Sau cum spune Bogdan Tudor, cel care a inceput si intregit trupa Blue Noise, 6 oameni care lupta pentru convingerea altora ca ei chiar n-au nevoie de instrumente. Bogdan e specializat in facut vocea prin productii publicitare si Disney. Asa i s-a pus pata pe ideea unei formatii a cappella si a inceput sa-si caute colegi, dupa ce s-a hotarat ca el sa fie basul.
A inceput apoi sa-si caute gasca printre colegii de la Conservator. Asa au aparut: Veronica Prodan din baricada cantaretilor de muzica populara, inhamata actualmente la jobul de soprana. Elena Morosanu s-a bagat in treaba cu Blue Noise pentru a fi mezzo-soprana grupului, dar in afara de asta, mai este si creator de linii muzicale si scriitor de melodii la Hahaha Production. Cu Denis Bolborea, Bogdan s-a cunoscut in Gara de Nord in timp ce facea beatbox. I-a placut, i-a vorbit si l-a convins. Zoe Flavia, mezina grupului asa cum e, a avut curaj sa lase pianul in planul doi si sa se foloseasca mai mult de voce, ca alto. Iar Mihail Grigore a intregit trupa din postura de tenor.
Dupa ce-au pus pirostriile si si-au jurat sincron si voci omogene, si-au facut debutul la preselectiile Eurovision 2015, unde au iesit pe locul 4. N-au tinut-o intr-un Pitch Perfect, doar concerte si concursuri, ci s-au ocupat, de exemplu, si de cateva jingle-uri din serialul “Ai nostri”.
Despre Bogdan, Elena, Denis, Zeo, Veronica si Mihail
Bogdan: Prin anii 2000, am cunoscut o persoana care mi-e este tare draga si cu care, evident, am ramas prieteni, Monica Garbur (nr. Centrade Cheil), de la o agentie bengoasa. De atunci, au urmat sute si sute de proiecte de publicitate pe care mi-am inregistrat vocea. Deci, nu am ales sa fac asta, publicitatatea m-a ales pe mine, din fericire.
Incerc de fiecare data cand mi se da ocazia sa intreb pe cel/cea care vrea sa faca asta. De cateva ori am avut mana buna, pot spune! Da, este un domeniu relaxant, inventiv, intalnesti o sumedenie de oameni noi, in fiecare zi. Nu mai zic ca esti intr-o continua miscare, intre un studio si altul.
Din fericire s-a inventat o meserie pentru mine. Pentru ca mi-a placut sa ma joc cu intonatiile vocii mele din cele mai „vechi timpuri”. La concluzia asta am ajuns dupa toti acesti ani. Practic este un vis frumos care nu se mai termina. Nici macar nu se intrerupe. Iar la Disney este intr-adevar ceva nemaipomenit. Intalnesti oameni foarte capabili, de la regizori, la actori, toti alesi pe spranceana. Este o onoare pentru mine sa lucrez, din cand in cand, alaturi de ei.
Elena: Am facut cunostinta cu muzica de la o varsta foarte frageda. La 9 ani am ascultat primul disc cu Ella Fitzgerald si m-am indragostit de jazz. La 10 ani, am cunoscut-o pe Anca Parghel care, ulterior, mi-a devenit si mentor.
Anca mi-a influentat foarte mult dezvoltatea mea artistica. La Conservator l-am avut profesor pe Mircea Tiberian care mi-a descoperit talentul de a face linii melodice si de a scrie versuri cu usurinta. Datorita acestor calitati, am ajuns la HaHaHa Production.
Denis: Dansul si muzica merg mana in mana, asa ca nu a fost o decizie prea grea. Da, marturisesc ca Bogdan e responsabil cu venirea mea in trupa, unde ma ocup cu explorarea si producerea sonoritatilor naturale.
In trupa mi se mai spune ”Cutia de sunete”. Nu am studii muzicale, dar cant de cand eram mic. Ai mei mi-au spus sa ma opresc. Si nu m-am oprit, iar apoi am gasit aceasta forma de exprimare muzicala prin Blue Noise.
Zoe: Eu sunt altista si mezina grupului. Am facut cunostinta cu muzica din copilarie, cand am inceput sa studiez pianul. Mai apoi mi-am descoperit si vocea. Imi place ce fac la Blue Noise, imi place modul in care lucreaza si ma fascineaza fiecare dintre colegii mei.
