OlimpiAD pe care l-au gandit impreuna si aplicat impreuna, prima data, anul trecut. Altminteri, ca tutori la Scoala ADC*RO au inceput in perioade diferite. Cronologic: Andrei Tripsa (Creative Partner, Three) in 2009, Mihnea Gheorghiu (Vice President ADC*RO & Global Digital Creative Director, Publicis Italia) in 2013 iar Eugen Suman (Presedinte ADC Romania & Executive Creative Director, MullenLowe) in 2016.
Motivele pentru care s-au apucat de predat? Cate unul de la fiecare: "simteam nevoia sa imi structurez experienta acumulata din haosul publicitatii autohtone", "e al doilea cel mai misto lucru in meseria asta, dupa a face ceva de la zero" si "am tot incercat sa ajut cu sfaturi & knowledge cam pe oricine mi-a cerut asta, asa ca a fost foarte naturala participarea".
Le-am lamurit pe astea mai vechi. Acum, despre OlimpiAD.
Inspirat fiind de Miami Ad School - unde studentul este luat de-o aripa, aruncat in bazin si privit daca sau cum inoata - modulul isi propune sa fie o "mini-simulare de agentie care dureaza 10 saptamani". In mare, etapele de lucru sunt: intalnit in fiecare miercuri la 19.00, venit musai cu 20 de idei pana-n deadline ori de nu, venit cu 40, lucrat pe briefuri de Future Lions sau Young FIBRA (anul asta nu ne-am sincronizat, FIBRA se-ntampla in noiembrie), totul cu accent pe lucrat in echipa, sustinut si executat idei.
Si uite asa ajung creativii nostri sa stea pana la 3 dimineata. Apropo de asta, anul trecut am luat pulsul primei editii si chiar si cei care au iesit in top 10, au zis ca-i misto dar ca-i adevarat "olimpIAD".
Anul asta am dat cuvantul formatiei "tutoricesti" Tripsa, Mihnea si Suman. Sa aflam cum e experienta din acest modul, la ce-i bun si cum se prezinta generatia viitorilor publicitari. De regasit si case-urile inscrise anul asta la Future Lions.
De tutori la Scoala ADC*RO?
Tripsa: La vremea aceea, prin 2009 cred, discutia legata de o scoala de creatie avea la baza penuria de juniori care sa aiba acolo un mini-bagaj de notiuni intr-ale advertisingului. In principal, cam asta este raspunsul standard. Apoi am facut-o si pentru mine. Cred ca simteam nevoia sa imi structurez experienta acumulata din haosul publicitatii autohtone, ca fost junior habarnist intrat in publicitate din intamplare si care, cumva, a descoperit publicitatea pe parcurs, de la niste oameni misto :)
Mihnea: Sunt tutore ADC din 2013 (mersi Capa). De predat publicitate, m-am apucat la Miami Ad School in Aprilie 2009, din diverse motive.
Unu, mi-am dat seama ca predatul e un mod bun de a te pregati pentru a fi director de creatie, asta cat inca esti semi-cacanar in agentia in care lucrezi si nu prea asculta nimeni de tine. Inveti ca: nu mai e despre ideea ta, trebuie sa te obisnuiesti sa vezi ce e bine in tot si sa construiesti fix pe-aia si e un mod excelent prin care sa inveti cum sa asculti, in loc sa te gandesti la ce-o sa zici dupa ce termina de vorbit cealalta persoana.
Doi, cand predai, dai mai departe tot ce-ai invatat mai bun si e ca un omagiu adus oamenilor care te-au inspirat si te-au ajutat pe parcurs.
Trei, publicitatea e rollercoaster, cu foarte bune si foarte rele. Cu cat ai mai multa experienta, cu atat o sa ai mai multe idei omorate, nopti si weekenduri pierdute care nu se materializeaza in nimic. Dupa o vreme, parca mai dispare din entuziasmul ala pe care il aveai la inceput. Te obisnuiesti cu un mod de a lucra, incepi sa presupui ca stii lucruri si, usor-usor, ajungi sa te folosesti de experienta ca sa ucizi elanul si naivitatea celor de pe langa tine.
