La un moment dat, disparuse fara urma, dar s-a intors. I-a mai crescut parul, a mai imbatranit, are si ea 19 ani. I-au ramas insa, mizantropia si apetitul pentru aventura. Bine ai revenit, Saracel! Aventurile lui Saracel, o pustoaica pe care nu e bine sa o enervezi, va sunt prezentate de Andreea Catalina, o pustoaica pe care, intamplator, nu e bine sa o enervezi.
Cum spuneam, renuntase la a-i mai atribui lui Saracel aventuri pe pagina de facebook, dar a reluat treaba, iar noi am gasit in asta prilejul perfect pentru a-i pune cateva intrebari. Cum vad youngsterii astia viata? Cum isi vad arta, ce planuri au? In cazul de fata, am fost bucurosi sa constatam ca interlocutoarea noastra nu se ia prea in serios, in ciuda talentului pe care-l veti constata in continuare.
Andreea tocmai a intrat la facultate, studiaza comunicare audiovizuala la UNATC, insa ca back-up vara asta avea publicitatea. Intrase la facultate si acolo, vasazica industria advertisingului nu iese din discutie in ceea ce priveste o cariera.
Primul desen
Nu stiu sigur cand a fost prima oara, dar stiu ca luam pixuri sau creioane si faceam cercuri pe cartile alor mei. Bine, nu chiar cercuri, dar puneam pixul si invarteam asa de vreo zece ori pana iesea o bucla stramba.
Pe la gradinita m-am prins care-i smecheria cu desenul pentru ca educatoarea ne arata cum sa facem case, flori sau oameni. Ma rog, atat cat ii poti arata unui copil de gradinita. Apoi, pe acasa, umpleam orice foaie cu o casa, soarele in colt, un copac, gard, o familie de patru persoane, niste flori gigantice si nori.
Si mai prindeam asa cate un ziar sau o revista si toti oamenii din poze faceau rost de mustati si ochelari facuti cu pixul. Sau pierdeau dinti, depinde.
Cand am mai crescut, am incercat sa desenez o gramada de chestii: animale, personaje din desene animate, natura moarta, ba chiar si portrete. Imi ieseau destul de bine, dar nu era ceea ce voiam eu sa desenez si ma saturasem sa fac portrete realiste si personajele altora.
Cum a fost la bac?
A fost mai mare stresul decat ceea ce a trebuit sa fac. Am avut medie peste 7, am trecut bine dupa atatea luni de stres si plans pe carti. Ca na, cand mintea iti merge greu, tre’ sa plangi pe carti ca si cand ai da lacrimile in schimbul informatiilor.
Cat despre facultate, studiez comunicare audiovizuala – scenaristica mai pe scurt, a nu se confunda cu scenografia – la UNATC. Admiterea a fost in septembrie, nu stiam daca intru.
UNATC-ul era visul meu de cativa ani si cand am aflat rezultatele am plans in tren de fericire. Trebuie sa incercati sa plangeti dupa perdeaua jegoasa cu multe cfr-uri scrise pe ea, e o experienta unica.
Plecarea si revenirea lui Saracel
Renuntasem pentru ca audienta de pe pagina mea incepea sa ma enerveze si n-am de gand sa ma dau o draguta de dragul publicului. Prefer sa fiu sincera: erau foarte multi copii de 12-13 ani care nu intelegeau ideea comicului, primeam multe mesaje analfabete, multe „deseneaza-ma pe gratis” urmat de un refuz din partea mea, apoi de „lol oricum desenezi naspa”.
Adica ok, daca desenez naspa de ce ai mai cerut un desen? Stilul in care era facuta Saracel ma plictisise, nu mai aveam idei si timp, abia de aveam idei pentru ceea ce trebuie sa fac la facultate.
Pagina asta ma calca pe nervi si simteam nevoia sa scap de ea. Am incercat cu alte comicuri. Am postat pe webtoons si tapastic, ma descurcam binisor acolo, idei aveam, chef de desenat aveam, dar nu reuseam sa scap de stilul in care o desenam pe Saracel si am trecut prin trei stadii cu chestia asta.
Prietenii mei mai aduceau vorba de Saracel, eu ziceam ca nu. Colegii de la facultate mai intrebau si se luau de mine ca de ce am renuntat. La un targ de carte – Final Frontier - m-am intalnit cu Mihai de la HAC!BD si mi-a spus ca era fan si ca nu trebuia sa renunt, iar cand cineva care chiar stie ce-i aia banda desenata iti spune asa ceva, iti vine sa-ti dai palme, sa mergi acasa si sa dai „publish” la pagina aia pe care se pusese praful.
