La 14 ani, dupa ce intra in posesia buletinului, unii incep sa se gandeasca la viata de adolescent cu acte-n regula - mai multa libertate de la parinti, mai multe cafele baute in oras si alte viziuni. In mintea lui Alexandru Dorobantu, in schimb, incepea sa se creioneze viitorul job.
A inceput sa se joace cu o camera cumparata de ai lui; se mandreste ca a filmat niste clipuri cu skateri si cateva documentare ECO (despre mediu). Pana sa se descopere in regia de imagine, a facut editare, compozitare si fotografie. N-a scapat nicio ocazie de a fi prezent pe un platou de filmare, chiar daca trebuia sa faca pe electricianul.
Proactivitatea l-a facut pe Alexandru sa fie remarcat si, inca din timpul facultatii, a inceput sa primeasca propuneri de proiecte. Si-a deschis SRL-ul Zebra Color, a facut echipa cu Hypno, Andu si Laurent, dupa care s-a pus pe treaba. Si s-a pus ca lumea.
Pana acum a coordonat camere, seturi si lumini pentru – spoturi Alpha Bank, Kiss FM, UPC, Ciuc, Golden Brau, Telekom, Prigat, Artictic, Cinepolis (facut cu Ema Prisca, Creative Director), clipuri de muzica - Parov Stelar, Jurjak, Golan, Vlad Drobescu, Subcarpati, Moonlight Breakfast, Deliric, OCS, proiecte fashion, documentare si corporate films. Avem dovada aici.
Iar cand nu munceste, e la film. Tree of Life, Birdman, Gravity, The Revenant sunt doar o parte din filmele la care a lucrat cineastul Emmanuel Lubezki, pe care Alexandru le recomanda si din cauza carora i se zice Micul Lubezki. Dar sa stiti ca va asteapta mai multe recomandari de must-see-uri. Le puteti accesa doar citind mai jos.
Pe calea productiei, ca DOP
Filmele pentru mine au insemnat intotdeauna o calatorie printr-un univers in care poti doar filozofa fara sa modifici esenta. Fiind o poveste creata tu o poti inflori bazandu-te pe propriile experiente, astfel filmele pot deveni foarte personale. De aceea oamenii implicati in productia de content video creeaza o experienta dirijata prin diferite mijloace tehnice si artistice pentru privitor.
De mic mi-au placut filmele si modul in care se foloseau diferite tehnici de a transmite o stare sau o atmosfera. Tin minte ca la 14 ani m-am rugat de tatal meu sa imi cumpere o camera de filmat cu care am facut primele clipuri cu skateri, iar ulterior niste documentare ECO cu care am castigat si cateva premii.
Fiind un pasionat al stiintei si fizicii mi s-a potrivit manusa aceasta meserie, prinzand totul foarte natural si fara prea mult efort. Am prins din mers cam tot ce era de prins iar unde nu intelegeam studiam. Dupa ceva experienta am inceput sa gust din tot ce avea legatura directa cu meseria: productie, post-productie, fotografie. Abia cand am avut primul proiect serios, am aflat ce inseamna cu adevarat sa fii DOP si ce implica asta.
Pregatirea si studiul
M-am inscris la Facultatea de Televiziune si Film, specializarea Imagine (Universitatea Media), datorita pasiunii pentru film.
In facultate am lucrat foarte mult in toate subdomeniile industriei: editare, compozitare, fotografie, operatorie; iar cand aveam ocazia ma duceam pe platou ca electrician, grip, orice, doar sa fiu acolo, sa pun mana pe echipamente si sa inteleg de ce se intampla lucrurile intr-un anumit mod. Asta m-a ajutat enorm, pentru ca am invatat ce sa cer si care sunt limitele meseriei pe care o practic.
Si pentru ca eram mereu prezent pe platouri si munceam mult, au aparut si cateva proiecte importante cand inca nici nu terminasem facultatea. Astea au adus altele si altele, si uite asa m-am trezit DOP.
Rolul unui DOP
Rolul DOP-ului este sa creeze atmosfera prin miscarea de camera, a luminii, a elementelor de decor, practic a tot ceea ce se vede, ca sa ajute scriptul si conceptul.
Fac echipa cu Hypno, iar pe colorizare imi place sa lucrez cu Andu si Laurent.
Cum ziceam mai sus, rolul DOP-ului este unul foarte tehnic. Ca sa simplific, as putea face o analogie cu design-ul unei masini: regizorul este cel care se ocupa de design de formele complexe ale caroseriei, dandu-i stil, dinamica, iar DOP-ul vine si impacheteaza caroseria cu tehnologie ce sustine designul modificand anumite elemente dupa caz. In functie de proiect poti crea o masina cu forme simple, rudimentare, dar cu o tehnologie pe masura sau o masina premium, impachetata cu tehnologie in toate colturile. Orice echipa Regizor - Operator este sustinuta de o echipa mare de camera, scenografie, electrica-grip, care ajuta acest proces.