Dar, cand predai, n-ai voie sa fii ca intr-o zi oarecare la birou. N-ai voie sa te duci in fata unor oameni care-si doresc foarte mult sa faca ce faci tu, si, in cele mai multe cazuri, sunt indeajuns de determinati sa o faca mai bine ca tine, si sa le spui – „Guys, e supta. N-ai cum sa faci aia, n-ai cum sa faci aia”. Trebuie sa te fortezi (daca trebuie) sa ai entuziasmul pe care-l aveai cand erai la inceput si sa aplici experienta pe care o ai acum. Si cumva sa o faci sa sune bine. De-asta am tot recomandat predatul tuturor fostilor studenti pe care i-am avut. Cred ca e al doilea cel mai misto lucru in meseria asta, dupa a face ceva de la zero.
Suman: Pentru mine e al doilea an de tutorat, deci e destul de proaspata toata treaba. Am fost foarte bucuros sa pot face asta, eu am tot incercat sa ajut cu sfaturi & knowledge cam pe oricine mi-a cerut asta, asa ca a fost foarte naturala participarea la Scoala ADC*RO.
Cu olimpIAD-ul. De ce voi?
Tripsa: Eu am fost interesat de acest modul pentru ca are la baza lucrul in echipa. Mi s-a parut o completare buna a scolii si am considerat ca trebuie sa ajut. Nu stiu ce spun studentii, dar mie mi se pare ca suntem cam ingaduitori cu ei.
Mihnea: Pai daca noi l-am propus, era si normal ca noi sa-l si incepem. E un model pe care se mai pot construi multe, de-abia s-a terminat a doua editie. Oricare dintre tutori este mai mult decat binevenit sa participe cu timp si idei despre cum il putem imbunatati. Cat despre olimpIAD, suna perfect. Ca sa citez din Bruno Bertelli, „pain is gain. #dontrelax”.
Suman: Ha ha, OlimpIAD, bine zis. OlimpIAD-ul a fost inventat de Mihnea. Voiam sa avem si o parte de doing, o parte de pe urma careia studentii sa aiba un skill extrem de rar in agentiile de la noi – case making. Olimpiadul e inspirat de felul in care se invata la Miami Ad School – iei studentul si-l arunci in bazin. Daca inoata, bravo. Daca nu, se retrage. Este foarte, foarte, foarte optional, iar noi le spunem asta studentilor inca de la inceput.
Nevoia de mai multa executie
Tripsa: Dupa cum spuneam mai sus, nu cred ca specialitatea modulului este legata de executie (chiar daca este foarte importanta), ci de felul in care studentii invata sa lucreze in echipa, de la impartirea sarcinilor pana la sustinerea ideilor in fata noastra, a tutorilor, si a colegilor lor.
Mihnea: Cel mai periculos lucru pentru un creativ tanar e sa creada ca e de ajuns sa aiba idei bune. O idee, oricat de buna ar parea, nu valoreaza nimic daca nu e facuta. Si nu se face, daca nu lucrezi cu oamenii potriviti care sa impinga in aceeasi directie cu tine. Si nu aduni oamenii potriviti, daca nu stii sa o prezinti intr-un mod care sa arate ca tu chiar crezi ca ideea aia ar putea face o diferenta.
Suna foarte logic, dar e un proces pe care nu-l intalnesti foarte des in lumea reala. Cred ca rolul Scolii ADC + OlimpiAD e sa obisnuiasca noul val cu procesul asta.
Echipa: Theodor Nistor, Andreea Siran, Silviu Istrate si Andrei Paduraru
La fel ca anul trecut
Tripsa: Nu au fost modificari esentiale. Am reusit, poate, sa fim mai succinti si mai focusati in prezentari, astfel incat sa nu ne mai apuce 3:30 dimineata.
Mihnea: Nu cred ca au fost modificari. Anul asta, spre deosebire de anul trecut, n-a mai fost FIBRA, deci mai putin de munca pentru studenti.
Suman: N-am adus nicio modificare, a fost fix la fel. De ce sa schimbi ceva care merge foarte bine? La prima participare la Future Lions am luat un shortlist. Atentie, in conditiile in care se dau doar 2 – 3 premii iar participarea e din intreaga lume, un shortlist e o validare enorma. Anul asta avem din nou shortlist, inca nu s-au anuntat premiile, deci fingers crossed.
