[Stream cu gameri] Diana Craciun aka Artemis, gamerita intr-o industrie cu multi baieti: "Cel mai eficient e sa devii suficient de bun incat sa le arati ca se insala"

Iata ce inseamna sa fii matur la numai 18 ani: te joci DOTA in fiecare zi, incerci sa te bati cu cei mai buni, sa-ti faci o cariera din asta, sa castigi bani, dar, totodata, urmezi cursurile Facultatii de Medicina Veterinara. Asta in cazul in care pasenta cu jocurile nu iti iese pe de-a-ntregul. Nu merge treaba cu DOTA? Nu-i nimic, o sa vindec catelusi abandonati. Asa si-a spus Diana Craciun (aka ”Artemis”), una dintre putinele gamerite romance care vizeaza o cariera in pro gaming.

Diana a inceput cu jocuri precum Worms. Vai, ce joc nemaipomenit era ala! Lumea juca Quake in jurul meu, dar eu le dadeam tantos cu flit, ca aveam misiunile mele viermanoase de castigat. (Am inchis paranteza)

Astazi, Diana joaca DOTA alaturi de gameri experimentati de la noi si spune ca nu exista (sau nu ar trebui sa existe) sintagma ”suficient de bun”. Nici in eSports, nici altundeva. Progresul nu e incurajat in prezenta suficientei. V-am zis ca-i destul de matura gamerita. 

Ar mai fi de spus ca una din provocarile mari ale jucatorilor romani este numarul mic de concursuri in tara. Si dupa ce ca sunt putine, fondurile alocate premiilor nu-s tocmai generoase. 

E foarte obositor sa joci cate 18 ore (sau mai mult) intr-o singura zi si sa nu castigi aproape nimic.

Continuati sa cititi, asta a fost doar un preview. Si daca tot ati ajuns pana in punctul asta, haideti sa ii uram succes Dianei, ca peste doua luni are examenenul de admintere la sus-numita facultate. 

Buna, Diana!

Well, hello! Eu sunt Diana, am 18 ani, sunt din Bucuresti si urmeaza sa termin Colegiul National "Matei Basarab". Iar peste vreo doua luni. imi sustin admiterea la Facultatea de Medicina Veterinara Bucuresti.

But that's just the basic, boring stuff. Nu imi amintesc exact cand sau cum m-am apucat de gaming, cred ca aveam 4 ani. Am avut mereu PC, asa ca nu mai stiu cum a inceput toata povestea. 

Stiu ca printre primele s-au numarat Worms, Warcraft III si o multime de joculete pe CD pe care le cumpara mama. Am un frate mai mare, deci tot ce juca el jucam si eu.

In schimb, imi amintesc primul meu joc online, RuneScape, cand aveam 6 ani. Atunci m-a captivat super mult ideea de RPG si asa am ajuns sa il joc cam 2 ani de zile.

La 12 ani, m-am apucat de World of Warcraft si am jucat destul de serios timp de 4 ani, in incercarea de a deveni printre cei mai buni ”priesti” (clasa pe care o jucam eu cel mai mult). Apoi am decis sa incerc si Dota 2. Desi initial nu m-a atras, in mai putin de o saptamana m-a convins sa ma joc zilnic.

Primul turneu

Primul meu turneu a fost unul organizat de ASUS, in martie 2016. Jucam Dota doar de un an, asa ca a fost o mare provocare pentru mine. Stiu ca mi-a zis Masakary de el cu vreo 2 saptamani inainte si am zis ca ”vreau sa merg, o sa ma antrenez din greu”.

Nici macar nu imi stiam coechipierii, i-am cunoscut chiar acolo. A fost o experienta interesanta din mai multe puncte de vedere, pentru ca am realizat ca e usor sa fii coplesit de emotii.

Mi-am mai dat seama si ca greseala sau lipsa de experienta a unui membru poate aduce o infrangere echipei. A durat 3 zile, a fost obositor, dar duminica la ora 12 am reusit sa terminam si ne-am intors acasa invingatori. Doar m-a facut sa muncesc si mai mult si sa imi doresc sa mai particip la lan-uri.

La noi in tara, o mare problema e ca sunt foarte putine concursuri din care sa selectam. Unele concursuri nu merita luate in seama din cauza orelor alese, timpului necesar comparativ cu premiile. De exemplu, e foarte obositor sa joci cate 18 ore sau mai mult intr-o singura zi, si sa nu castigi aproape nimic.

Dar am avut multe meciuri bune. Printe cele mai recente se numara finala de la lan-ul organizat de PC Garage, de la Comic Con, cand am abandonat rolul de support si am jucat LC offline.

Gamingul si experienta

Nu cred ca exista "suficient de bun" in vreun domeniu, ci pur si simplu trebuie mereu sa devii din ce in ce mai bun. Chiar si cand esti cel mai bun, incerci sa te autodepasesti, continui sa lucrezi, sa iti perfectionezi abilitatile constant.

Exista destul de multe optiuni ca sa faci bani din gaming, pentru ca, pana la urma, e o industrie complexa. Asta desi oamenii tind sa uite. Se gandesc doar la pro gamers, dar industria de gaming inseamna mult mai mult decat playerii: inseamna coaches, streameri, redactori, manageri, organizatori de evenimente, editori si asa mai departe.

Daca vrei sa joci competitiv (asa cum vreau si eu), treaba e destul de complicata. Nu e vorba doar de skill, ci si sa stii cum sa te faci remarcat. Ca pana la urma sunt atatia care vor asta, si atat de putine "locuri".

