Muzica ne inspira, da. Pentru Mihai Manescu, in schimb, muzica e o componenta cruciala de lucru. Metal rock-ul reprezinta atat muzica pe care o consuma cel mai frecvent, cat si domeniul de activitate al celor pentru care face ilustratii.
Initial, Mihai a fost interesat de designl interior. S-a orientat catre ilustratie odata cu plansele tematice pe care le avea de facut in facultate. In acelasi timp, avea antecedente serioase cu desenul in tonuri si teme “dark”, inca din copilarie. In cele din urma, prezentul si trecutul lui cu desenul au intrat intr-o coeziune atat de puternica, incat nici jobul full-time nu l-a oprit sa duca o viata dubla. Ziua e UX designer si noaptea freelancer.
Evident, intai a pornit cu proiectele personale - fan-work pentru trupele preferate - si cu explorarea platformei Mondo Posters (unde posterul de orice fel este dus la rang de fine-art). Dupa multa munca si studiu, ne povesteste Mihai, a reusit sa-si defineasca stilul. Inarmat cu el, a inceput sa ilustreze si comercial, in urma cu un an si ceva.
Primul proiect a fost pentru o trupa underground din State si a constat intr-un cover pentru un EP, design care a ajuns apoi si pe merchandisingul trupei. Au urmat alte trei trupe din State, trei din Italia si una din Grecia. In prezent lucreaza de zor pentru Festivalul Haywire din Timisoara, pentru care a avut de migalit chiar mai multe postere. Iar in spatele acelui migalit, trebuie sa stiti ca se afla o serie de tehnici ce nu suporta modificari.
Va las in compania lui Mihai care va explica de ce modul lui de lucrunu accepta updates.
Pe scurt, despre Mihai
Domeniul artelor m-a captivat inca de cand eram copil si obisnuiam sa desenez de fiecare data cand puneam mana pe un pix sau un creion. Cu siguranta este vorba si de o mostenire genetica, mai multe persoane din familia mea avand inclinatii artistice. Am urmat un liceu de arta, iar apoi studii universitare, absolvind Universitatea de Arte si Design din Cluj Napoca, cu specializarea in Design.
Ca activitate pe langa ilustratie, fac UX design intr-un mediu corporate cu norma intreaga, profesand acolo de 6 ani.
Am avut doua participari la Romanian Design Week, cel de anul trecut si cel de anul acesta. Tot anul acesta am avut o lucrare in cadrul unei expozitii de grup din Grecia, cu scop caritabil.
Pe directia ilustratiei dark
Pe timpul facultatii eram mai preocupat de latura designului interior ceva mai mult decat grafica sau produs, insa imi placea mult ideea de ilustratie, plansele tematice din cadrul sectiei urmand a fi realizate in mod traditional, de mana.
Cu ajutorul acelor planse mi-am format cu adevarat mana de lucru precum si tehnici de redactare. Mai imi placeau mult si cursurile de anatomie artistica, unde primeam teme ce constau in realizarea unor planse de diferite dimensiuni reprezentand fragmente de anatomie umana. Poate aici a existat un anumit tip de click si am inceput sa aplic asupra schitelor personale ce invatam in cadrul cursurilor.
In mod bizar, chiar de mic copil am fost atras inconstient de latura aceasta mai dark. Parintii mei imi colectionau desenele, insa nu in intregime, ci doar pe cele care nu reprezentau monstri. Tendinta aceasta tenebroasa s-a pastrat pana in prezent si imi face enorma placere sa redau in mod ilustrat latura frumoasa a uratului si grotescului.
In urma cu 4 ani am reinceput sa desenez dupa o pauza de vreo 6 ani de cand terminasem studiile, timp in care nu am atins deloc creionul. S-a intamplat intr-o maniera digitala in prima faza, muzica fiind inca de atunci prezenta in procesul de creatie, observand ca reprezinta pentru mine un factor bun de influenta. Fara muzica nu pot sa intru in starea de lucru si nu ma pot focusa asupre unei idei.
