Si artistii s-au saturat de acel "ce-a vrut sa spuna artistul?" rostit in serios. De ce totul trebuie sa fie profund, pana la urma? Nu mai poate omul sa se holbeze ca prostul la un sfarc in creion sau sa rada la un desen cu personaje cariate. Andreea Rosca are 21 de ani, este artista si spune ca sunt doua trairi pe care le cauta la o lucrare: ori sa rada, ori s-o faca sa se simta aiurea. Ultimul lucru pe care vrea sa-l auda de la oameni cand le pune desenele ei sub nas este "vai, e super dragut". Daca ne intrebati pe noi, nu e niciun risc ca cineva sa spuna asta despre ce face ea. Va puteti convinge intrand pe pagina ei de facebook. "Dragut" nu prea merge.
Andreea se imparte intre job, desen si limba suedeza. Iar cand se asaza la masa de lucru, nu e pretentioasa si n-are tabieturi.
Desenele le incep intotdeauna pe hartie, acolo fac schita, dupa care le continui in Photoshop sau Illustrator. In ultimii 2 ani, nu prea am mai desenat decat digital. Planuiesc sa incep si sa pictez in viitorul apropiat.
Are un desen foarte frumos, care ii place in mod deosebit. Anume cel cu doamna roscata care sta in sfoara pe un burger. Ia vedeti.
Androshin, adica Andreea
Sunt Andreea Rosca, am 21 ani. Am terminat Colegiul National Bilingv “George Cosbuc”, dupa care am aplicat la Facultatea de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti, sectia Istoria Artei. Eu de fapt voiam sa fac modelare 3D si/sau animatie. La facultatea asta am mers vreo 2 luni. Dupa un an, mi-am retras dosarul.
Ca sa nu ma simt inutila, am inceput sa dau meditatii la engleza unor copii. Asta a durat un an. A fost interesant la inceput, dar mi s-a luat la un moment dat si oricum, voiam ceva mai stabil. Am renuntat si la asta, am mai avut vreo 2 mini joburi, dintre care unul ca fotograf, si de vreo juma’ de an lucrez full time. Adica desenez mult mai rar.
Am descoperit ilustratia de cand eram mica. De fapt, desenez de cand eram mica. Am dat prin clasa a 5-a de deviantArt si ma uitam la lucrarile altor artisti. Si aici a inceput o perioada mega lunga in care eu faceam doaaaar portrete in creion si carbune.
N-aveam nici macar un desen colorat, nimic. Ma plictisisem rau de tot de asta si fix atunci am primit o tableta grafica. Asta a fost acum vreo 5 ani. Stiam deja sa folosesc Photoshop, ca obisnuiam sa fac wallpapere d-alea cu formatiile mele preferate cand eram mica. Acum compensez si folosesc numai culori. Si evit portretele clasice.
De-ale ei
Nu-mi dau seama ce lucrari sunt reprezentative stilului meu sau care e stilul meu. Am multe directii, observ niste pattern-uri, dar tot nu. Majoritatea desenelor mele difera intre ele destul de mult, cu exceptia unor elemente mici care se pastreaza cam peste tot.
Inca experimentez. Oricum, e clar ca eu in ce desenez pun mai mult accent pe estetica. M-am saturat de mesaje si chestii subliminale si/sau mesaje optimiste si ”uUuuUUu OARE CE A VRUT SA SPUNA?”.
Nu cred ca tre’ sa-nsemne nimic. Sau daca e asa, cu mesaj, nu stiu, macar sa fie amuzant sau ceva. Nu prea imi place arta serioasa. Adica e ok, dar nu mai, gata. Cel mai mult am vrut sa nu existe vreo sansa sa zica cineva ca ce fac e “dragut”.
Cel mai mult dintre lucrarile mele imi place cea cu doamna roscata care sta in sfoara pe un burger.
Nu le-am dat nume lucrarilor mele. La aceasta am muncit poate cel mai mult dintre toate, l-am abandonat si reluat de vreo 6 ori, de asta a si ajuns sa imi fie cumva drag, cred.