Veronica: Eu sunt soprana grupului si vin din Republica Moldova. Am descoperit muzica initial prin cantecul popular, apoi, ajungand la Blue Noise, am inceput sa imi depasesc limitele si sa-mi descopar vocea in moduri complet noi. E o provocare continua sa cant a cappella.
Mihail: Sunt tenor/bariton si am inceput sa fac muzica cu violoncelul, apoi mi-am dat seama ca pot sa si cant vocal, ceea ce e insa mult mai complicat. Muzica Blue Noise pentru mine inseamna foarte multa munca. Ar trebui sa cantam inca si mai des, la cat muncim, de fapt.
Contextul intregirii trupei
Initial, formula grupului a fost putin diferita de cea de acum. Cativa fosti colegi au dorit sa isi continue proiectele proprii, tot in muzica, sau sa mearga pe o alta cale. Asa ca a trebuit sa cautam noi voci care formeaza grupul de acum. Cu Denis nu ne stiam din Conservator, el provenind dintr-o alta zona artistica, adica coregrafia.
Intalnirea mea cu Denis a avut loc pe peronul Garii de Nord :) L-am auzit facand beatbox si l-am abordat sfios, dar direct intrebandu-l daca nu vrea sa intre in Blue Noise pentru a face percutie din gura. I-a placut ideea si, uite asa, am facut rost si de un beatbox-er. Gara de Nord poate fi o rampa de lansare.
Ideea: de la cine, cand, cum
Asa cum am spus, eu si Elena Morosanu mai avusesem o experienta a cappella intr-o formula anterioara, iar cea de acum s-a format acum 2 ani. Ce ne-a dat avant, a fost participarea noastra la selectia nationala pentru Eurovision.
A fost pentru prima data cand o trupa a acapella a cantat la Eurovision, unde, de altfel, am ajuns in finala, pe locul 4. A fost o experienta extraordinara pentru ca a trebuit sa facem ceva astfel incat sa sune si sa arate bine (avand in vedere ca nu existau instrumente care sa ne sustina sau care sa faca show).
Experienta a fost de bun augur si a fost o ocazie unica de a ne intalni cu un public putin diferit de ce eram noi obisnuiti. Pe scena am fost numai noi, asa ca a trebuit sa facem in asa fel incat sa sune totul intr-un anume fel. Niciodata nu mai cantasem pe o scena asa de mare si in fata unui public atat de numeros. A fost o experienta din care am invatat si care ne-a maturizat, ca formatie.
Organizarea
Dorinta pe care ne-am cladit ca trupa a fost aceea de a ne juca cu sunetele, de a ne imagina, chiar de a impinge putin limitele. De aceea a trebuit sa gasim un nume care sa transmita aceste lucruri. Culoarea albastra, Blue, te duce cu gandul la liniste, armonie, melancolie iar zgomotul, Noise, este elementul perturbator, disonant, este zgomotul urban care da viata. Este un antagonism din care ia nastere ceva nou si original – Blue Noise.
Suntem organizati pe voci, ca la cor, doar ca, spre deosebire de cor, suntem cate unul pentru fiecare voce. Veronica Prodan este soprana, Elena Morosanu mezzo-soprana, Zoe Flavia alto, Mihail Grigore tenor, Denis Bolborea beatbox-ul formatiei si eu, Bogdan Tudor, basul. Responsabilitatea vocala a fiecaruia este foarte mare pentru ca aici, orice greseala se aude. Intr-un cor, daca gresesti e colegul de partida care te salveaza; aici nu prea are cine sa te salveze :)
In primul rand, fiecare trebuie sa-si stie foarte bine partitura, sa o personalizeze prin voce si sa se omogenizeze cu restul trupei. Rolul fiecaruia este foarte bine stabilit in piesele pe care le interpretam.
In cazul nostru este diferit si destul de dificil pentru ca piesa, in cazul in care este un cover sa spunem, trebuie rearanjata sau regandita pentru voce. Orchestra sau bandul care acompaniaza solistul trebuie transpuse in alt fel de armonii adaptate la formula de cantat a cappella, pastrand in acelasi timp stilul piesei respective. Trebuie gandit totul astfel incat sa nu lipseasca nimic, din punct de vedere melodic si ritmic.