Imi era oricum neclar ce-mi doresc pe parte creativa pentru ca m-a atras atat partea de game art si character design, dar in egala masura imi placea si grafica de afis, sau posterul de cinema. Asa am ajuns sa descopar Mondo Posters, o lume in care posterul reprezinta un obiect de arta limitat intr-un anumit numar de printuri fie serigrafice, fie fine-art.
Totodata pe aceasta cale am descoperit artisti internationali ce au avut un impact enorm asupra mea, prin ei urmand sa descoper mai apoi o alta nisa in care posterul are acelasi clasament valoric doar ca face parte dintr-o alta industrie si anume cea muzicala. In acea perioada am inceput sa descopar anumite stiluri din segmentul rock necunoscute de mine pana atunci, care rezonau extrem de bine cu feelingul pe care il cautam.
Cam pe atunci s-a schimbat totul. A fost un moment decisiv in viata in care am stiut ca nu voi mai lasa creionul din mana si sedus de partea auditiva am inceput incet sa imi doresc sa cunosc mai bine acest segment si fac si eu cumva parte din el.
Asadar pentru mine nu suna ciudat cand zic ca muzica pe care o ascult m-a directionat in privinta ilustratiei si a nisei pe care am ales sa raman.
Procesul de definire a stilului
Greu, obositor psihic de cele mai multe ori. Lumea e plina de artisti, fiecare orientat pe un anumit tip grafic de abordare, care ii lasa o anumita amprenta si prin asta posibilitatea de a-l distinge si recunoaste din multime. Am inceput prin a studia artistii internationali din bransa, mi-am luat notite, am studiat de la linie la punct si inapoi, tematica si compozitiile lucrarilor precum si diverse tehnici de redactare, de la pointilism la cross-hatching.
H.R.Giger, Moebius, Al. Durer, F.Frazetta, Zbigniew Bielak, Richey Becket, Ken Taylor, Godmachine sunt cateva nume pe care le studiam in acea perioada, pe multi altii urmand sa ii descopar pe parcurs. Cand imi era putin mai clar ce presupune o anumita tehnica si in ce consta, incercam sa redau intr-un proiect personal un anumit nivel de detalii precum o facea unul dintre artistii enumerati mai sus ca si challenge personal.
In toata aceasta perioada de cautare, pe masura ce studiezi si pui in practica cred ca se naste in mod natural si stilul propriu. Totul devine mai natural in timp, insa au fost numeroase momente de lupta cu sinele, in care vrei sa renunti, dar parca pe masura ce continui poti sa vezi o finalitate care iti da suficient entuziasm si determinare pentru a termina ceea ce ai inceput, chiar daca presupune o activitate de cateva zeci sau sute de ore in plus.
Daca e sa stau sa ma gandesc ce e totusi comun in toate lucrarile personale, atunci ar fi partea de inking, tusul, care reprezinta pentru mine un soi de matrita a lucrarii si cea mai importanta parte a sa. In culoare sau monocromie, acea amprenta in cazul meu se poate observa in stratul primar si esential de tus.
Freelancingul
In urma cu doi ani m-am relocat si stabilit in Timisoara. Aici am primit sustinerea partenerei mele de viata, care a jucat un rol pozitiv in ceea ce ma priveste si care ma sustine in tot ceea ce fac, fiind adesea si un eye opener pe partea de Social Media sau promovare. Astfel ca in scurt timp, am inceput sa imi public portofoliul pe diverse platforme din acest domeniu.
In timpul liber, in afara programului de lucru imi propuneam singur teme/concepte pentru exercitiu, dar si pentru a-mi creste numarul lucrarilor din portofoliu. Lucrurile au inceput sa se miste incet incet si in timp destul de scurt am fost contactat de catre unul din membrii unei trupe undergorund din State. Am inceput sa comunicam, ne-am imprietenit si la finalul lui 2015 am facut pentru ei primul artwork de trupa oficial, un cover pentru EP-ul lor.
