[Stream cu gameri] Andrei "tsema" Iliescu: Eu si taica-meu foloseam aceeasi strategie in Starcraft, dar cu timpul, am devenit mai bun ca el

Lui Ion Iliescu ii place dansul sportiv. Informatia asta e atat de misto, incat am luat in calcul s-o punem chiar in titlu. Pana la urma, am decis ca, probabil, invitatul nostru de azi e deja satul de glumitele astea, asa ca hai sa nu nu umblam si noi cu smecherii. Nu ca ar fi ceva neadevarat in asta: lui Ion Andrei Iliescu chiar ii place sa danseze si e bun la asta. 

Dar Andrei (aka "tsema") este, in primul rand, jucator de Overwatch, cooptat in echipa Nexus Gaming si facut capitan. Nu stim daca si-a facut colegii sa-i spuna "Oh captain my captain", ca nu l-am intrebat, dar cert este ca au rezultate bune la jocul asta.

Are 23 de ani si este student la ASE. Nu-i plangeti de mila, el e la Facultatea de Cibernetica, nu la altele de pe acolo, deci va avea un job dupa ce termina. Si ca tot veni vorba de job, Andrei este de parere ca o cariera in pro gaming nu este deloc o idee buna, in Romania. Infrastructura lipseste, brandurile se tine deoparte, banii sunt putini. Cel mai bine e sa ochesti strainataturile: fii bun, fa-te remarcat, lasa-te recrutat.

Andrei

Salutare, ma numesc Iliescu Andrei Ion, dar majoritatea ma cunosc sub pseudonimul “tsema”. Am 23 de ani, locuiesc in Bucuresti si sunt capitanul echipei Nexus Gaming la Overwatch.

Studiez informatica economica din cadrul facultatii de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica din cadrul Academiei de Studii Ecomonice, urmand sa devin programator.

Pe langa gaming, o alta pasiune aparte a mea este dansul. Fac dans sportiv de cam 3 ani, la care se adauga streetdance-ul care-mi coloreaza viata de 5 ani si jumatate. Asadar, concursurile de gaming nu sunt singurele evenimente unde-mi afirm spiritul competitiv :)

Am participat la multe concursuri de dans, fie ele solo, duo sau de trupa. Cu loc pe podium la majoritatea acestora.

Gaming-ul a intrat in viata mea la o varsta foarte mica, in jur de 5-6 ani, cand nici nu mi-ar fi trecut prin cap ca o sa fac o pasiune aparte pentru acest domeniu. Nu mai tin minte exact cum m-am apucat de gaming, insa pot spune ca eram vrajit de orice calculator.

Primul joc, primul turneu

Primul joc mai serios care mi-a placut si m-a atras foarte mult a fost StarCraft: Brood War, un joc de tip RTS (Real-Time Strategy) ce s-a dovedit a fi unul cele mai populare jocuri la vremea sa.

Si eu si tatal meu ne jucam destul de mult acest joc (el cand avea timp, eu cand imi dadea el voie). Amandoi foloseam aceeasi rasa si aceeasi strategie de joc pe atunci. Eu ii copiam in mare parte stilul de joc, dar cu timpul am inteles si perceput jocul mai bine, schimbandu-mi rasa preferata, stilul de joc si creandu-mi propriile strategii.

Cat despre primul turneu de gaming, a avut loc in anul 2005. M-am inscris fara sa stiu. Turneul era organizat de Nestle Romania, iar eu, cum mancam cereale precum Nesquik si Chocapic destul de mult pe vremea aceea, am descoperit ca aveau cutii promotionale si puteai gasi CD-uri cu jocuri in ele.

M-am dus pe site-ul de internet alocat promotiei respective si acolo am gasit cateva intrebari legate de jocurile care se gaseau in cutii, la care eu am raspuns mai mult logic, deoarece nu cunosteam jocurile respective si povestea din spatele lor. Peste cateva zile, am primit un apel pe telefonul fix in care mi s-a adus la cunostinta ca sunt eligibil sa particip la turneul lor.

La acea competitie se jucau jocuri de tip Racing, care, in momentul de fata, sunt destul de uitate de gameri. “Crazy Taxi”, “Starsky & Hutch”, “Ford Racing 2” si “Total Immersion Racing”.

Singurul mod in care puteai obtine jocurile atunci era sa le gasesti in cutiile de la Nestle, iar eu, inainte de competitie,  ma jucasem doar Crazy Taxi si Ford Racing, celelalte intalnindu-le pentru prima oara.

