[#GrowUp, versiunea reala] Cum a scapat Alex Petcu de bifurcatia arhitectura»«tatuaj printr-o vizita la Berlin

Pe Alex Petcu, tatuajul nu l-a parasit niciodata. Nici in timpul studentiei de la Ion Mincu, nici la jobul dintr-un birou mic de proiectare , nici in cei cativa ani de cautare pe care i-a trait dupa absolvire. Doar ca, pentru o vreme, nu s-a potrivit cu ideea de siguranta si stabilitate financiara pe care ar trebui sa ne-o dorim toti.

Asta a fost si motivul pentru care a optat pentru Arhitectura. Cativa ani mai tarziu, alegerea asta l-a adus fata-n fata cu un drum bifurcat: intr-o parte era un viitor sigur cu o bucatica de creatie si "linistea unui stomac plin", in cealalta ii facea cu ochiul libertatea creativa si nesigurantele cu care vine. Si-a tinut mintea asa, bifurcata, un timp bun, cu toate ca avea imediat langa un indiciu evident: in toata perioada in care nu stia daca vrea sa faca tatuaj, facea constant tatuaje.

Datorita portofoliului la care a tot lucrat, un studio de tatuaje din Berlin l-au luat in vizor pe un forum de profil si i-au spus sa vina la ei. In timpul celor cateva saptamani de lucru de acolo, bifurcatia ramanea tot mai in urma pana nu s-a mai vazut.

Povestea lui Alex o avem pe larg, in continuare, in cadrul seriei editoriale #GrowUp; si, ce bine, in timp ce Alex s-a maturizat indeajuns cat sa aleaga jobul tatuaje si nu jobul arhitectura, a mai crescut si lumea; va amintiti ca era o vreme, nu chiar asa demult, in care tatuajele erau semn de om periculos si rau *aici sa zambiti *. 

Geneza

Primele mele intalniri cu lumea tatuajului au fost timide. Cautam carti sau orice avea legatura cu tatuajul, intalniri rare cu cativa oameni care cautau cu aceeasi dorinta si multe experimente din care am fost nevoit sa invat. 

Ar putea parea ca m-am nimerit de mic intr-un card de tatuatori, dar de fapt cred ca ne-am gasit unii pe altii.

Primul tatuaj pe care mi l-am facut? O sa caut o poza, din pacate nu am. Gasisem la un moment dat, intr-un anticariat, o carte despre lumea tatuajului si am ales de acolo un model geometric, nu foarte inspirat. In schimb, n-am avut nicio retinere, momentul trebuia marcat.

La vremea aceea aveai doua optiuni: fie iti cunosteai deja artistul sau te ducea "cineva la "cineva''. Asa ca nu mi-am ales artistul.

Unul dintre tatuajele recente

Cel mai complex tatuaj semnat Alex Petcu

In tatuaj am crescut incet. Reuseam sa tatuez destul de rar, de cateva ori pe luna, in cel mai bun caz. Am fost binecuvantat cu multi prieteni si oameni dragi care au purtat in lume tatuajele noastre si... word got out, s-a dus vorba.

Majoritatea celor de langa mine m-au sprijinit, de la mama care mi-a spus sa le respect sanatatea altora, la Rares care m-a indrumat, prietenii care au avut incredere.

Mi-am construit singur primul aparat de tatuat, cu ajutorul unui prieten, pe nume Rares (care e si el tatuator). Era destul de comun sa iti construiesti aparatul de tatuat, majoritatea tatuatorilor faceau asta pentru era foarte greu sa cumperi necesare pentru tatuat. In ziua de astazi nu prea se mai poarta.

La birou

Tatuajele, atunci

Tatuajele inca erau "mistice" pe atunci, tabu, nu prea multa lume avea contact cu lumea asta. Oricine cunostea pe cineva care avea ceva ''batut'' isi putea da seama cat de obisnuit si normal este; in schimb, nu vedeai prea des tatuaje.

In plus, cine practica tatuajul avea toate motivele sa fie underground, sa stea intr-o umbra, sa fie precaut. Motivele sunt clare - clientii dubiosi, statul care nu reglementase nimic in aceasta privinta, riscurile de sanatate foarte mari.

Ce perceptii aveau altii? Ce ne mai pasa? Eu, de cand am inteles ce fel de oameni judeca, am uitat de felul in care eram privit. Treci prin tot felul de intamplari tatuat/tatuator fiind; dar la fel si daca nu esti tatuat. Deci fiecare sa perceapa cat poate.

De ce Arhitectura si nu Arte?

Mi-as fi dorit sa merg la Arte Plastice, dar gandul de a fi artist nu era inconjurat de mari sperante. Arhitectura le imbina pe amandoua: dorinta de a crea si linistea unui stomac plin. In ultimii doi ani de facultate am lucrat intr-un mic birou de proiectare. Nu m-am oprit din tatuat caci imi facea placere, totul depindea de mine. Primul gand de a fi tatuator full-time a aparut chiar dupa facultate. Daca as fi putut evita trezitul de dimineata si programul 9.00-17.00, orice.

Eram confuz dupa absolvire, caci drumul se bifurca si o alegere se cerea. Pe de o parte, aveam un viitor stabil, dar in care ma simteam nesemnificativ; apoi, cealalta parte, in care iluzia de libertate era la o intindere de brat, dar cu viitor incert.