Am sters tot, absolut tot ce postasem pana atunci si am luat-o de la capat cu Saracel. Evident, oamenii n-au fost multumiti: unde-i suvita aia? Unde-s ochii aia mari? Asta nu-i Saracel, eu am plecat.
Nu m-a deranjat deloc faptul ca am avut aproape 5000 de unlike-uri de cand am redeschis pagina, ba chiar m-am bucurat si ma bucur sa vad ca scade numarul de likeuri. De ce? Oamenii carora nu le place ce fac nu ma ajuta cu nimic si nici nu vreau sa le umplu feed-ul cu postarile mele, deci e win-win aici.
Saraca Saracel
Cand se anunta concerte, cand mai vezi un tricou fain sau cinci carti pe care le vrei neaparat, e cam greu sa pui la ciorap. Mai fac cativa lei pe desene, mai primesc de la ai mei. Inainte mai castigam ceva pe merchandise cu Saracel, dar foarte, foarte putin.
Maica-mea are o conditie: stai singura in chirie ca asa vrei tu, mergi la facultatea aia a ta care-ti place doar daca stai sa inveti, deci nu te angajezi nicaieri. As putea sa ma angajez fara sa stie ea, dar a) nu ma pricep la oameni si b) cursurile mele sunt puse aiurea, am o gramada de citit/vizionat/scris/filmat/montat, deci nu prea e timp.
Si pe timp de vara trebuie sa merg acasa la bunici sau vin cu sapa dupa mine si ma omoara. Deci Saracel e sarac cam juma’ de luna dupa ce-si plateste intretinerea si facturile din banii de buzunar si ocazional doarme ca sa nu manance; asta se numeste economie de student.
Personajul
Pe Saracel o pun in ipostazele prin care trec eu, mai mult sau mai putin. Prin comicurile vechi erau foarte multe situatii prin care trecusem: nu gaseam banii prin ghiozdan, n-aveam bani de carti, cumparam prea multe pensule, ma ascundeam de oameni – inca fac asta – si cine stie ce mai aveam pe acolo.
Acum n-o sa spun ca ma duc la restaurant cu borcanul dupa mine ca sa beau vin, ala-i facut asa doar de dragul melodiei. Aveam comicuri bazate si pe situatiile altora, dar foarte putine pentru ca ceea ce faceau ei nu era ceea ce ar fi facut Saracel si nu prea se potrivea situatia cu personalitatea ei.
Cum lucrezi?
Nu-s genul ala de artist organizat. Trec si zile intregi fara sa desenez sau sa scriu ceva, apoi vin zile in care doar asta fac. Am incercat sa fac ceva zilnic si n-am reusit, tocmai de aia mi-am ratat inktober-ul, dar mai desenez asa pe foi random sau prin caiete cand ma plictisesc la cursuri si nu e nimeni dispus sa faca schimb de mesaje cu mine.
Nici ore preferate de lucru n-am, adica daca e sa fac un comic, il fac cand imi vine ideea aia daca pot, dar trebuie sa recunosc ca de scris, scriu doar noaptea pentru ca e liniste si nu ma distrag nici vecinii care rad in fata blocului, nici plodul de la etajul de deasupra care plange si nici masinile care trec prin zona.
Cat despre „droguri”, beau multa cafea si mult ceai cand am ceva de facut. Ma rog, beau si daca n-am chestii de facut.
Comicon 2017
La Comic Con am fost cu niste prietene, n-am facut mare lucru fata de anii trecuti. Am plecat de acolo destul de devreme cu patru stickere si un poster, ceea ce e o minune pentru ca in alti ani ramaneam cu praf in portofel la cat de multe prostii imi luam.
Planuisem sa filmez, sa iau niste interviuri si sa fac un filmulet destul de fain, dar mi-a fost rusine, deci asta a picat. Aveam de dat zece chestii cu Saracel pe gratis si la fel, mi-a fost rusine sa le las pe acolo. Daca prietenele mele nu s-ar fi oferit sa le puna ele, m-as fi intors cu foile alea acasa si le-as fi dat foc.
