Nike, Camper si Adidas. Asta purtau in picioare cei de la Leo Burnett in 2007, cand Corina Bordeianu s-a prezentat la un interviu. Iar cand postul dorit e unul de Consumer Research Analyst, conteaza cat de bine sunt incaltati oamenii. A luat interviul, a urmat apoi Rusu+Bortun, Oriflame si Webstyler, Irlanda si In the company of Huskies si, in prezent, Olanda, unde este Global Social Media Analyst la Philips. In paralel, face marketing cultural in Romania.
Cum se trec granitele? Din agentie la client si invers, din Romania in Irlanda si apoi in Olanda, de la cercetare la marketing cultural?
"Acum cand nu mai sunt granite, nu conteaza in ce tara alegi sa stai, ci conteaza foarte mult calitatea proiectelor pe care lucrezi. Craft-ul conteaza mai mult in Occident decat ideea strategica si cred ca asta imi lipsea in Romania, spune Corina".
Agentie, client, agentie
Am calcat pentru prima oara pragul unei agentii in 2007, la un interviu la Leo Burnet. Imi aduc aminte si acum ca primul gand pe care l-am avut a fost legat de cat de bine erau incaltati toti. Ma uitam prin geamul de la receptie si priveam cu gura cascata cum toti aveau Nike, Camper sau Adidas.
Eram la interviu pentru un post de Consumer Research Analyst si evident ca ma gandeam la profilul lor de consumatori si ii analizam. M-au luat imediat, pentru ca aveam doi ani de experienta in market research. Nu am parasit niciodata cercetarea, ca pasiune, si m-a calauzit in toate rolurile pe care le-am avut.
M-am considerat mereu un om de comunicare, nu am simtit o diferenta mare intre client si agentie. Am lucrat bine atat pentru Rusu+Bortun, cat si pentru Oriflame Romania. Recunosc insa ca lucrul din ultima agentie in care am lucrat in Romania, Webstyler, mi-a ramas aproape de suflet.
Viata de expat
La sfarsitul lui 2014 plecam in vancanta in Irlanda iar inainte de asta stabilisem o intalnire in Dublin cu directorul de social media de la In the company of Huskies, Dave Hayes. Voiam sa aud de la el cum e publicitatea in Irlanda, care sunt proiectele lor, care sunt barierele lor in relatia dintre client si agentie.
La sfarsitul intalnirii m-a intrebat daca vreau sa vin sa lucrez pentru ei, mi-a oferit un job de analist. L-am acceptat si doua luni mai tarziu lucram in Irlanda. Cea mai mare diferenta intre modul de lucru irlandez si cel romanesc, este ca ei depun putin efort in gasirea conceptului de comunicare si a rutei strategice dar au mare atentie la craft. Lucrurile trebuie sa iasa bine, pana in cel mai mic detaliu.
Ce am invatat la Huskies in Irlanda insa, a fost ca intre client si agentie nu trebuie sa existe nicio bariera. Cat am lucrat acolo, am trecut prin implementarea metodei de lucru Agile pentru agentii, metoda preluata din companiile de software si reaplicata in agentiile de publicitate.
In doua saptamani, un consultant american, Greg Morell, de la The Agency Agile, a invatat o echipa de 10 Huskies, printre care si eu, cum poti lucra mai repede si mai eficient si in acord total cu cei de la client. Clientul cel mai important al agentiei a fost invitat la training, iar experienta cu ei in metoda asta de lucru mi s-a parut fantastica. Ar fi fain sa fie implementata in cat mai multe locuri, e o metoda flexibila si poti alege parti care se potrivesc, nu trebuie implementata 100%. Cel mai important detaliu e ca fiecare coleg care o invata, trebuie sa o predea mai departe colegilor lui. E parte din mecanismul “train the trainer”.
Spiritul irlandez
In Irlanda am stat foarte putin, dar am multe de povestit. Am stat aproape un an de zile. Am gasit ca e o tara cu valorile foarte bine puse la punct, imprumutate ba de la britanici ba de la americani, dar fara identitate nationala. Poate suna a oximoron, dar publicitatea le revinde irlandezilor spiritul irlandez. Fiecare campanie poate sa vanda acelasi spirit in mod diferit si asta nu mi-a placut.
