![[Strategul si juniorii] Stefan Chiritescu (Cohn&Jansen JWT): Unii nu invata niciodata, de-asta avem o piata mica de strategie](https://media.iqads.ro/2017/08/chiritescu-cover-850.jpg)
Trebuie, in primul rand, sa-ti pese. E un sfat care poate fi dat cu bataie mai lunga - in viata, in cariera, in dragoste, dar Stefan Chiritescu, Planner la Cohn&Jansen JWT, il pune la bataie cu privire la juniori. In strategie, sa iei un junior inseamna sa iti pese. Pentru ca greselile si slabiciunile tale se pot transfera foarte usor la el/ea, si atunci, trebuie sa ai grija cum sunt folosite aceste experiente in beneficiului "elevului".
Pe de alta parte, "unii nu invata niciodata", ceea ce duce la o piata a openingurilor in strategie destul de restransa. Nu a fost cazul Alecsandrei Roman, la a carei dezvoltare a pus umarul si Stefan. In general, cel mai dificil lucru de facut in strategie, contrar multor opinii, este sa fii modest.
"Sa fii modest, nu sa o arzi modest. Sa te bucuri ca ideea ta doar inspira si se transforma in ceva".
Iar noile generatii de publicitari vin cu bune si cu rele la poarta agentiilor, crede Stefan. Au tupeu, ceea ce lucreaza in favoarea lor, insa nu prea le place munca. De asemenea, prea multa social media tampeste, iar astia mici ar trebui sa aiba grija.
Din HR, la strategie
M-a interesat mereu sa inteleg ce fac oamenii, cum fac, de ce fac, sa inteleg mecanismele din spatele lucrurilor, sa inteleg cum iau nastere curente, traditii, obiceuri etc.
Am facut sociologie si psihologie, dar intr-o zi cand lucram ca HR si faceam si anunturi de angajare am descoperit publicitatea. Si in interiorul ei cuvantul strategie. Am citit tot felul de prostii si m-am hotarat ca-mi place. Ca e despre mine si pentru mine meseria asta.
Drept pentru care m-am bagat la SNSPA la masterul lui Dan Petre (stiu ca are un nume pompos, dar mereu pentru mine a fost masterul lui Dan).
Cred ca a fost cea mai misto perioada a tineretii mele, caci am prins o grupa de vreo 20 de oameni super faini (nu stiam sa spunem atunci oameni frumosi) si trei treburi care mi-au schimbat viata: researchul lui Dan, finetea lui Dragos si pasiunea lui Matasel.
Lucram 8 ore la firma de HR, mergeam 4 ore la master si stateam pana aproape de dimineti cu gasca de la master vorbind despre cum o sa facem cele mai smechere lucruri ever.
La cativa ani dupa scoala si calire in CS, Boti m-a refuzat la un interviu la Leo, spunand-mi ca in 2 saptamani o sa am o surpriza. Si asa a si fost. M-a sunat BBDO unde Psatta, Cernica, Predu si Moraru m-au facut sa nu regret ca nu am ramas HR. Si am devenit strateg. Cu acte si carte de vizita.
Cu nebunia lui Docea, cu precizia lui Sendroiu, cu rabdarea lui Alice, cu talentul lui Roman si cu bucuria lui Paga am invatat mereu cate ceva.
Strategia: imagine timpurie
Erau doi titani: Psatta si Matasel. Cu filosofii diferite, cu deprinderi diferite, cu perspective diferite.
Cu Matasel nu am lucrat niciodata, dar au fost perioade in care vorbeam des, foarte des. Psatta insa m-a invatat sa stiu sa tac, sa stiu sa spun o poveste, sa rad, sa fiu generos, sa inspir si sa nu astept nimic in schimb.
Cred ca asta e cel mai greu la strategie. Sa fii modest, nu sa o arzi modest. Sa te bucuri ca ideea ta doar inspira si se transforma in ceva. Chiar daca uneori in ceva mai slab :) Dar e smecher cand ai o meserie in care poti sa inspiri un creativ sau un client. Sa vezi ca din wordul tau iese o poveste pe care poti sa pui mana.
Azi e un pic altfel. Strategia justifica mai mult si inspira mai putin. E ca un copil caruia ii ceri sa fie perfect, dar sa nu sparga vaza, sa nu se joace tare si sa se imbrace frumos. Nu am stiut niciodata sa ma imbrac frumos, dar uneori mi-e dor de o joaca adevarata.
Juniori?
Am avut norocul sa fiu si un fel de profesor la scolile de profil si sa am situatia privilegiata de a vedea cum gandesc, ce-i motiveaza, ce-i starneste, ce-i lasa rece pe juniori.
Alecsandra Roman e cel mai bun proiect la care am lucrat. Avea tupeu, ii placea sa munceasca, stia sa scrie si sa vorbeasca si sa castige un debate. Cam asta caut la orice junior. Iar Roman e azi Head. Ceva bine oi fi facut si eu. Cel putin, asa sper.
Sa iei un junior inseamna sa-ti pese. Pentru ca toate punctele tale slabe se vor rasfrange pe el/ea imediat. Inseamna sa devii tu mai bun si sa ai rabdare. In acelasi timp, cred foarte mult in responsabilitate si in principiul greselii. Trebuie sa gresesti ca sa inveti, dar trebuie sa-ti pese ca ai gresit ca sa inveti.
Unii nu invata niciodata. De asta avem o piata mica de strategie. Exista o singura reteta: sa-ti placa sa traiesti. Daca nu-ti place sa traiesti, nu intelegi viata si nu ai cum sa le spui altora cum e cu viata ca sa iasa campania bine.
Acum ca scriu asta, mi-am pus reminder sa traiesc mai mult. O sa-mi dau si un mail ca sa-mi intre in calendar.
Noile generatii
Au tupeu. Si asta e bine. Nu le place munca. Si asta e rau.
Au tineretea de partea lor. Si asta e bine. Au prea multe, mult prea multe optiuni. Si asta e rau. Uneori.
Au norocul sa traiasca intr-o lume care se schimba. Si asta e bine pentru ca din tensiune ies chestii tari. Au prea mult social media. Si asta e rau caci social media nu tine loc de viata.
