Povestea pe scurt este ca niste pustani au strans in jurul lor o echipa si au facut un serial despre o chiuveta care spala prea tare. Intr-un univers alternativ, unde instalatorii detin puterea absoluta peste tot si toate, astfel de chiuvete este posibil sa exsite. Dar productia lui Achim Scarlat, pustiul de 18 de care spuneam, este doar o parodie. Achim, care a fost admis la NYU Tisch, dar de dragul serialului sau, QVeta, a zis sa mai stea un pic pe-acasa. E timp si pentru scoli. Pe pagina de facebook a filmului, puteti vedea deja cum arata primele episoade.
Alaturi de el se afla 3 baieti pe nume Mono, Panazan si Matei Dumitru, iar aceasta aventura a lor i-a costat, pana acum, 2 ani din viata si vreo 2000 de euro. Principalii finantatori sunt YouthBank si tatal lui Achim.
Planul pentru QVeta malefica este sa iasa in lume. Sa se faca proiectii, oamenii sa se bucure, iar apoi, echipa de soc, masina veche si alpii italieni sa isi vada de viata si de alte proiecte interesante. Desigur, asa cum spune si liderul formatiunii creative in interviul de mai jos, lucrurile nu se intampla taman cum ti le programezi, deci nu putem decat sa asteptam si sa vedem.
Qveta > Scoala de film
Am 18 ani si tocmai am terminat Vianu. Am fost admis la NYU Tisch, o facultate pretentioasa de film din SUA. Dupa o analiza atenta, am decis sa nu ma duc. Cel putin nu de anul asta.
(De ce? Simt ca trebuie neaparat sa duc lucrurile pana la capat cu Qveta, sa organizez o mare proiectie si apoi sa caut distribuitori. Orice alta activitate mi-ar distrage atentia de la obiectivul meu principal)
Imi place sa inventez povesti. Acum 10 ani faceam primele mele videoclipuri de comedie. Cand aveam 12 ani, am scris o carte de 200 de pagini in 3 zile. Am tot continuat sa scriu carti si sa fac diferite filmulete si, la 15 ani, am ajuns la un festival de film numit Super. Acolo m-am intalnit cu cativa adolescenti care faceau si ei filme: Alin Musetescu, Vlad Panazan si Andrei Monoranu (Mono). Impreuna, am facut un serial TV despre pescuit si un film de comedie numit Cum sa dai ca sa julesti.
"Cum sa dai ca sa julesti" a fost un mic exemplu a ceea ce se poate intampla daca faci un lucru care te pasioneaza si te straduiesti sa il promovezi. Premiera am facut-o tot la Super, la Cinema Studio.
Imi amintesc surprinderea mea si a lui Alin cand am vazut ca sala s-a umplut cu mult peste asteptarile noastre. Toate cele 400 de scaune erau ocupate si mai multi oameni stateau pe jos. Asta in conditiile in care facusem un trailer, pusesem cateva poze pe Facebook si lipisem afise in 3 sau 4 licee. Alt soc am avut cand s-a blocat proiectorul la jumatatea filmului si trei sferturi din sala au plecat acasa.
Chiar si asa, pentru mine a fost o experienta foarte motivationala. Voiam sa fac alt film si sa organizez o proiectie de 10 ori mai spectaculoasa.
QVeta
De prin 2012 tot visam sa fac o parodie la filmele cu monstri din anii '30, '40 si '50. Initial, ma gandeam la o poveste despre niste personaje care stau intr-o camera de hotel si afla ca apa de la robinet a fost infectata cu un virus neidentificat. Varianta asta era prea putin ridicola, pentru ca se poate intampla in realitate. Apoi m-am gandit: in loc sa fie apa infectata, cum ar fi sa fie blestemata? Pe noi ne-a amuzat mult ideea.
Imediat dupa proiectia esuata pentru Cum sa dai ca sa julesti, eu, Mono si Panazan ne-am hotarat sa facem repede alt film. Nu voiam sa ne complicam prea mult. Am scris scenariul intr-o saptamana si am estimat ca filmam tot intr-o zi.
Evident, am subestimat mult efortul necesar: pe parcursul a doi ani, echipa a crescut de la 3 oameni la 14 oameni, am mers la 3 hoteluri diferite si am cheltuit cam 2000 de euro(si vor mai aparea costuri). A fost si inca este o adevarata aventura plina de peripetii. Am invatat ca provocarile si perseverenta dau nastere unor povesti extraordinare si abia astept sa vad ce experiente vom mai avea.
Acum ca zici, cred ca era mai amuzant cu un bideu in loc de chiuveta. Oricum, voiam neaparat sa filmez intr-o camera de hotel si nu toate au bideu.
