Baieti, invitati-va iubita sau sotia in mall. Lasati-o sa se imbrace, sa se machieze, sa se bucure ca v-ati dat si voi seama, in sfarsit, ca shoppingul nu e satana, si ca orele alea petrecute prin magazine fac bine la relatia de cuplu. Si atunci, i-o serviti: "m-ai inteles gresit, draga mea, e vorba de un Mall Taranesc, uite". Haha. Doar o idee.
Mallul acesta nu este un business, spune Mihai Mihu, coordonatorul proiectelor din asociatia "Crestem Romania Impreuna". Insa obiectivul demersului este unul cat se poate de clar. Cu focus, chiar, cum ar spune managerii romglezi de companii.
Mall Taranesc pune cap la cap mediul rural, cu produse faine, traditii si mestesuguri autentice cu un mediu tanar, dornic de a "face ceva" pentru propriile persoane, dar si pentru cei din jur. Pe termen lung. E nevoie de educatie... multa educatie in ambele sensuri.
Momentan, numarul gospodariilor care s-au inscris in Mallul Taranesc a ajuns la 400, iar cel al clientilor degraba cumparatori de tot ce-i romanesc, la peste 4500. Nu e prea rau pentru un proiect oengist, nu? Iar pana la finalul anului, Mihai & team si-au propus sa ajunga la 1000 de gospodarii si 10.000 de clienti.
Iar la capitolul comunicare, iata o treaba un pic altfel: urmatoarea etapa in cadrul proiectului este implementarea QR code-urilor pe etichetele produselor, dar si pe portile gospodariilor taranesti. Te plimbi prin tara, scanezi un cod, cumperi, gusti, continui plimbarea.
Start la Mall
Initiatorul si coordonatorul proiectului este Mihai Mihu. Cu antecedente in online, o experienta de peste 20 de ani. In jur, o echipa faina de programatori si o fereastra de oportunitate. Adica intr-un cuvant, s-au aliniat planetele.
Ideea a venit acum vreo 5 ani, ca urmare a unei schimbari in familie. Cu doi copii, incepi sa cauti hrana sanatoasa. Ulterior, ideea s-a cristalizat si in jurul ideii de sustinere a economiei locale si a capatat cu adevarat sens dupa lansarea unei alte componente dedicate mediului rural, "Adopta un taran". Atunci am identificat nu doar necesitatea orasenilor, ci si necesitatile taranilor.
Pana la lansare, resursele tehnice de care ne-am folosit au fost, sa zicem, "inhouse". Aproximativ 7 luni de dezvoltare, printre picatele, pentru ca proiectul a fost si este sustinut exclusiv din surse proprii.
Dupa lansare, evident necesitatile s-au diversificat, astfel incat am inceput sa avem nevoie de colegi care sa se ocupe de generat continut, de tinut legatura cu gospodarii si sa faca si un pic de asistenta tehnica. Acum suntem 2 activi si dedicati acestui proiect :)
Furnizorii de pe site
Initial, ei au venit pe filiera "Adopta un taran", iar proiectul l-am pornit cu aproximativ 40 de tarani din zona tarii Fagarasului, unde, pe de-o parte, ne-a fost mai usor sa gestionam proiectul, iar pe partea cealalta, am fost primiti cu entuziasm.
In aceasta ecuatie intra si ideea de GAL (grup de actiune locala) intrand intr-o colaborare cu GAL-ul Rasaritul Tarii Fagarasului. Iar rezultatele nu au incetat sa apara, pentru ca in prima zi de la lansare, producatorii din Ticus si-au vandut toata branza.
Dupa aceea, evident, pe fondul boom-ului mediatic am fost asaltati atat de gospodari, cat si de clienti. Dupa aceasta etapa care a durat aproximativ o luna, lucrurile s-au temperat (le-am temperat) si am stat sa incercam sa evaluam cumva cei care "ne calca pragul".