Primul proiect mare
Primul meu proiect mare a venit pana sa-mi dau licenta de operator si a fost plin de peripetii. Inca nu intelegeam timingurile din advertising si am fost supus unui stres foarte mare. Am fost plimbat intr-un timp extrem de scurt prin foarte multe intalniri, prospectii, o filmare lunga si imediat dupa 3 - 4h de somn la colorizare, deadline-ul fiind foarte scurt.
M-am simtit ca un soldat ce tocmai a sarit din elicopter pe un teren minat sub foc inamic :)) Glumesc, bineinteles. Cu toate astea, singurul lucru de care m-am temut a fost expunerea. Tocmai incepuse trendul filmarii pe digital dar digitalul nu era pregatit pentru productii High-End. Monitoarele nu redau imaginea cum o filmai si nu aveai o baza pe care sa pleci, plus totul era improvizat si nu functiona ca un asamblu pregatit. Se pierdea foarte mult timp in gasirea solutiilor tehnice. Analogul avea magia lui.
Acel proiect si povestea lui
Proiectul meu de suflet este “Hombre Pajaro” facut cu Hypno regizor si Ema Prisca Creative Director. Clientul a fost Cinepolis, un lant mare de cinematografe din regiune care adusese filmul Birdman, filmat de Lubezki si voia sa faca o campanie prin care sa aduca cat mai multi copii in cinematografe, sa vada filmul.
Filmarea a tinut 2 zile lungi si am trecut prin toate starile meteo - de la canicula de 35 de grade pana la ploi tropicale aduse de uraganul din acea perioada. De parca asta nu era de ajuns, in dimineata primei zile de filmare a erupt si vulcanul Popocatepetl :) A fost un proiect foarte complex, iar vremea l-a complicat si mai mult, pentru ca a trebuit sa gasesc solutii ca imaginea sa para solara, in timp ce afara ploua torential.
Am plecat de acolo cu multe povesti. Una din ele era ca dimineata primei zile de filmare, ne -am cocotat pe munte printr-o vegetatie super umeda si deasa, plina de serpi si maimute, locatie aleasa cu grija sa vedem in vale satul unde urma sa filmam iar in spate la rasarit se vedea vulcanul Popocatepetl. In timp ce urcam cu Hypno, in fata si in spate erau mexicani avand 2 macete in mana ca sa taie vegetatia. Imagineaza-ti cum aratam de afara.
Alegerea proiectelor
Lucrez de multi ani cu Hypno, ne-am format ca echipa si alegem proiectele cu potential, astfel incat sa aveam o diversitate cat mai mare si sa fie din ce in ce mai complexe. Incerc sa nu ma plafonez intr-un stil si sa fiu pregatit sa fac orice tip de proiect.
Catre film?
Filmul e cu siguranta marea mea pasiune. Ma duc saptamanal la cinema, iar acasa am un ecran mare pe care proiectez filme pe care vreau sa le revad sau filme clasice.
Mi-ar placea sa fac film, clar, dar inca nu am primit o propunere in directia asta. La film ai mai mult timp sa creezi o atmosfera, sa arati un still, sa respiri povestea prin incadraturi, miscari de camera complexe. In film ai un tool pe care nu-l poti crea in pastile video de max 3-4min.
Promo
Ca DOP te promovezi prin munca, profesionalism si exercitiile de imagine prin care te reinventezi. Rareori auzi de DOP, chiar si la productiile Hollywood-iene, pentru ca ei ca alte elemente cheie din staful productiei fac parte din universul din spatele camerelor. Producatorii, cei care angajeaza, stiu de importanta lor si vad diferenta.
Acum si pe viitor
Pe langa proiectele din publicitate, caut constant metode sa ma reinventez, sa tin pasul cu tehnologia. Imi place sa descopar prieteni noi, platforme, gadgeturi care sa-mi ofere cadre inedite, tehnici care sa-i faca pe cei ce vad “mama, cum au facut aia”.
Cum spuneam si mai devreme, mi-ar placea sa fac film, deoarece iti ofera mai mult timp pentru dezvoltarea unui moment si pentru crearea unei stari. In publicitate trebuie sa spui tot in 30 de secunde.
Niste must-see-uri pentru ochi
Prietenii imi spun “Chivo” sau “micul Lubezki”. Recomand filmele lui pentru ca sunt foarte variate, de la poezii, piese de teatru la filme SF: Tree of life, Birdman, Gravity, The Revenant, toate premiate. Premiza de la care pleaca e ca fiecare proiect este inedit si trebuie creat un stil pentru fiecare, cam asta urmaresc si eu.
Dar DOP-ul meu preferat este “domnul” Roger Deakins. O parte dintre filmele facute de el care imi vin in minte ar fi Sicario, Skyfall, The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford si No Country for Old Men.
Un alt DOP pe care l-am urmarit cand studiam este Conrad L. Hall care a primit premiul OSCAR pentru imagine post-mortem pentru filmul Road to Perdition 2002. Acest film este o capodopera fotografica creat de un domn care arata ce inseamna experienta in acest film. Sa nu uitam ca a filmat si American Beauty.