Aveam doar 12 ani atunci, si tot cam atat era media de varsta a participantilor. Nu am avut rezultate deosebite, insa atunci am simtit pentru prima oara gustul infrangerii si asta m-a ambitionat sa devin un gamer mai bun.

Cum ajungi gamer?

Daca simti ca-ti place foarte mult un joc, te pasioneaza si vrei sa-l duci la un nivel competitiv, incep sa se schimbe multe lucruri, cum ar fi:

• Ideile “e doar un joc”, “ma joc de fun” nu-si mai au locul in gandirea ta in aceeasi masura, deoarece incepi sa pui suflet si sa aloci o gramada de ore perfectionandu-ti mecanicile si intelegand cat mai bine jocul;
• Apar frustrarile cand dai de greu sau cand ai parte de esecuri;
• Incepi sa-ti analizezi din ce in ce mai mult stilul de joc si cauti metode de imbunatatire.

Orice gamer care, in principiu, vrea sa devina profesionist sau vrea sa treaca de bariera “casual” are nevoie de o “fundatie” pe care o consolideaza cu game knowledge, un skill pe care-l dobandeste jucand constant si invatand din greseli.

Bineinteles, trebuie sa-ti recunosti greselile ca sa poti invata din ele. De asemenea, cei mai orgoliosi care refuza pur si simplu sa-si recunoasca o greseala au foarte mult de pierdut. In cazul meu, am avut foarte multa rabdare, am tinut cont de critici si sfaturi, am continuat sa fiu motivat, sa am o gandire pozitiva stiind care-mi sunt obiectivele si cat de departe imi doresc sa ajung.

Tsema, intr-o zi obisnuita

In zilele in care nu am facultate, ma trezesc in jur de ora 12, mananc, imi beau cafeaua, iar apoi ma pun in fata calculatorului pana la ora 16, cand trebuie sa plec la serviciu sau pana la ora 15, daca am si antrenament cu trupa de streetdance in ziua respectiva.

In zilele fara antrenament ajung acasa in jur de ora 2 noaptea, urmand, fie sa ma mai joc 2 ore, fie sa ma culc direct, iar in zilele cu antrenament, ajung acasa pe la 4.

Orele de joaca specificate mai sus reprezinta, in principiu, antrenamentul meu individual, unde urmaresc sa ajung cat mai sus in clasamentul jocului.

Sambata si duminica de obicei am antrenament cu echipa, unde lucram la sinergie, coordonare si comunicare. Nu este tocmai recomandat pentru o echipa sa se antreneze doar in week-end-uri, dar cu timpul am gasit/gasim solutii pentru binele echipei.

Alte jocuri luate in serios

Inainte de Overwatch, singurele jocuri la care am mai participat la competitii sunt League of Legends si Hearthstone. Nu am avut rezultate exceptionale la niciunul dintre ele, insa m-am straduit sa ajung printre cei mai buni.

League of Legends mi-a ocupat timpul aproape 3 sezoane (aproximativ 3 ani). In tot acest timp, am invatat cat de important este sa ai mentalitatea potrivita in timpul jocului (de multe ori si in afara acestuia) si sa te poti coordona cu ceilalti jucatori.

Am invatat sa pierd, am invatat sa castig si, nu in ultimul rand, am invatat sa-mi recunosc greselile. Apogeul meu la acest joc a fost la sfarsitul anului 2014 unde am reusit sa ajung in Top 4 cele mai bune echipe din tara.

In perioada aceea, ma jucam si Hearthstone si il alternam destul de mult cu LoL (League of Legends). Chiar in vara anului 2014 am participat la primul meu turneu de Hearthstone si am reusit sa intru in Top 8 cei mai buni jucatori de la turneul respectiv.

Incet incet, incepuse sa-mi scada interesul pentru LoL. Echipa cu care am jucat in 2014 se destramase, iar echipele in care am jucat dupa n-au avut parte de rezultate.

Hearthstone, avand in vedere ca nu reprezenta un joc de echipa, nu-mi ocupa timpul la fel de mult ca LoL, deci nu aveam ore stabilite de antrenament. Astfel ca imi puteam organiza programul dupa bunul plac, iar antrenamentul mi-l faceam oricand.

Ultima competitie la care am participat a fost spre sfarsitul anului 2016, un eveniment de nivel mondial care avea turneu de calificare in regiunea de sud-est a Europei. Doar primul loc se califica atunci, eu ajungand doar in primii 8.

