[Complexele publicitarilor] Sorin Trâncă: Pana la 25 de ani nu eram capabil sa vorbesc intr-un grup mai mare de 3 persoane, daca nu-mi erau prieteni

Eheee, dar multe s-au mai schimbat de atunci. Si cu publicitatea din Romania si cu Sorin Trâncă, ‎Managing Partner la Friends\TBWA. Acum vorbeste in sala cu 200 de persoane si conduce echipe de peste o suta de persoane.

Asta l-a invatat publicitatea. Tot ea i-a accentuat si complexul mediocritatii. Dar mereu exista un echilibru universal. Lectia cea mai importanta de viata, primita in aceasta industrie, a fost urmatoarea:

Un mediocru onest e mai putin toxic pentru mediu :) si, pe termen lung, mai performant decat un geniu cu ups & downs.

Dupa cum se vede, inaintam pe terenul accident al introspectiei, alaturi de creativii romani. Si le cautam complexele. Noi aducem lupa, ei vin cu analiza, sinceritatea si amintirile. Si facem bun comun. 

Complexe de inceput

Timiditatea. Pana la 25 de ani nu eram capabil sa vorbesc intr-un grup mai mare de 3 persoane, daca nu-mi erau prieteni. Asta a fost poate cea mai mare bariera a mea, personal. Astazi pot sa vorbesc fara probleme mari :) intr-o sala de 200 de persoane, am condus echipe de peste suta de persoane, iar asta am invatat in publicitate.

Aportul industriei

Publicitatea mi-a accentuat complexul mediocritatii, ca sa fiu foarte sincer, dar mi-a adus, paradoxal, o lectie de viata si gandire magistrala: un mediocru onest e mai putin toxic pentru mediu :) si, pe termen lung, mai performant decat un geniu cu ups&downs.

Harta fricilor

Aici trebuie sa facem niste precizari, fiindca eu ma misc in mai multe lumi din publicitate, de la teaching in mediul creativ la cel de tete-a-tete cu clientul, fiindca mai si conduc agentia FRIENDS \ TBWA, deci am si obligatii de business. In lumea de creatie, de exemplu, cea pe care o cunosc de 20 de ani deja, as putea spune ca pot sa-ti fac o harta a fricilor pe generatii :) ca suntem, deja, vreo 5-6 "generatii" de oameni de creatie.

Nu ma intereseaza insa fricile lor, ci ale mele.

Insa e mai demn de mentionat, decat anxietati si tulburari, faptul ca am crescut (noi, creativii romani) foarte repede si suntem cu mult inaintea standardelor nationale de productivitate economica.

Motiv pentru care se si exporta atatea idei din Ro inspre afara, iar in ultimii 10 ani chiar si oameni. Avem vreo 20 de romani foarte bine infipti in lumea mare a publicitatii. Din pacate, majoritatea, saracii, fug intr-un fel de Romania, si ii inteleg.

De asta au si plecat, nu? Sau, varianta de prost-gust, se (mai) intereseaza de Romania doar cand le vine cheful s-o mai plezneasca peste bot cu dosul palmei, sa-i arate ei cum se face la Stockholm sau la Londra. Nah, ca am zis si de rau :(

Evolutie

Cred ca principalul mindshift pe care l-a facut publicitatea romaneasca in ultimii 20 de ani tine de confirmarea unor valori pur romanesti, dincolo de "manjirea a la Roumain" a unor cazuri pt Cannes Lions.

In zona asta, noi ne-am europenizat destul de repede, cumva a fost si "obligatie de serviciu", multe agentii romanesti sunt agentii de retea de foarte mult timp, unele coordoneaza clienti regionali, altele lucreaza pe branduri globale si-atunci n-ai de ales, trebuie sa intelegi precis toata energia culturala a unui "ASK FOR MORE" sau "I'M LOVIN' IT".