Spun oficial pentru ca pana in acel moment mai realizasem si alte lucrari de trupa, dar de tip fan-based doar, non-comissioned. Au urmat la scurt timp dupa, Proliferhate, o trupa italiana, pentru care am creat in prima faza un afis oficial de trupa, dupa care am continuat si cu crearea unui artwork complet de album. Ambele trupe au fost extrem de entuziasmate de rezultat, si prin recomandarea lor au urmat in continuare si altii.
Marea majoritate a trupelor din acest segment sunt underground, nu trupe mari care sa fi semnat un contract cu o casa de productie cunoscuta. Din acest motiv, activitatea si comunicarea nu se desfasoara intr-un sistem de tip corporate in care exista un asistent ce iti trimite briefuri si non-disclosure agreements, iti cere numeroase variante sau unde modificarile curg pe banda rulanta.
Uneori da, exista un brief, dar de cele mai multe ori cand cineva ma alege pentru a-i realiza o lucrare se datoreaza portofoliului, fiind pe deplin constient ce presupune munca mea si lasa totul la latitudinea mea. In general, molipsit probabil de la jobul de zi cu zi, eu sunt cel care face curatenie si planifica temeinic, setandu-mi targeturi si deadline-uri ca lucrurile sa se desfasoare la un anumit standard si ei apreciaza asta.
In cazul meu, nu doar ca nu accept modificari, lucru ce il fac cunoscut inca de la bun inceput, dar si datorita tehnicii folosite este in primul rand putin cam peste mana sa fac modificari.
Eu daca admir un artist si imi doresc cu adevarat ceva creat de el, nu as putea sa ii cer modificari asupra unei lucrari sau sa faca lucrarea dupa viziunea mea, ci pur si simplu il aleg pentru ca imi doresc amprenta sa in totalitate si ii pretuiesc munca.
Ca ustensile principale de lucru folosesc Isografuri Rotring de 0.1, 0.25, 0.35 insa au fost lucrari unde am folosit chiar si 0.05, urmand sa trasez punct cu punct pana cand complexitatea lucrarii imi este pe plac, moment in care ma opresc.
Cu alte cuvinte este o munca extrem de minuntioasa, ce presupune multa rabdare, control si ore bune de consum, nu consider ca poate fi comparata cu una digitala unde vei avea tot timpul acel “Ctrl+Z” la dispozitie si se pot face modificari din doua clickuri. E ca si cum ai cere unui artist sculptor in piatra sa mai adauge granit in locul unde tocmai cioplise.
In tus, si mai ales in aceasta tehnica pe care o folosesc, odata ce ai gresit ceva, ori faci tot ce iti sta in putinta sa corectezi cumva greseala, ori arunci la gunoi si incepi din nou. Iar cand stai sa te gandesti spre exemplu ca deja ai petrecut circa 80 de ore de lucru si ca trebuie sa reincepi de la zero, nu iti permiti luxul de a face greseli sau experimente.
Pana in prezent oricum nu mi s-a solicitat niciun fel de modificare asupra unei lucrari, iar ca si feedback final iti poti da seama ca ai facut o treaba buna cand un client e coplesit de ceea ce ai creat pentru el si observi cum face tot ce ii sta in putinta ca lucrarea sa fie vazuta in mod public, mandrindu-se cu ea sau iti mai trimite si un pachet cadou in semn de recunostinta.
Cu trupa californiana de stoner rock Albatross Overdrive am simtit acest lucru si pe parcursul colaborarilor nostre am devenit prieteni destul de apropiati.
Ilustratie pentru trupe rock: poveste
Proiectele mele se invart in zona muzicala specifica nisei stoner/sludge/doom/psychedelic metal precum si altor subgenuri afiliate lor, iar momentan prefer ca lucrurile sa ramana asa. Aceste genuri de muzica sunt practic principalul catalizator in ceea ce ma priveste. Ca sa pot crea ceva, muzica trebuie sa imi transmita la randul ei ceva. Astfel ca aleg sa raman in acest segment si sa nu ma amestec cu alte domenii.