Dar ce iti trebuie ca sa fii luat in seama? In primul rand, ambitie. De multe ori o sa fii nevoit sa faci ceva ce nu o sa iti placa sau te vei simti descurajat. Trebuie sa treci peste.

Apoi, mai ai nevoie de gandire logica si strategica, reflexe bine dezvoltate, sa poti lucra in echipa si sa stii sa comunici. Toate astea se dezvolta in timp, deci experienta are un rol cheie.

Artemis, o zi obisnuita

Zilele mele incep de la 6:30, chiar daca asta nu e ceea ce vreau eu :) iar pana la 15-16:00 nu am timp de Dota, momentan. De antrenament ma apuc cat de repede pot. In general, la ora 17:00 deja sunt in meci, dar am si zile in care sunt prea obosita sa incep inainte de 20:00.

Joc de acasa, pentru ca acum (multumita lui Cosmin "Masakary" Nechifor, care m-a ajutat foarte mult) am un PC pe care Dota merge la mai mult de 15 FPS-uri - asa am jucat pana acum un an si da, se poate :))  

Iar din punct de vedere al metodei, iau cate un task pe rand, fie ca e reprezentat de un erou sau dezvoltarea unei abilitati.  

Echipa

Nu tu alegi echipa, echipa te alege pe tine :) In general, trebuie sa devii foarte bun si sa iesi in evidenta cu ceva. Asa, o echipa poate pune ochii pe tine.

Pentru LAN-urile locale sau mai mici, e cu totul alta poveste. Iti poti forma o echipa daca nu ai, chemandu-ti prietenii (sau ei pe tine). Oricum, pana ajungi sa ai o echipa serioasa e mult de munca, si cred ca pe asta ar trebui sa se concentreze oamenii mai intai, sa se antreneze pentru a deveni bun.

Doua criterii pentru o echipa buna sunt skill-ul jucatorilor si comportamentul lor. Degeaba esti intr-o echipa buna daca te termina psihic felul in care se comporta. In general, prima categorie e considerata de oameni cea mai importanta. Urmaresti o echipa ca joaca bine, nu ca au cine stie ce sponsor (desi si ei au un rol important pentru echipa, asigurandu-le cele necesare). Apartenenta unui gamer la o echipa sau alta poate aduce mai multa apreciere din partea publicului.

Profesia numita gaming

Gamingul poate fi un job daca esti destul de bun, dar este si un drum foarte nesigur. Poti sa castigi sau nu, sa ai echipa sau nu, sa fii urmarit de altii sau nu, si asa mai departe.

In general, as recomanda existenta unui plan B. Eu, de exemplu, am ales medicina veterinara, desi o sa fie foarte greu cu amandoua. Celor care vor sa ajunga gameri le-as zice sa isi urmeze visul, dar si sa fie realisti.

Daca ajungi la o anumita varsta si nu ai reusit sa faci nimic, devine aproape imposibil, atunci ar trebui sa renunti. Altfel, as zice ca e important sa te dezvolti mai intai tu, ceea ce poate insemna inclusiv ca o sa ai o echipa foarte tarziu. Nu imi place ideea de echipa de fun cand vrei sa faci ceva serios, pentru ca asta e pierdere de vreme. Fun, dar neproductiv.

Eu aici vad situatia exact ca in sporturile clasice: la un moment dat esti depasit de cei tineri. Sigur, o persoana cu mai multa experienta, ca Fear, de exemplu, e un adversar de temut, dar reflexele incetinesc si asta se resimte la un moment dat, la nivelul competitiv.

As zice ca media e pe undeva pe la 25-27 de ani, dar poti sa renunti si mai devreme, la 23 de ani sa zice, si mai tarziu, la 30+.

O gamerita intr-o industrie cu multi baieti

Initial era destul de ciudat, toti pareau sa fie uimiti. Dar s-au obisnuit in timp cu ideea (sau m-am obisnuit eu cu reactiile lor, poate). Prejudecati exista mereu, dar cel mai eficient e sa devii suficient de bun incat sa le arati ca se insala. Ele oricum se schimba in timp ce incep oamenii sa ma cunoasca.

Exista discriminare, dar realist vorbind, exista si oameni care se afla la polul opus, in general se manifesta prin tot felul de comentarii. Unele te uimesc mai mult decat altele, dar in timp am invatat sa le ignor.

Am avut parte de destule replici naspa sau misto, dar nu o sa stau sa ma opresc asupra celor naspa. Am primit destule comentarii pozitive, in special de la Cosmin "Masakary" Nechifor, care are si grija sa devin din ce in ce mai buna, dar si de la alti oameni, pe care ii vad mai mereu pe la lan-uri.

Ce gamerite stim, Diana?

Nu prea vad alte gamerite care sa joace competitiv, dar sunt cateva pe care chiar le apreciez. Una dintre ele ar fi Mihaela Focsa a.k.a. GPlay Mihaela, care face stream de ceva vreme, si probabil e gamerita cu cel mai mare MMR de la noi.

Iar a doua este Lucy PantsuKitty, care face stream la LoL de ceva vreme, care pur si simplu m-a uimit prin ambitia ei. E super foarte friendly si nu se lasa doborata de hateri. 

pLANuri

In primul rand, sa intru la facultate, iar dupa asta o sa imi fac si eu MMR-ul, probabil o sa ma apuc sa fac stream si voi continua sa ma antrenez.

Urmeaza sa particip la D-Bucharest One, organizat de D-Play, pe data de 10 iunie. Apoi sa vedem ce se va mai organiza :D Eu voi incerca sa fiu acolo.