Nu am avut o perioada de ucenicie in adevaratul sens al cuvantului, au fost mai degraba niste ani de cautare si formare care m-au definit ca om si ca artist. Acesti ani s-au incheiat in momentul in care am fost invitat sa lucrez la un atelier de tatuat, Tiba Tattoo Studio, in Berlin.

Eram membru al unui forum unde se discutau teme in legatura cu tatuajul. Cei de la Tiba Tattoo au vazut portofoliul meu acolo si am fost invitat sa ma alatur echipei. Am lucrat cateva saptamani, timp in care am invatat foarte multe. A fost asa o chestie mare pentru mine. Experienta mi-a dat incredere si putere, a avut un impact mare la formarea mea.

Stiluri si specializari

Suntem mai ingaduitori cu oamenii tatuati, libertatea informatiei a dus la normalizarea ideii de a fi tatuat, nu mai esti privit negativ si poate ca prejudecatile s-au schimbat de la ''raufacator, puscarias, curva'' in directia ''colectionar, iubitor de arta''. Aceasta evolutie in industria tatuajului a facut sa apara specializarile in randul artistilor tatuatori existenti, pe langa aparitia numeroaselor ateliere de tatuat care, la randul lor, sprijina aceasta comunitate de artisti.

Cateodata e bine sa poti sa te incadrezi intr-un stil. Majoritatea artistilor tatuatori de la noi care au urmat acest drum au reusit sa isi gaseasca moduri specifice de exprimare.

Practic, dupa ce ajungi sa stapanesti mestesugul indeajuns si capeti destula incredere, iti alegi directia care vrei sa o urmezi, specializarea. Scopul este diferit de la artist la artist. Daca scopul e sa ajungi sa tatuezi totul cu drag, atunci specializarea nu e decat consecinta unei cariere in care ai experimentat cat de mult posibil.

Eu simt ca inca nu am un stil, nu pot spune ca ma incadrez in ceva anume sau altceva. Am inceput sa desenez pentru ca ma facea sa ma simt bine asa am continuat si cu tatuajul.

Daca ma gandesc bine, as putea spune ca s-a "format "un stil in ultima perioada, in sensul in care am reusit sa identific mai usor lucrurile care mi se par frumoase. E bine sa fii sigur pe ce ti se pare frumos, sa fii sigur pe tine.

Din ciclul tatuaje atipice

Atipic no.2

Ce tatuatori romani urmaresti?

Attila Debelka, Bob, Marius Jucan, Alex Caligari, Sile Sanda, Shu, Alex Badea, Biex, Dan Lica, Calin Raduta. Sunt cativa din cei care mi i-am amintit, adevarul e ca sunt mult mai multi si imi e greu sa ii enumar pe toti. Fiecare abordeaza diferit si misto ideea de tatuat.

Personajele unui salon de tatuaj: clientul si patronul

Colaborarea cea mai buna dintre mine si un client se naste atunci cand cineva apreciaza ce fac si primesc increderea necesara; tot un serviciu ramane, dar o fac zambind si cu placere.

Una din diferentele cu care m-am intalnit in relatia client-tatuator din Romania versus afara este tocmai increderea asta care ii e acordata artistului de majoritatea oamenilor straini. O alta este libertatea artistica mai mare. Probabil ca diferentele au ca sursa nivelul de trai, presiuni sociale, cat si nivelul de educatie.

Intotdeauna am avut o frica de a fi grabit de o a treia persoana in procesul de tatuat si desenat, a treia persoana fiind de regula un patron zelos. Am trecut si prin astfel de experiente, voi fi recunoscator pentru ele intotdeauna, m-au ajutat sa ma pot exprima cu mai multa usurinta si incredere.

Evenimentele de profil, din experienta ta

Conventiile de tatuat sunt niste locuri foarte bune de socializare, unde poti intalni artisti din mai multe colturi ale` lumii, inchegand astfel comunitatea care s-a legat in jurul tatuajului. Conventiile sunt locuri in care artistii au posibilitea sa isi arate arta, publicul experimenteaza diferitul si organizatorii fac bani.

Invataturi

De cand sunt in lumea tatuajului, am invatat sa nu mai judec pe nimeni. Fiecare are propriul razboi de luptat.

Pe viitor

Cum am mai spus, am un plan de a transpune elemente de arhitectura si urbanism in tatuaje. Inca nu am reusit; nu s-a intamplat pentru ca inca nu m-am reapucat de arhitectura, dar tocmai ce mi-am luat teu si echere.

Apoi, vreau sa lucrez mai mult pictura si desen, in ideea ca cineva o sa-si doreasca lucrarile mele transpuse pe piele. Pentru mine ar insemna mult.

Apropo de asta, ce nu se vede cu ochiul liber in munca unui artist tatuator e ca tatuajul inseamna numeroase ore de desen si ore de documentare; si, din nou, multe ore de desen :)

Auzi din toate partile: fa facultate, angajeaza-te, intretine- te, casatoreste-te, dupa care ai drum liber la copii; in ordinea asta. Mai e lumea asa simpla? Parca nu, regulile s-au mai schimbat. Ti-am spus povestea unui pasionat de tatuaje care nu stia ca are deja job intr-o serie editoriala realizata alaturi de Mercedes-Benz Romania in cadrul campaniei #Grow Up. 

Printr-o suita de povesti de viata autentice, campania exploreaza ce inseamna, de fapt, succesul si maturizarea in viata reala.