Echipa: Alex Constantin, Andrei Antal, Roxana Bejinariu, Mihai Stoica si Alexandra Bogdan
Unde merg niste imbunatatiri?
Tripsa: Nu imi dau seama acum, dar sigur se mai poate imbunatati.
Mihnea: Timp sa fie. Ca idei si determinare am vazut garla. Imi pare rau ca eu n-am avut timp sa ma implic anul asta asa cum am sperat. Dar Eugen si Tripsa au facut o super treaba, ca de obicei.
Mi-ar placea sa nu fie perceput ca „modulul de premii” pentru ca nu-i vorba despre asta. Cine zice „a, eu nu ma duc la OlimpiAD ca nu ma intereseaza premiile”, inseamna ca ori noi n-am explicat cum trebuie, ori n-a inteles nimic din publicitate.
Mi-ar placea sa ne permita programa sa strecuram si mai mult craft + presentation skills, cursuri in care toti studentii sa invete cum sa-si execute ideile mai bine decat multe agentii la pitch.
Future Lions: acelasi brief. "Foarte dificil dar foarte distractiv"
Tripsa: Brieful de la Future Lions este acelasi in fiecare an si cred ca este foarte bun pentru nivelul pe care ni l-am propus pentru aceasta scoala. Eu chiar sper sa nu se schimbe.
Mihnea: L-am ales tocmai pentru ca e cel mai simplu si cel mai misto brief pe care l-am vazut vreodata: faceti ceva pentru un brand sau un serviciu intr-un fel in care nu era posibil acum 3 ani. AKQA nu a schimbat brieful de 12 sau de 13 ani de cand fac Future Lions. Noi de ce l-am schimba?
Suman: E acelasi brief in fiecare an de cand s-a inventat Future Lions. Toate informatiile sunt aici. E un brief care te invata sa identifici corect o problema, te invata sa fii relevant global, te invata sa gandesti future-proof. Foarte dificil dar foarte distractiv.
Echipa: Alex Constantin, Andrei Antal, Roxana Bejinariu, Mihai Stoica si Alexandra Bogdan
Care sunt etapele de lucru?
Tripsa: Modulul este format din trei parti: prima parte are ca scop intelegerea si aprofundarea briefului, a doua parte este despre idei, iar in a treia parte trecem la executia ideilor.
Este un efort destul de mare din partea studentilor si a noastra, si nu neaparat legat de timp, ci mai degraba de volumul foarte mare de informatie care trebuie procesata – ganditi-va ca in general comunicam pe mail si primim de la fiecare echipa in jur de 25 de ganduri si idei, pe care trebuie sa le discutam apoi in parte, pentru a vedea ce este bine si ce nu la fiecare.
Mihnea: Modulul se intampla miercuri seara de la 7. Teoretic, fiecare echipa are o saptamana sa vina cu idei/solutii pe tema din saptamana respectiva. Regulile sunt simple: o idee/om/zi, 5 zile pe saptamana. Daca echipa are 4 membri, atunci echipa trebuie sa trimita cel putin 20 de idei. Daca primim mai putin de 20 de idei, echipa trebuie sa dea 40 de idei pentru saptamana urmatoare.
Noi trebuie sa primim toate ideile pe mail pana miercuri ora 1-2 la pranz. Daca intarzie cu ideile, echipa va trebuie sa trimita iar dublul ideilor pentru saptamana urmatoare. Noi incercam din rasputeri sa facem un shortlist rapid si apoi de la 7 discutam live cu toata lumea toate ideile de la fiecare echipa, pe rand. Si stabilim next steps. Uneori am stat pana la 3 de dimineata la The Institute ca sa trecem cu fiecare echipa prin tot.
Dupa cum spuneam, anul asta nu m-am prea implicat. Putin de tot, la inceput. Dar apoi doar citeam mailurile in graba si le mai scriam un gand-doua lui Eugen si lui Tripsa. In fiecare saptamana, primesti zeci, sute de idei, faci rapid un shortlist si apoi le discuti. Si uite asa, usor-usor, in vreo 7 saptamani, un grupusor de 3-4 studenti ajunge de la zero, sa faca toate cazurile pe care le-ati vazut prin online.