De obicei, dupa ce termin un desen, nu prea vreau sa il mai vad. Ah, si tot cu lucrarea asta am inceput si chestia asta, cu fotografia din spate. Fotografiile sunt facute tot de mine - le iau pe cele mai proaste sau total random - le editez si apoi le gasesc cate un personaj.
Dar ce fac pe aici nu e job deloc. Nu ma sustin din asta. De fapt, ce lucrez eu nu are (aproape) nicio treaba cu asta. Sunt operator de date, dar da, mai fac si bannere si chestii de genul.
O zi
Ma trezesc la 7:30, sa merg la munca, sa raman in oras cateva ore, sa ma intorc acasa si apoi ori sa desenez ceva, ori sa imi exersez suedeza. Eu de fapt desenez destul de rar. Am vreo 2 luni in care desenez constant, urmate de alte 2 luni in care nu desenez absolut nimic.
Si alterneaza, asa, la nesfarsit. Cateodata e nevoie doar sa faca cineva o gluma mai ciudata si imi vin idei. De obicei, desenez noaptea. Nu am vreun ritual sau ceva sa intru in stare, doar m-asez si vad ce iese. Desenele le incep intotdeauna pe hartie, acolo fac schita, dupa care le continui in Photoshop sau Illustrator.
Masa mea de lucru inseamna o foaie si un pix, si mai tarziu o tableta grafica. Cam atat. In ultimii 2 ani, nu prea am mai desenat decat digital. Planuiesc sa incep si sa pictez in viitorul apropiat.
Artisti preferati
Printre artistii mei preferati din Romania se numara Lea Rasovszky, Raimund, Volodea Biri, Radu Burduj, Andronis si multi altii.
Mai e o fata care picteaza, UANA. Sunt multi si consider ca toti merita mult mai multa atentie decat primesc. Cu ei rezonez cel mai mult. Eu cand ma uit la o lucrare vreau ori sa rad/sa apreciez umorul, ori sa ma simt inconfortabil. Pentru mine, astea sunt cele mai puternice lucrari.
Din afara, in momentul de fata, imi place extrem de mult Pastelae. Are niste idei foarte misto. Ea lucreaza, in mare parte, pe animatie si 3D. Reuseste sa fie foarte catchy, desi face chestii destul de ciudatele pentru cineva care nu e obisnuit cu asta. Si ea e tot self-taught. Am un respect enorm pentru genul asta de artisti.
Promovarea
Nu prea exista. Chiar si inainte sa imi fac pagina de Facebook, m-am gandit o gramada daca are vreun rost. Dupa care mi-am facut si un Instagram si o pagina de Behance pe care o neglijez puternic. Nu stiu, multa vreme n-am vrut sa ma expun deloc, le aratam prietenilor si atat.
Proiecte si planuri
Momentan, lucrez la 2 proiecte, ambele avand legatura directa cu muzica. Am mai facut artwork pentru artisti, dar doar pentru chestii lansate digital. Ah, si am mai facut un design de merch pentru frateleNORD, prin 2016.
Acum pregatesc 2 coperti de albume. Una pentru caseta - pentru un proiect numit Febra, initiat de Marius Costache (Studio148) si Para, care tre' s-apara curand, si alta pentru vinil - pentru un proiect numit OHMYGOD, format din Esqu (RO) si Gypsy Mamba (USA). Daca imi puneai intrebarea asta oricand altcandva, probabil nu as fi avut nimic la activ. Foarte rar am proiecte, mai mult fac chestii pentru prieteni si cunostinte. Nu-mi place sa ma bag.
Pentru viitor, nu am absolut niciun plan. Vreau doar sa incerc cat mai multe chestii si combinatii de media. Deocamdata ma gandesc sa incep sa pictez, sa vad cum sta treaba si cu markerele, si sa invat sa fac cel putin animatii basic pentru inceput.