Cand vorbim de o piesa originala, compusa de noi, procesul este diferit, in sensul ca de la inceput e gandita pentru aceasta formula (pe voci, intrari, suprapuneri de ritm, armonii etc.)
Cea mai misto interpretare
E greu sa alegi o piesa si sa spui „asta imi place cel mai mult”, asta si datorita faptului ca piesele sunt foarte variate din punct de vedere stilistic. Datoria unui muzician este sa interpreteze piesele in moduri cat mai diferite, sa dea viata muzicii scrise indiferent de genul sau natura ei. Un muzician, si e valabil si pentru grupuri vocale, trebuie sa faca muzica autentica si sa o transmita mai departe.
Totusi, daca ar fi sa numesc o piesa cu care ne mandrim, este Le grand Tango, de Astor Piazzolla, pe care am interpretat-o alaturi de un renumit violoncelist, Razvan Suma, in cadrul unui concert important din stagiunea Salii Radio din 2015. A fost o piesa care ne-a solicitat foarte mult, atat la nivel interpretativ cat si de compozitie, datorita complexitatii binecunoscute a scriituri lui Piazzolla.
Piesa cu Vita de Vie
Adi Despot este un prieten bun al trupei si am cantat de mai multe ori impreuna. Piesa „Luna si noi”, in care le veti auzi numai pe fete, a fost cantata pentru prima data in cadrul concertului aniversar 20 de ani Vita de Vie. Se pare ca a placut pentru ca in scurt timp a ajuns pe primele locuri in topurile muzicale.
Am avut, si vom avea in continuare, colaborari cu artisti din diverse zone muzicale: alaturi de Alexandra Usurelu am interpretat piesa, rastalmacita in stil a capella, Cand zambesti, compusa de Cornel Ilie – Vunk, in cadrul concertului artistei. Razvan Suma, renumitul violoncelist, a fost un alt artist alaturi de care am interpretat o pieasa de anvergura muzicala – Le Grand Tango de Astor Piazzolla (aici am interpretat orchestra din spatele violoncelului), pe scena Salii Radio, in cadrul stagiunii de concerte in 2015.
Lista este un pic mai lunga. Pe langa colaborari, am participat la festivaluri de jazz, cum ar fi cele de la Iasi (The Gardener Jazz Festival ) sau Focsani in 2016 si concertele noastre. Acum ne concentram pe conturarea unei directii pe care sa o urmam noi insine, ca formatie. Speram ca acest lucru sa se materializeze prin realizarea primului album cu piesele noastre.
Promovare
Avem site-ul nostru, unde urcam mereu informatii despre proiectele noastre, aparitii, concerte, poze din prestatiile noastre si altele pe care va invitam sa le vedeti. Avem si o pagina de Facebook si canal pe YouTube. Suntem destul de prezenti in online si pe partea editoriale prin diverse interviuri, cum este si acesta si alte materiale aparute in presa.
Provocarile unei trupe a cappella
O „provocare” majora este sa convingem ca nu avem instrumente. Unii oameni cu care mai colaboam ne tot intreaba: si? ce instrumente o sa aveti pe scena? Si le raspundem ca nu avem instrumente, cantam doar cu vocea. Iar continuarea este: ok, dar nici macar o chitara ceva? Pai nu! Avem nevoie doar de 6 microfoane si cam atat. Da, unora le vine greu sa creada ca se poate canta si fara instrumente.
Deci, nevoile noastre tehnice sunt foarte simple – 6 microfoane si casti ca sa ne putem auzi si armoniza. Simplu, nu?
Acum si pe viitor
Avem un proiect care ne este foarte drag si la care lucram – realizarea primului album cu piese proprii! Ne dorim sa colaboram in continuare cu artisti romani (si nu numai) si sa bucuram din ce in ce mai multi oameni cu muzica noastra.
Nu vrem sa aplicam obiceiul romanesc, conform caruia la inceput lucrurile sunt foarte bune dupa care, cu timpul, isi pierd din calitate. Vrem sa crestem, sa avem propria linie de exprimare si sa ramanem impreuna cat mai mult timp… Se pare ca acesta este un deziderat tot mai greu de indeplinit in zilele noastre.