D-astia cu free hugs am vazut doar vreo 2 baietasi mai ametiti care aveau niste foi mototolite, in rest nu prea. Am vrut si eu sa fac intr-un an asta, dar, la fel, mi-a fost rusine. Nu fac multe dintre chestiile pe care vreau sa le fac, dar asta-i viata.
Proiecte pe bani
Daca mi se cere ajutorul da, de ce nu. Am facut candva un logo pentru un fotograf cred, nu mai stiu sigur cu ce se ocupa tipul, apoi un logo pentru trupa Behind Gates.
Mai nou, fac portrete in stilul meu de desen la comanda si merge binisor, am strans aproape 50 de dolari pana acum numai din asta.
Inainte sa am pagina asta imi postam desenele pe profil sau pe instagram, dar nu prea am cine stie ce oameni la prieteni ca nu-mi place sa tin o gramada de persoane pe care nu le cunosc acolo, deci nu mi-a cerut nimeni ajutorul pentru o chestie.
De fapt, candva m-a rugat un tip sa-i fac un cover art pentru un album al trupei lui, dar pe atunci nu eram sigura ca pot face ceva atat de complex (parca era ceva cu un monstru mai dubios) si n-am vrut sa ma fac de ras, deci am refuzat.
Saracel evident ca m-a ajutat, prin atatea like-uri se mai gaseste cineva care are nevoie de o chestie mai serioasa.
Recomandari
De la noi nu stiu chiar foarte multi. Evident, imi place Bored Pixel. Pe la inceput oamenii credeau ca vreau sa o copiez si toate cele, dar am discutat ca doua domnisoare elegante si mi-a spus ca n-are nicio problema cu pagina mea.
Asa, apoi imi plac comicurile cu Fredo & Pidjin facute de Eugen Erhan si Tudor Muscalu, Cassandra Calin (C. Cassandra) chiar daca nu sta in Romania si HAC!.
Datorita sfantului webtoons am gasit o gramada de proiecte faine, deci o sa enumar doar cateva serii pentru ca-mi scapa numele artistilor: Sarah’s Scribbles, Adventures of God, My Giant Nerd Boyfriend, A Budgie’s Life, Lunarbaboon, Safely Endangered, Owlturd Comix, Average Adventures of an Average Girl, Tripping on Life, Square Comics, Jellybean Comics, Catana Comics, Our Superadventure, Maximumble, Poorly Drawn Lines, The Book of Biff, Godsblood si Nemi.
Episodul preferat
Din cele vechi imi placea foarte mult ala unde Saracel confisca hanoracul unui tip si zisesem ceva de cum sa faci economie, apoi unul unde facea ceva cosplay esuat de jedi si spunea cea mai misto replica de agatat, „eu sunt Forta si vreau sa fiu cu tine” si cred ca facusem unul cu un tip care avea toata trilogia The Lord Of The Rings si spunea „esti gata pentru noaptea vietii tale?”.
Din astea noi sincer nu stiu pentru ca nu am prea multe, dar momentan pe ala cu vinul si borcanul il am la suflet pentru ca melodia aia ma scoate din starile proaste.
Planuri
Ah, viitorul, partea aia intunecata a vietii in care nu stii daca o sa supravietuiesti cu bateriile care sunt deja in lanterna si cand se termina bateriile nu stii daca o sa gasesti un chibrit pe drum.
Momentan, incerc sa devin scenarist de film, sperand sa ma duca destul de mult mintea incat sa pot trai decent de pe urma asta. Cu desenul nu am foarte multe planuri, poate doar sa fac comicuri in continuare si sa invat sa fac animatii. Sau scenarii de animatii.
Oricum, daca nu-mi iese cu filmul, ma dau pe partea de animatie pentru ca aici chiar nu ai limite. Vrei sa faci o vaza vorbitoare care sa nu fie din Frumoasa si Bestia? O faci si, daca te enervezi, vaza aia devine mafiot si are un cutit roz.
Chiar mi-ar placea sa gasesc pe cineva care vrea sa facem animatii, fie scurte sau lungi. Mi-ar placea ceva gen South Park sau Rick & Morty. Cat despre publicitate, chiar intrasem in vara la facultate la publicitate. Dadusem in caz ca nu intru la UNATC si sa nu pierd un an degeaba, dar oricum pot lucra in domeniul asta dupa ce termin scenaristica. Asadar, nici publicitatea nu-i exclusa. Ma rog, toate ca toate, ideea e sa am eu motivatia necesara sa fac ceva, apoi poate traim si vedem ce iese.