Lasand asta la o parte, am lucrat pe doua proiecte de social media adresate turismului de tara, cu o institutie a statului, Failte Ireland. Am invatat si vizitat mare parte din Wild Atlantic Way si m-am delectat cu Visit Dublin destul de des, reusind de fiecare data sa evit Temple Bar.
In Olanda
Cand am decis sa plec din Irlanda, am aplicat in toata Europa pentru ca nu vroiam inca sa ma intorc in tara. Philips a venit cu cea mai buna oferta si asa m-am mutat in Amsterdam cu serviciul. Motivul pentru care am vrut sa plec din tara nu e legat de partea financiara ci de faptul ca voiam sa invat si sa inteleg o alta cultura.
Olandezii cred ca sunt cei mai directi oameni pe care i-am intalnit, atat de directi incat cateodata ar putea sa para aroganti. Prima intrebare a lor fata de un strain e legata de cat timp le tranzitezi tara. Sunt obisnuiti cu strainii, vorbesc toti engleza perfect, de la gunoier la academicieni, dar, daca nu le inveti limba, iti va fi mai greu sa te imprietenesti cu ei. E modul lor de a-si proteja cultura.
Responsabilitati la Philips
Imi place in Philips, pentru ca sunt in echipa globala de social media si am sansa sa vorbesc cu toate tarile, sa inteleg care le sunt nevoile si barierele de comunicare in digital.
Sunt trainer pe partea de social analytics, sunt consultant pentru indicatorii de performanta si project managemer in corelarea bazelor de date si integrarea lor in dashboarduri globale, care ajuta partea de business sa ia mai usor decizii de vanzari & comunicare. Proiectul meu de suflet in Philips e o analiza care ajuta creatia sa inteleaga ce functioneaza si ce nu in social media si sa optimizeze procesul de creatie, bazat pe metodologia POVE (paid, owned, viral, earned).
Anul trecut, la cateva luni de la plecarea din Irlanda si aterizarea in Olanda, am intalnit in Philips o femeie care lucreaza de mult timp in “brand analytics”. Imi aduc aminte ca in exact acea zi, pe seara, ma intreba o prietena daca ma vad in Philips pentru multa vreme, iar eu tocmai imi intalnisem propria fantoma din viitor.
Tipa a fost unul dintre primii useri de Twitter. Mi-a placut enorm de mult discutia cu ea si pentru ca a vazut pasiunea mea pentru “digital brand analytics” mi-a trimis pe mail o prezentare de la o agentie despre word of mouth, scrisa in 2006.
Am scris pe LinkedIn despre ce cred ca se intampla acum 10 ani de zile in social media. As avea multe de spus despre corelatiile pe care le vad dintre comunicarea offline si cea online, dar cert e ca daca acum 12 ani de zile, cand am intrat in comunicare, 90% din media era reprezentata de TV si restul era radio, print sau OOH. In 2017 marketerii ajung sa se gandeasca ca bugetul de campanie poate sa mearga chiar si jumatate in digital.
Marketing cultural in Romania
In tot acest timp insa nu m-am desprins de Romania si cred ca e o prezumptie falsa, ca cineva s-ar putea dezradacina. Anul acesta Matei Caltia, galeristul de la Posibila, m-a rugat sa ii ajut cu strategia de comunicare online a expozitiei Stefan Caltia – Obiecte Graitoare, pe care o puteti vizita la Muzeul Colectiilor din Bucuresti. Mai mult am sarcina de a coordona echipa ce creeaza continut digital pentru galerie, de la distanta.
Acum cand nu mai sunt granite, nu conteaza in ce tara alegi sa stai, ci conteaza foarte mult calitatea proiectelor pe care lucrezi. Ma intorc la ce ziceam la inceput, craft-ul conteaza mai mult in occident decat ideea strategica si cred ca asta imi lipsea in Romania.