Nu imi doresc sa fac ilustratie de tip publicitar, pentru ca nu imi transmite nimic personal si nici nu cred ca mi-ar face placere. La fel cum nu voi face lucrari pentru trupe din alte segmente ale muzicii tocmai din acelasi motiv. Rock-ul ca stil de muzica detine o multitudine de subgenuri sau fuziuni, multe dintre ele nereusind sa-mi transmita ceva suficient de mult pe parte creativa ca sa pot lucra sau dezvolta un concept.
In general sunt destul de entuziasmat de o lucrare atata vreme cat lucrez la ea. Dupa ce tot procesul de lucru se termina incep sa ma desprind usor si incep sa o vad cu alti ochi, incep sa imi critic munca si sa vad unde as fi putut face ceva diferit sau mai bine. Cu toate astea am prins un atasament fata de cateva proiecte cum ar fi cele realizate pentru Albatross Overdrive(US) si Consume The Sun(US).
Insa proiectul de care sunt cel mai multumit in prezent este fireste chiar ultimul, cel creat pentru Haywire Festival 2017, care va avea loc la finalul lunii august, aici in Timisoara.
Din momentul in care m-am decis sa ma focusez pe aceasta nisa mi-am dorit si visat sa ajung sa fac un poster sau un ansamblu vizual de festival, iar acum acest lucru pentru mine s-a intamplat cand membrii echipei Haywire Booking m-au contactat pentru festivalul organizat de ei la finele lui august.
Am dezvoltat o poveste, un concept desfasurat in 4 mari ilustratii cu legaturi intre ele. Desfasurarea conceptului incepe printr-un poster de teasing, urmat de posterul principal, apoi cel oficial de festival si terminandu-se prin a patra ilustratie ce va servi drept print pentru tricourile oficiale ale festivalului. A fost o munca continua si grea ce a inceput la sfarsit de martie si s-a terminat pe parte de ilustratie acum in iulie, toate lucrarile fiind de dimensiuni mari, realizate in prima faza in mod traditional in tus si urmate apoi de culoare intr-un proces digital.
Nu doar ideea ca este un proiect de festival m-a entuziasmat, ci si faptul ca 3 din trupele prezente in cadrul acestuia sunt printre preferatele mele, albumele lor insotindu-ma pe repeat in procesul de realizare a mai multor lucrari. Citind numele fiecarei trupe pe ceva creat de mine pot spune ca m-a alimentat la nivel creativ in toata aceasta perioada si ma simt in acelasi timp foarte onorat pentru ca am avut aceasta oportunitate.
Cu toate ca am 31 de ani, de cele mai multe ori ma port ca un copil si imi retraiesc adolescenta cand vine vorba de trupe sau muzica. Am un enorm respect pentru ele, pentru munca pe care o depun si pentru toata aceasta nisa din care fac parte.
Cu acest proiect mi-am depasit bariere, am descoperit lucruri noi, iar acum ca munca se apropie de final sunt realmente mandru de rezultat si consider ca este unul dintre cele mai complexe proiecte la care am lucrat pana acum.
Dificultati
Cea mai mare dificultate cred ca tine de notiunea timpului. Aici ma refer la faptul ca pe langa jobul de zi cu zi, am ales si acest drum legat de ilustratie si incerc in egala masura sa dau dovada de profesionalism pe ambele planuri. Astfel ca programul meu zilnic se termina undeva in jurul orei 3am, iar dimineata de la 8 o iau de la capat.
Printre dificultati as mai putea enumera si perioadele lipsite de inspiratie sau cand din cauza unei oboseli acumulate nu poti fi in starea potrivita de lucru. Ilustratiile nu apar pur si simplu din neant, ele vin in principal prin incercarea de a ma transpune in muzica pe care o ascult, dar trebuie gasita si o modalitate tematica de a le expune, de a selecta cu grija simbolistica din spatele fiecarui element si de a crea un concept final.