Echipa: Alexandra Minghius, Stefania Bugan, Oana Fota si Alin Banu
Fara D&AD, Young FIBRA sau One Show, doar Future Lions. Si utilitatea OlimpiADului
Tripsa: Este evident ca este util, pentru ca procesul prin care trec studentii pe durata modulului ii invata sa asimileze un brief – sa-l inteleaga si sa creada in el, ii invata sa se organizeze, sa-si imparta munca in functie de competente si, cel mai important, ii obisnuieste cu un standard de evaluare a muncii. Eu as zice ca acest modul o sa fie mai degraba util acelor agentii care vor angaja absolventi ai scolii.
Mihnea: Future Lions functioneaza perfect si datorita deadlineului. E in paralel cu scoala ADC. Restul festivalurilor sunt imprastiate pe parcursul anului, si e mai greu sa lucram live pe ele. Sa vedem daca si ce putem trimite la celelalte festivaluri si in afara scolii.
Pe langa faptul ca lucreaza de la sar ochii din cap si isi dau seama de cat efort trebuie sa depuna ca sa iasa o chestie bine facuta cu manutele lor, e si o mini-simulare de agentie care dureaza 10 saptamani. Dupa scoala, mie nu mi-a mai trebuit interviu ca sa stiu pe cine as vrea sa angajez si pe cine nu.
Suman: N-am mai inscris. Perioada in care se intampla OlimpiADul nu ne permite sa lucram decat pe brief-ul de Future Lions. Poate pe viitor. E util pentru ca-i invata sa gandeasca intr-un anumit fel, ii invata sa fie relevanti. E foarte util pentru ca ii invata cum se construieste un caz – si stim cu totii ca asta face minim 50% din orice premiu (probabil chiar mai mult). Deci vor fi in stare sa faca ceva ce multi seniori de prin agentii inca habar n-au cum sa faca.
Echipa: Alexandra Jitarel, Diana Mitrica, Simona Munteanu, Andra Anastasiu si Mihai Constantinescu
Noile generatii de creativi: plusuri si minusuri
Tripsa: Ceea ce am observat la acesti tineri este faptul ca isi incep drumul in domeniu mai mult ca pe o aventura de o noapte – cred ca, intr-un fel, scoala le da o perspectiva mai pragmatica asupra publicitatii, iar primii lor pasi devin mai calculati, gandindu-se mai mult la ceea ce primesc decat la ceea ce ofera.
Si zic asta facand comparatie cu noi, care atunci cand am inceput nu prea aveam niste procese atat de clare in fata si ne-am aruncat cu capul inainte, mai ca intr-un mariaj inceput la 20 de ani fara prea multa analiza.
Mihnea: Eu sunt optimist. Imi place mult ce vad, de la an la an. Cu OlimpiAD sau fara. O singura chestiuta am si eu. Mi-ar placea sa vad cel putin la fel de mult internet folosit in executarea ideilor ca in cautarea lor. Dar o sa ajungem noi si-acolo.
Suman: Ii las pe colegi aici sa se exprime mai mult, ca eu n-am asa de multi ani de tutorat. Pot doar sa-ti zic ca noile generatii de creativi sunt misto. As vrea sa fie mai multi decat sunt, dar asta e o problema la nivel global, tinerii se baga in alte domenii creative, advertisingul nu mai e chiar asa de sexy.
Varfurile Scolii ADC*RO devin varfuri in industrie, si asta e destul de vizibil. Avem absolventi deja faimosi, avem youngsters mai recenti care sunt pe o curba extrem de ascendenta. Semnalmentele au ramas aceleasi: pasiune dementa, optimism, drive, ambitie care sa-i tina zi si noapte la birou pentru ideea aia care o sa schimbe lumea.
Nu mai are nimeni nici timp nici rabdare de blazati carora le miroase urat totul, acum suntem in era celor care fac, nu a celor care doar comenteaza de pe margine. Haters gonna hate, son, but nobody remembers the haters.
