Unii clienți sunt foarte dificili, dar de obicei alea sunt cele mai frumoase provocări. Puneți-vă centurile de siguranță, că avem un game changer pe mână. Date fiind răbdarea, un număr rezonabil de ore rezervate reasearch-ului și, bineînțeles, creativitatea din dotare, avem dovada că și cele mai pretențioase produse sau norme pot fi regândite și reașezate în societate. Vă prezentăm cazul Șpăguței la români. O alintăm pentru că ne știm demult, și între prieteni formalizarea e păcat mare.
Da, deci echipa de la MINIM Workshop n-avea ce face într-o după-amiază (știți cum e prin agenții când dă căldura), așa că a rebranduit conceptul de Șpagă, poate ați auzit de el. ”Voi sunteți nebuni, cum adică au rebr...”. Gura mică și vedeți mai jos.
Mai intâi, puțin context. Abstractul lucrării:
La aproape 28 de ani de la Revoluție, Șpaga a ajuns în sfârșit la maturitate. Sigur, lupta anti-corupție i-a pus uneori bețe-n roate dar cu perseverență și tenacitate, șpaga s-a descurcat mereu. Pentru fiecare arestare cu alai și lăutari văzută la televiziunile de știri, pe motiv de șpagă mare, alte o sută de șpăguțe intră liniștite în buzunarele șpăgarilor.
Bun, este esențial să ne cunoaștem, si deci să nu ne rușinăm de ceea ce suntem. Așa cum francezii au turnul, iar portughezii pe Saramago, noi avem plicul. Este artă în toate cele 3 cazuri.
Dar să pătrundem în lumea mult mai familiară a concretului (unde este mult roșu), că de teorie și aduceri aminte suntem cu toții sătui.
Într-un fel, rebranduirea Șpăgii este și un omagiu adus celor care au avut grijă de țara asta încă de la începutul anior 90. Oameni cu o înaltă disciplină civică și muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu. În fine, oameni care și-au umplut și ultimul buzunar cu mărunțiș (micro-șpaga) pentru ca noi să avem un brand național serios, astăzi.
Cititorii noștri mai în etate își amintesc, poate, rimele libertății de după revoluție, când doamnele strigau: ”Nu vrem Kent, nu vrem valută, vrem ca Roman să ne... ducă la braț prin tranziție”.
Guvernele vin și pleacă, dragi romîni, dar simbolurile naționale (vezi Nadia Comăneci, de pildă, care a suferit, de asemenea, intervenții pe brand) trebuie să reziste timpului.