Povestea cu cheful de munca ce vine lucrand, in mod clar nu se aplica si in cazul meu, din proprie experienta pot spune ca atunci apar doar greseli, iar in timp am invatat ca atata vreme cat nu sunt in conditia optima pentru a lucra, ar fi mai indicat sa ma opresc pentru ca o mica clipa de neatentie poate strica un proces de cateva saptamani. Uneori ca sa intru in starea de lucru ma uit la documentare din domeniu sau interviuri cu diversi artisti sau trupe, ceva ce in final reuseste sa ma motiveze.
De ce doar in zona muzicala
Nu pot sa consider ca reprezinta un dezavantaj in a cauta sa multumesc doar acest segment din moment ce altceva nu imi doresc sa fac ca ilustratie. Desigur, ocazional as continua sa fac si proiecte personale cand nu as avea pe rol un artwork de trupa, dar ca si redactare, concept sau simbolistica pot spune ca se va incadra in aceeasi maniera de abordare.
In general e bine sa ai cunostinte si aptitudini si pe alte planuri sau domenii, dar cel putin personal cred ca un anumit nivel de profesionalism si experienta nu poate fi atins decat exersand si alegand un drum pe care il simti ca fiind al tau. Restul vor iesi in continuare bine, dar acea scanteie nu va fi vizibila decat la proiectele unde simti ca esti in elementul tau.
Genurile de muzica mentionate nu doar ca reusesc sa serveasca drept sountrack pentru atmosfera de lucru, dar in aceeasi masura imi dau o libertate de exprimare a unei lumi cum o vad si o simt eu. Ele pot reprezenta un refugiu sau pot genera o stare de contemplatie, iti pot reda forta creativa si te pot motiva in acelasi timp. Imi este suficient sa ascult un astfel de album ca in fata ochilor sa se deruleze imagini, scenete, sau sa se dezvolte concepte mult mai ample. De ce as vrea sa schimb asta?
Cat despre trupe nu a fost nicio alegere sau selectie in privinta tarii de unde fac parte. Pur si simplu asa s-a intamplat sa fie. Probabil din lipsa de expunere pe piata locala sau probabil ca nu exista asa un interes fata de latura vizuala la trupele de la noi. Ce e cert e ca nu a fost o alegere sa fac artworkuri doar pentru trupe straine. Insa am observat de-a lungul perioadei de cand am inceput lucrul in aceasta arie, ca publicul roman nu este la fel de receptiv fata de ce fac eu cum e publicul strain.
Si cand vorbim de retele sociale am primit mai mult feedback de la straini decat am primit de la ai nostri. De asemenea observ cat de mica este aceasta nisa atat la nivel local cat si national, precum si dezinteresul publicului romanesc fata de merchandise-ul trupelor. Si se poate observa asta aproape in orice concert. Nici nu e de mirare probabil ca majoritatea trupelor evita servicii de calitate cand vine vorba de imagine si o potentiala investitie pentru care nu prea ar exista consumatori. Si atunci cand te gandesti ca peste granite sunt colectionari ai acestui tip de merchandise, involuntar te orientezi spre cei ce te apreciaza ca artist.
Tind sa vad lucrurile mult mai simplu intr-un fel, iar daca o trupa imi apreciaza munca cu adevarat si eu la randul meu apreciez muzica ce o produc respectivii, atunci nu exista din punctul meu de vedere niciun impediment in a crea un artwork pentru ei. Cu toate astea au existat cazuri de trupe straine cu care pur si simplu nu am rezonat din varii motive sau altii care mi-au cerut sa realizez o lucrare in stilul unui anumit artist, ceva ce nu fac, motiv pentru care am decis sa nu colaborez.
Din seria proiectelor personale
Cand nu lucrez la un artwork de trupa, in general, imi petrec timpul cu proiecte personale si incerc sa evit sa fac pauze lungi. Cu toate ca odata cu finalul fiecarei lucrari incepe implicit si un soi de detasare fata de ea, sunt cateva lucrari ce imi sunt in continuare dragi si de care ma simt atasat.