Astfel, am introdus un criteriu de pozitionare: certificatele de producator agricol, respectiv certificate sanitar veterinare. Le ai, te pozitionam mai sus in lista. Am adaugat partea de rating, care intervine dupa ce un client ce a cumparat de un anumit gospodar primeste un mail in care este invitat sa raspunda la un chestionar de evaluare.
Insa principalul criteriu de acceptare (pentru ca pana acum am spus de pozitionari) este legat de povestea gospodariei si ale produselor gospodarilor. Numarul actual al gospodarilor inscrisi este de aproximativ 400 (nu toti activati), iar numarul de clienti undeva in jur de 4500. La ora actuala, clientii si gospodarii vin 100% prin completarea formularului de inregistrare.
Naming, branding, social media
Totul este gandit inhouse. Referitor la comunicare, aici lucrurile sunt mult mai interesante, pentru ca in urmatoarea perioada urmeaza sa incepem implementarea QR code-urilor pe etichetele de borcane ale gospodarilor din cadrul malltaranesc, precum si pozitionarea acestora pe portile celor prezenti in platforma.
Vom avea un ciclul online - offline care speram sa genereze un impact pozitiv asupra tuturor. Scopul final al acestui proiect, trecand peste aspectele pragmatice, este acela de a genera o experienta atat gospodarului, care interactioneaza cu mediul urban, cat mai ales oraseanului, caruia incercam sa-i insuflam un pic mai mult... din toate.
Insa etapa aceasta de formare cu siguranta va lua mult timp. Nu in ultimul rand, revenind la ideea de QR code, incercam sa reinviem conceptul de "turism de aprovizionare". Adica, te duci prin tara, scanezi un QR code, vezi ce are taranul de vazare, ii cunosti un pic povestea, poate dormi o noapte la el, si intre timp poate te mai opresti sa vezi un stejar batran, o manastire sau un festival intr-o zona nu foarte calcata de picior de orasean.
Promovarea Mallului
Fara doar si poate ne-a ajutat foarte mult viralitatea proiectului. Radio-ul (multumim Vlad Petreanu si George Zafiu). Si televiziunea ne-au ajutat la inceput. Dupa acest moment, totul s-a desfasurat si se desfasoara in online. Facebook-ul joaca un rol esential, iar dupa asta partea de newslettering pe care urmeaza sa punem accent din ce in ce mai tare.
Business?
Nu, nu este un business. Fiind o initiativa a unui ONG, interesul este exclusiv de a pune laolalta cele doua medii aparent eterogene. Suntem la inceput, insa s-au creat premize foarte bune. Ahh, da, avem si un interes "ascuns", acela de a educa, atat gospodarii, cat si clientii. Insa despre asta poate vom avea ocazia sa va mai povestim.
Concluzii
La ora actuala, din discutiile avute cu gospodarii, problema lor este legata de preturile neconcurentiale/incorecte ale celor ce achizitioneaza produse de la ei (un procesator de lapte, de exemplu, ofera unui gospodar un pret ce variaza intre 40 si 80 de bani pe litru de lapte).
A doua, tot legata oarecum de acelasi lucru, lipsa unei piete de desfacere. Si de ce nu, lipsa unei viziuni si a unei sustineri/protectii venite de la conducatori. Sau mai pe scurt, ar produce, dar cui sa le vanda?
Pe partea cealalta, exista o "oarescare" tendinta de "romanizare" de achizitiei. Lumea a inceput sa caute produse si experiente romanesti. Cumva, pare-se ca gradul de patriotism / de constientizare a ceea ce este in jurul nostru a crescut si el, iar in acest context a aparut un grup tinta mai educat (preponderent feminin), care este dornic de acest gen de produse.
Online-ul asta a generat o schimbare in mentalitatea utilizatorilor. Iar reactiile sunt foarte faine, de la gospodari fericiti ca isi vand produsele si terminand cu clienti fericiti ca au putut gasi capsuni netratate.
Planuri
Pana la finalul anului sa avem cel putin 1000 de gospodari, si cel putin 10.000 de clienti.