Echipa
Locotenentii sunt eu, Mono, Panazan si un tip pe nume Matei Dumitru. Mi se pare amuzant faptul ca am devenit foarte buni prieteni doar datorita proiectului asta si a faptului ca dureaza asa de mult sa il terminam.
Pe Mono si Panazan i-am intalnit la festivalul Super, in 2014. Matei era si el fotograf la Super, insa nu ne-am vorbit pana in August 2015, cand caram echipament pentru filmul unui regizor pe nume Dan Iliuta.
La un moment dat, mergeam intr-o Dacia 1310 cand, brusc, masina a luat foc cu noi inauntru. Apoi am stat treji o noapte intreaga, incercand sa reparam un dus de gradina. In tot acest timp, i-am povestit despre ideea mea de a face Qveta si a zis ca ii place. Astfel, a devenit directorul de imagine.
Resurse si suport
Din fericire, parintii mei au multa incredere in mine si in proiectele mele si ma sustin prin orice mijloace posibile. E adevarat ca pe afis scrie "Finantator principal: YouthBank Bucuresti", dar adevaratul finantator principal si ajutor de incredere este tatal meu. Cred ca o sa modific afisul.
YouthBank ne-a sponsorizat cu 2000 de lei, ceea ce ni se parea suficient pe vremea aceea. Cum spuneam, a fost si este un proiect plin de peripetii.
Parintii mei sunt super incantati de lucrurile pe care le fac. Se vede ca au multa incredere in mine, mai ales ca sunt de acord sa ma ocup de Qveta in loc sa merg la facultate. Din cate am inteles, parintii celorlalti asteapta cu nerabdare episoadele de making-of si, ulterior, filmul.
Ce a fost mai greu
Din punct de vedere al productiei filmului, eu am fost cel mai stresat. Cand iti propui ceva maret apar tot felul de provocari, de momente in care te simti incomod, umilit, speriat sau pur si simplu ai foarte multa treaba.
Nimic nu merge conform planului si e treaba ta sa te ocupi de tot, fara sa dai vina pe nimeni. Cred ca partea asta nu se vede la fel de bine in episoade, unde pare doar ca ne-am distrat non-stop. Oricum, nu ne plangem. Disconfortul te forteaza sa evoluezi si asta e bine.
Am luat bacul, chiar daca am stat sa lucram la film in loc sa invatam. N-avem regrete. Matei e clasa a 11-a, dar avem incredere ca o sa il ia si el.
Ce urmeaza pentru Qveta?
Planul este foarte simplu. Folosim episoadele making-of pentru a promova filmul pe perioada verii. In septembrie, organizam o proiectie grandioasa. Practic, incercam sa demonstram impactul unui astfel de serial: un serial despre niste pusti care au pornit de la nimic, si-au propus un obiectiv greu de atins si s-au chinuit sa duca lucrurile pana la capat. Este o poveste despre perseverenta si credem ca poate sa inspire multi alti oameni sa isi transforme ideile deloc realiste in realitate.
Dupa proiectia filmului, ne deschidem casa de productie si cautam distribuitori pentru un serial despre vietile noastre. Bineinteles, lucrurile nu vor decurge exact asa cum vrem noi. Ne adaptam pe parcurs.
Am ajuns sa avem o viziune destul de nihilista fata de educatia formala. Panazan s-a lasat de facultate iar eu am intrat la o facultate foarte buna si nu ma duc deloc. Nu neg, facultatea este utila, insa e bine sa ai o gandire cat mai flexibila si sa gasesti motive bune pentru deciziile tale.
E adevarat, facultatea iti ofera confortul ca faci ceea ce fac majoritatea oamenilor, ca ai luat-o pe un drum deja testat, care in general duce la siguranta financiara si la un trai decent. Asta e ok, doar ca noi alegem sa ne folosim timpul altfel.
Ni s-a mai zis ca am putea sa facem filme si facultati in acelasi timp, sa avem un plan B. Problema cu planul B e ca iti distrage atentia de la planul A. Parerea noastra e ca daca vrei sa faci un lucru bine atunci faci doar acel lucru. Daca inca ai timp de altceva, inseamna ca ti-ai propus prea putin. Cred ca asta inseamna sa ai incredere in tine. Evident, asta este o parere, nu un adevar absolut.
Ca plan de viitor, facem serialul despre care spuneam: un serial despre vietile noastre, despre obiectivele ambitioase pe care ni le alegem si aventurile prin care trecem pentru a le atinge.
Promovarea serialului
In cea mai mare parte, folosind mini-episoadele despre cum am facut filmul, pe care le punem pe Facebook. Cred ca este o metoda originala si foarte eficienta de a te face cunoscut. Si poate asa ii incurajam si pe altii sa isi urmeze visurile.
Recomandari
Mi-au placut mult Forrest Gump si Nea Marin miliardar.