Una dintre aceste lucrari este “Acidland” si spre deosebire de alte proiecte este realizata integral intr-o maniera traditionala, atat tus cat si culoare. Reprezinta si un pilon sau punct de plecare in cazul proiectului de acum realizat pentru Haywire Festival 2017, deoarece in timp ce lucram la lucrarea respectiva ascultam foarte mult Belzebong, care este si una din trupele ce vor fi prezente la festival in acest an. Practic cand am auzit ca printre trupele principale se enumera si ei am facut o conexiune in trecut cu “Acidland”, ce a nascut sau inflentat prezentul concept.
"Acidland" – 65cm x 35cm
O alta lucrare fata de care am prins atasament este “The Night's King”, care a fost si foarte apreciata de fanii seriei Game of Thrones, printre care ma numar desigur si eu.
Insa pana in momentul de fata, lucrarea in care am investit cel mai mult timp si munca o reprezinta “Imago Apparatus”. Cu toate ca a fost un proiect luat initial ca si comanda, pentru mine a devenit ceva mult mai mult, asemanator unui proiect personal, in care m-am decis sa-mi cunosc limitele, ba chiar sa le fortez. Este vorba de o lucrare in care am investit 210 ore de munca, avand aproximativ 5 milioane de puncte desfasurate pe o suprafata de 90cm x 45cm, fiind in prezent cea mai complexa lucrare realizata de mine la nivel de detaliu.
Cea mai atipica lucrare
Probabil cea mai atipica lucrare care nu are nicio legatura cu ce fac acum a fost realizata digital, motiv pentru care o si consider atipica raportat la ce fac acum. Face parte din perioada de inceput de acum 4 ani si in ea sunt portretizate doua personaje principale ale serialelor True Detective si Hannibal, puse fata in fata sub acelasi simbol al coarnelor de cerb, Rust Cohle si Hannibal Lecter.
Promovare si clienti
Imi e greu sa ma gandesc in directia asta, nu am un plan inca definit. Imi doresc desigur undeva in viitorul apropiat sa am o pagina web cu un posibil shop online pe partea de printuri sau tricouri realizate de mine.
La inceputul anului imi doream sa tin si o serie mica de Live videos pe pagina de Facebook in care sa descriu procesul meu de lucru, tehnici de lucru in tus, precum si unelte de lucru cu posibilitatile lor, similar unor tutoriale. Momentan am fost prins insa cu proiecte si nu am avut timpul suficient pentru a ma apuca si de partea asta.
Insa ce e sigur e ca va trebui sa imi gasesc modalitati de prezentare mai apropiate de realitatea lucrarilor. Fiind gandite si realizate la o scara mare, imaginile isi pierd din calitate si detaliu odata urcate pe unele retele sociale datorita compresiilor exercitate asupra lor.
Scopul lor final oricum nu consta in a le vizualiza pe un ecran de telefon sau monitor, ci ca si art-print in serie limitata la scara lor reala de 1:1 precum originalul din tus. Ca si portofoliu aleg platforma Behance pentru vizualizare a lucrarilor unde calitatea imaginii este superioara fata de alte platforme cum ar fi Facebook. Pe Behance sunt de asemenea adaugate si imagini cu pasii/etapele din procesul de lucru si nu doar rezultatul final.
Ca si platforme sociale pot fi gasit pe Facebook, Behance, Instagram, Pinterest sau DeviantArt.
Clienti noi in general imi vin datorita recomandarilor altor trupe cu care am colaborat si pentru ca durata realizarii unei lucrari mari poate dura intre 2 saptamani, o luna sau mai mult, am inceput deja bookingul pentru primele luni ale anului viitor.
Acum si mai incolo
In momentul de fata sunt pe punctul de a-mi termina activitatea pentru Haywire Festival 2017. De la inceputul lunii septembrie am decis sa iau o pauza nedeterminata pe parte de ilustratie pentru acest an, dorind sa ma desprind de lucru si sa imi canalizez atentia asupra familiei.
