A despicat literatura în patru, a aflat ce-i cu publicitatea (varianta SNSPA) și-a predat engleză la o grădiniță. Dar tot istoricul ei cu desenul a dovedit-o. Alexandra Cîrstean, pe numele ei de artist Kadna Anda, a stat 5 ani cu creioane lipite de mâini, a lucrat la încrederea în ea și s-a convins că poți trăi bine și fără salariu fix lunar.
Comercial a ilustrat prima dată pentru Muzeul Corupției, proiect care a venit prin Kinecto. Tot de la ei au venit briefuri si pentru Oreo, Bonduelle, Nescafe, Poiana. Și uite așa, portofoliul de proiecte a început să dospească: logo-uri, designuri de meniu, și mai multe logo-uri, și cărți! Unul dintre proiectele preferate ale Andei este Antropologie de Dan Rhodes, carte pe care a ilustrat-o din scoarță-n scoarță.
Din mâini îi ies tot felul de domnițe parcă din basme încă nescrise. Și îi mai place s-o deseneze pe Frida. Se ferește de proiectele care o fac să se întrebe când se lasă de meserie și plănuiește să plece în UK pentru un al doilea master în Graphic Communication Design.
Le aflați pe toate în detaliu, mai jos:
Din backgroundul Andei
Poezia și orele de română din liceu m-au făcut să mă îndrept spre Litere. Pentru că desenam mult dar îmi plăceau și cuvintele, mi s-a părut că publicitatea le poate îmbina pe amândouă. Până să accept viața de ilustrator, am fost profă de engleză, dar nu a durat mult și m-am întors la desen. În primă fază, plictiseala și lectura din facultate m-au făcut să fac primele ilustrații.
Am învățat singură tot ce știu și m-am perfecționat făcând din desen un tabiet zilnic. Timp de 5 ani am avut la meniul zilei desen. Cel mai dificil a fost să îmi dezvolt încrederea în ceea ce fac.
Către freelancing
Acum patru ani am acceptat ideea de freelancing, trecând de concepția "trebuie să ai un salariu fix lunar". Primul proiect comercial l-am facut în colaborare cu angenția Kinecto. Proiectul se numește Muzeul Corupției și este un muzeu virtual al celor mai cunoscute șpăgi luate în România.
Brieful cuprindea ilustrarea șpăgilor în funcție de articolele apărute în media. A fost un challenge datorită timingului, dar feedback-ul final a fost unul foarte bun iar lumea a reacționat imediat.
Stil recognoscibil: avantaj?
Cred că una dintre cele mai întâlnite probleme și întrebări sunt legate de stilul personal. Am trecut și eu prin asta, dar în timp mi-am dat seama cât de lipsit de importanță este acest subiect. Deși eu cred că stilul meu este diversificat, unii oameni îmi pot recunoaște illustrațiile în funcție de diferite detalii (paleta cromatică, concept).
Da, ești mai ușor de recunoscut dacă ai un singur stil de a ilustra, dar în momentul în care te chinui să desezi doar într-un stil, te autolimitezi. Creativitatea este cel mai important lucru și trebuie să îi oferi spațiu. Dacă creativitatea ar fi un rechin, nu îl obliga să înoate într-un pahar; pune-i la dispoziție un ocean.
Procesul de lucru
Procesul de lucru în graphic design și ilustrație este același în cazul meu: research, schiță și produs. Particularitățile vin odată cu fiecare proiect și brieful său. Zona mea de confort este ilustrația, iar graphic designul este exercițiul acela necesar care îmi oferă noi provocări.
Cele mai mișto proiecte
Cel mai mult mi-au plăcut proiectele cu ilustratii pentru cărți, iar clientul a fost Vellant. Îmi place că trebuie să citesc și să înțeleg un alt artist, ca să îi pot completa povestea și să ajut cititorul să o parcurgă vizual. După cartea Antropologie de Dan Rhodes (SPOILER ALERT!!!) urmează o altă carte care pe mine m-a dat pe spate. Este o carte de poeme și abia aștept să o iau în brațe.
Iubesc să desenez pentru mine. Când fac asta îmi vin cele mai bune și sincere idei. Unul dintre my favs ar fi gagica care fumează înconjurată de flori și o altă evă urbană plictisită de tentații. Au fost proiecte care au început fără nici un plan și care la final au arătat așa:
Dificultăți întâlnite
Ah, asta e partea mea preferată. Mi-am dat seama că dificultățile și poveștile penibile sunt lucrurile mele preferate de povestit. Am trecut și prin agenții și prin teroarea banner-elor de facebook și a contentului dubios.
În general comunicarea prin mail-uri e okey, până la interacțiunea face2face, when the awkwardness beginnings. Au fost și briefuri dubioase.
Promo
Facebook-ul a început să moară pentru ilustrație, așa că, cel mai mult postez pe Instagram.
Din experiența proprie am observat că utilizatorii Facebook preferă să vadă și să aprecieze postările în care apare o persoană (cunoscută). Like-urile pe FB au devenit un fel de pietricele norocoase pe care nimeni nu vrea să le dea. Postările cu artă, în special cu ilustrație non-comercială, nu se pot bucura de succes pe Facebook, mai ales din cauza feed-ului stufos care te pune mereu în situația de a alege cui îi oferi pietricica norocoasă.
Clienții vin prin recomandarile date de alți clienți sau văzându-mi lucrările pe interwebz.
Clienții
Ca freelancer nu cred că poți avea constant un număr de clienți. Pe de altă parte, în momentul în care decizi să lucrezi de acasă, te autocondamnezi la economii veșnice.
Deocamdată obiectivele mele sunt: acceptă doar proiectele care îți plac, refuză proiectele care te fac să te gândești că încă mai ai timp să te lași de desenat.
Acum și pe viitor
Acum lucrez la timpul meu liber și la cateva proiecte lejere și personale. Luna viitoare urmează să plec în UK și să încep un alt master, dar de data asta pe graphic design la Central Saint Martins. În privița unui job, îmi doresc să continui cu ilustrația și graphic design-ul, publicitatea fiind deocamdată planul B sau C.