Si atunci, cred ca publicitarul (generic vorbind, si incluzand si pe colegii din digital) este unui dintre cei mai cosmopoliti romani, e un centru de opinie volens-nolens... cred ca asta e o axa de observatie corecta, dc vrei sa te uiti la o evolutie de limbaj si atitudine a "publicitarului".

Complexe specifice publicitarului roman

Ca in orice meserie cu impact cultural (sa ne mai imaginam "arhitectura" sau "digital apps", pt varietate) si publicitatea are, in detalii, multe din cioburile de personalitate ale publicitarului. Dar aici e foarte greu de spus daca inadvertente stilistice, de exemplu, nu sunt venite "pe mana clientului". Am facut de atatea ori logo-ul "mai mare", incat nu pot sa ridic piatra asta si sa dau cu ea in cineva :)

Revenind, insa, la concret: da, se striga mult in publicitate. Se pun prea multe semne de exclamare. Si se experimenteaza prea putin.

Dar fiecare ban conteaza, iar clientul are dreptate cand vrea sa faca din fiecare leu inca unul, si-atunci e destul de greu sa il faci sa creada ca asta e o meserie in care daca experimentezi, faci salturi semnificative de cunoastere, iar asta e in beneficiul lui. E mai greu de demonstrat asta. Ma rog in fiecare zi la Sfanta Paraschieva pentru clientul care mai are si toleranta pentru experiment.

Efecte

Asta e o intrebare la care poti raspunde cu un roman :) Daca vrea cineva sa-l scrie, ii sugerez si un fir rosu: sa scrie povestea unui pitch important din piata. Si-atunci veti vedea complexe si anti-complexe. Ce e constructiv la un pitch? Premisa de onorabilitate si transparenta. Ce e distructiv la un pitch? Puncte-puncte. Merita investigat, daca va pasioneaza complexele publicitarilor.

Tipologii

Tipologie e mult spus. Nu e o tipologie, dar sunt niste trasaturi care fac un om mai apt pt publicitate - enumar la gramada: ceva pragmatism, ceva spirit artistic, ceva dorinta de a vinde, ceva iubire pentru idei. Si o capacitate peste medie la capitolul "empatie". Destul de ciudat personaj, spre bi-polar, daca stau sa ma gandesc mai bine.

Cum au ajuns creativii in folclor, alaturi de hipsteri

Cred ca am atins subiectul, un pic mai sus: daca o luam foarte tehnic, pentru ca e o obligatie profesionala sa mirosim trenduri, sa intelegem oameni, sa conceptualizam mult, deci sa fim automat fani de arta contemporana... deci, uhm... nah, hipsteri.

In 1998 la Vama Veche noi am plans cu totii, cand Bibi si-a facut alimentara... acum Bibi e un clasic al Vamei, acum Bibi e printre "intemeietori". Cam asa ceva. Vrei-nu-vrei, esti hipster, cumva. Daca nu cu fapta, macar cu vorba.

Cum va priviti si cum sunteti priviti

Cred ca fiecare dintre noi a trecut printr-una sau cealalta dintre lumile corporatiste, la un moment dat sau altul.

Eu cred ca in lumea "work"-ului, acolo unde lucrezi cot la cot cu colegi din alte tari, sau cu clienti multinationali, romanii sunt destul de bine vazuti, pentru ca sunt workoholici si foarte versatili, au si umor... deci cred ca suntem vazuti, in general destul de bine, peste medie ca si creativitate si, cum spunea nea mircea, cu o buna "tehnica in regim de viteza".

Si, fiindca tot am vorbit de complexe, si noi ne schimbam putin atitudinea in prezenta strainilor, renuntam sa mai fim atat de critici, sau reusim sa ne canalizam abilitatile critice catre check-list-uri si imperfectiuni, nu catre cei din jur.

Dar nu cred ca asta tine de profilul publicitarului roman, ci de roman in general, iar aici o sa va rog sa continuati dialogul cu dl. Boia sau, mai nou, cu dl. Vintila Mihailescu.