate? Pai, trebuie sa stii:

Cum sa fii un catalizator, cum sa te conectezi cu viata reala si cultura populara, cum sa te uiti la aceleasi informatii si sa vezi ceva fresh, cum sa simplifici lucrurile pana la esenta.

Deci si native, si invatabile. Apoi, mai e o chestie: trebuie sa iti pese de oameni; pentru ca jobul si industria despre asta sunt, pana la urma.

LovePlus, acum un veac

Am inceput in strategie ca monsieur Jourdain, care facea proza fara sa stie. Asta se intampla in secolul trecut :) Eu ma consideram sociologa si faceam cercetare, dar cumva, poate deformata de anii de Politehnica de dinainte, priveam fiecare proiect printr-un filtru de „problem solving”.

Unde suntem, unde vrem sa ajungem, care e grupul-tinta si ce stim despre oamenii astia, ce am putea sa facem. Tot crezand ca fac doar cercetare, am ajuns sa particip la lansarea unui brand, LovePlus (primul meu „copil”), sa conturez strategii de comunicare pentru cateva branduri si ONG-uri si sa dau input si feedback pe creatie pentru 2 agentii.

Asa ca, in 2003, cand m-a cautat cineva de la McCann, am zis cinstit ca habar n-am ce-i aia strategie si ca mai mult decat niste proiecte de cercetare n-am cum sa fac. Nu s-au lasat convinsi si asa am ajuns, oficial, „strateg”. Ghilimelele au ramas, inca, in capul meu, chiar si acum mai sufar de ceea ce am citit ca se cheama „sindromul impostorului”, dar asta e pana la urma un lucru bun, pentru ca m-a fortat sa invat continuu si sa nu cred ca deja stiu „cum se face”.

Atunci si acum

Acum s-ar putea sa fie asteptari mai complexe, dar nu stiu daca sunt schimbari esentiale de perceptie. In orice situatie si la orice nivel, trebuie sa arati ca-ti meriti locul la masa, atat fata de client, cat si fata de echipa din agentie.

Hai in strategie! Ia si-un junior

Dificultatea de a „intra in strategie” s-ar putea sa fie o problema strict cantitativa, care tine de numarul de agentii care au un departament de strategie si de numarul de oameni care pot sa se ocupe de un incepator.

Dar eu nu cred ca e greu sa intri, mai degraba e greu sa ramai. E un efort de ambele parti, chiar si un internship, daca e sa fie constructiv si pentru agentie si pentru intern, cere implicare, timp si atentie.

Mai ales ca nu cred ca sunt doi planneri la fel (si asta e foarte bine), in procesul de invatare e important sa descoperi punctele tari ale fiecaruia si sa incurajezi potentialul, nu sa livrezi, respectiv sa preiei, niste retete.

Tocmai pentru ca e un efort, recrutarea nu prea se face prin anunturi, ci mai degraba prin contacte directe sau recomandari. Am avut interni foarte buni care au venit dupa un cold email trimis fie direct cuiva din departamentul de strategie, fie la HR, altii pe care i-am cunoscut prin proiecte ale organizatiilor studentesti.

Unii au si fost angajati, parte din ei nu mai sunt azi juniori. Nu cred ca cineva care chiar vrea sa faca strategie si arata lucrul asta nu gaseste nicio portita. Chiar in momentul asta avem in departament un intern care ne-a uimit cu cate lucruri a facut deja, desi abia a terminat anul 1 (salut, Oana, ma bucur ca esti cu noi :) )

Dar, ca sa revin la procesul de formare. Sigur ca sunt o gramada de lucruri de invatat. De la procesul din agentie, la instrumentele disponibile, la tipuri de argumentare si tehnici de prezentare etc.

Si de experimentat – cum e sa fii nevoit sa te intorci si sa te mai gandesti o tura, pentru ca directiile date de tine n-au convins, cum sa-ti „vinzi” intern ideea, cum sa dai un feedback constructiv pe creatie, indiferent de cat de timorat esti de vreun creativ cu personalitate puternica.

Mai importante, insa, si mai dificile, sunt alte lucruri: cum sa fii un catalizator, cum sa te conectezi cu viata reala si cultura populara, cum sa te uiti la aceleasi informatii si sa vezi ceva fresh, cum sa simplifici lucrurile pana la esenta (si nu mai mult de atat). Aici mai am si eu de invatat si ma bucur sa zic ca uneori mai invat chiar de la juniori cate ceva.

Skilluri pentru un junior

Una din partile minunate ale publicitatii e ca poti folosi practic orice background. Ca te pricepi la avioane sau la geografie, ca gandesti matematic sau artistic, orice profil poate fi interesant. Depinde doar cum iti folosesti formarea si abilitatile si ce altceva mai ai pe deasupra.

Cineva care vrea sa fie junior in strategie, banuiesc ca are ceva interes pentru publicitate, iar interesul in general te face sa te informezi macar despre domeniul respectiv. Rau n-are cum sa fie sa fi avut si contact formal cu domeniul, fie in studii, fie in experienta, sigur ca ajuta sa stii ceva parte teoretica si sa fi vazut cum functioneaza o agentie, dar nu e esential pentru un junior.

Mai importante sunt lucurile alea pe care probabil ca le-au tot auzit sau citit potentialii juniori in strategie (sper ca le-au luat in serios, oricum, mai zic si eu o data): curiozitatea, dorinta sa afle si sa inteleaga, capacitatea de a se mira si entuziasma si, poate cel mai important, sa le pese de oameni. De oamenii aceia pe care fie ii intrerupem din ce fac, fie vrem sa ne alaturam lor, deci cu cat mai mult ii intelegem, cu atat avem sanse mai bune sa nu fim doar niste propagandisti suparatori (si, in final, inutili) 

Publicitarii care vin

Noua generatie e minunata! Pentru ca are un intreg potential pe care il poate face sa se implineasca. Si pentru ca nu-si seteaza limite. Pentru ca au ambitie si drive. Dupa gustul meu, as vrea sa aiba mai multe repere, dar, hei, astea se mai si formeaza.