Nu știi niciodată ce poate declanșa un puseu de melancolie. Poate fi mirosul dintr-o brutărie, un arhaism citit pe undeva sau vreo replică spusă de Brando, târziu în noapte. Sau poate fi Pepe. Caz în care, cel mai probabil, melancolia nu poate fi de-aia bună, care să te predispună la reflecție și generozitate.
Poate nu ați realizat încă, dar Pepe și Profi sunt două branduri care pun aproximativ aceeași întrebare: ”Cine te iubește mai mult decât mine?”, respectiv ”cine să cumpere de la mine când eu comunic...așa?”.
Ei bine, suntem destui care cumpără de la Profi; și tocmai de aceea ne-am gândit să facem o scurtă retrospectivă a celor mai frumoase goluri pe care și le-au dat în propria poartă. Bucuria cronicarului la aceste ocazii este foarte mare, pentru că, uneori, autogolurile sunt mai frumoase decât golurile obișnuite: aduc fanii la stadion, se naște câte un viral, se râde ca lumea. Noi încercăm să păstrăm și astfel de momente în caseta tehnică a publicității.
Și începem cu 2011, când niște creativi nesupuși normelor aduceau un băiețel bucuros să interacționeze cu casiera prin intermediul ouelor proaspete. Plutea în aer un sentiment de ”hmmm, găinile alea ce caută acolo? Și cine o să curețe găinațul de pe culoarul cu mâncare pentru bebeluși?”, dar publicitatea românească văzuse multe. O sprânceană ridicată nu însemna nimic
Peștele Pangasius începea să fie la modă, iar printr-o coincidență ciudată, toxinfecțiile alimentare se înmulțeau.
În 2012, Profi deschidea epoca ”WTF” cu un spot nemaifăcut și nemaivăzut, care a stârnit sentimente amestecate printre privitori și concurență. Norocoșii, adică noi, cei care n-am înțeles nimic, am aplaudat curajul.
Proaspăta văduvă pune on-hold înmormântarea, intră într-un magazin Profi, iar de-acolo, totul devine o nebuloasă în culori: clienții o fluieră de zor, iar la contactul cu merele magazinului, blondei îi cresc, subit, sânii. Nu mult, doar cât să se vadă. Când pune mîna pe o banana, mimează un orgasm trecător, iar la vederea cărnii, nu mai rezistă și cumpără un pui la rotisor. Evident, mortul învie, iar reclama face push la ulei.
Noroc cu următorul proiect, în care doi cai discută despre lipsa de logică e reclama anterioară și își promit că ei nu vor călca niciodată într-un magazin Profi.
Doi ani mai târziu, brainstormingul dă iarăși roade. De astă dată, avem ideea unui ring de felul celor din wrestling, cel mai sângeros sport din câte există. Iar în ringul acela, îi pun pe bătăuși într-un colț, adică pe anti-eroii prețurilor decente, și pe super-căpitanul Profi, cu 3,89 lei pe tricou, în celălalt colț. Acesta din urmă câștigă, evident, ajutat ba de câte o băbuță sensibilă la TVA, ba de o doamnă care strigă ”dă-i!”.
Super-eroul Profi este gras, semn că prețurile chiar SUNT mici la margarină și ciocănele de pui.
Apoi a venit epoca Dragoș Moștenescu, pe care Profi și creativii îl tot îmbracă în iepure, casier, magician și erou cu premii. Costumul de arpagic a fost deja comandat, și e greu de zis dacă personajele astea sau rolul din ”La Bloc” l-au afectat mai mult. O sa presupunem că ambele.
Cele două ad-uri, lansate cu ocazia Paștului (2015) și a campaniei de CSR a brandului (2014), nu au făcut cine știe ce valuri la Cannes, însă au descrețit multe frunți.
Iar 2017 ne-a adus, așa cum spuneam, colaborarea excelentă cu Pepe, care refuză să se bărbierească. Să treci prin viață fără să te razi ca lumea, dar și fără să lași barba aia să crească transmite un mesaj de inconsecvență și delăsare. Păi dacă nici sărbătorirea a 600 de magazine Profi nu este o ocazie excelentă să dai de două ori cu lama, atunci care mai e, băi Pepe?