Cand Overwatch a intrat in faza “Open Beta” am interactionat prima oara cu jocul. La inceput nu eram atat de atras de el, astfel ca in primele zile imi petreceam timpul prin alte jocuri.

In schimb, vazand cati prieteni se joaca, am zis sa ma alatur lor si sa inteleg mai bine jocul. Dupa cateva zile de jucat Overwatch, am cautat pe internet review-uri si, printre altele, am gasit si trailer-ul jocului. Spre surprinderea mea a fost primul joc al carui trailer mi-a facut pielea de gaina si atunci am zis ca asta este un semn, “o chemare”.

In afara de Overwatch, ma mai joc destul de mult Hearthstone. Alte jocuri pe care le mai frecventez ar fi Diablo 3, Heroes of the Storm si, nu in ultimul rand, StarCraft: Brood War, deoarece cei de la Blizzard au anuntat un “remaster” al jocului si achizitionarea gratuita a RTS-ului de pe site-ul lor oficial.

Hai intr-o echipa

Daca vrei sa intri intr-o echipa, trebuie sa fii constient ca o sa ti se ceara constant sa dai tot ce e mai bun din tine. La fel ca in orice sport, ajungi la o echipa cu un motiv – imbunatatirea echipei.

De obicei, cand o echipa isi exprima interesul pentru un gamer si acesta vrea sa faca parte din formatie, daca nu este cunoscut de comunitate, va fi testat mai intai. Trebuie vazut cum se intelege si se coordoneaza cu restul echipei, cat de motivat este, cat de usor progreseaza samd. Daca a mai avut rezultate in trecut, sare putin peste aceste teste si trece la antrenamentele cu echipa.

In cazul meu, echipa m-a ales pe mine. Eram la curent cu toate performantele celor de la Nexus Gaming si cunosteam majoritatea oamenilor de acolo. Cand cei de la Nexus au hotarat ca au nevoie de o echipa de Overwatch, au apelat la echipa mea si am acceptat provocarea.

Din punctul meu de vedere, jucatorii si echipa/organizatia se ajuta reciproc. Jucatorii se concentreaza pe performanta si rezultate pentru a creste prestigiul brandului, iar echipa se ocupa de partea organizatorica, de sponsori, de reclama si asa mai departe.

Turnee pe ici si pe colo

Daca e vorba de concursuri organizate in Romania, ne facem timp sa participam la ele. Din cand in cand, mai participam si la cateva concursuri europene organizate in fiecare week-end, dar acolo este un alt nivel si avem nevoie de mai mult antrenament pentru a putea face fata.

In momentul de fata, fiind o echipa in crestere, participam la putine concursuri, deci sunt foarte mici sansele ca 2 turnee la care vrem sa participam sa se desfasoare in acelasi timp pentru a le putea compara.

Serviciu si apoi pensionare?

In momentul de fata, in Romania, gaming-ul nu reprezinta o varianta optima de cariera. Concursurile sunt putine, organizatiile nu investesc asa usor bani, iar castigurile nu sunt pe masura unui salariu minim pe luna.

Celor care viseaza sa ajunga gameri profesionisti si vor sa faca din asta o cariera le-as spune sa incerce sa joace suficient de bine incat sa fie recunoscuti si cautati de echipe din afara tarii.

Pe la 30 ani, multi gameri se retrag pentru nu mai dau acelasi randament. Timpul de reactie si reflexele devin din ce in ce mai lente cu inaintarea in varsta. Dar nu este mereu cazul. Exista gameri profesionisti la 30+ de ani care joaca pentru echipe profesioniste, deci fiecare “se pensioneaza” cand simte ca nu mai poate da randament.

Eu unul nu o sa ma “pensionez” prea usor si prea curand.

Branduri in eSports

Din punctul meu de vedere, brandurile de periferice au un rol destul de important in e-sports. Pe langa perifericele oferite ca premiu la turneele sponsorizate sau organizate de aceste branduri, se remarca o evolutie continua in ceea ce priveste design-ul si performanta tastaturilor, castilor, etc.

Primul brand din eSports de care am auzit a fost Logitech prin anul 2013, atunci cand am castigat prima mea tastatura mecanica de la ei, pe care o folosesc chiar si in acest moment. Sunt super multumit de produsele lor si le recomand oricarui gamer.

Planuri

Imi doresc din tot sufletul sa-mi duc echipa la stadiul in care pot tine piept celor mai renumite si puternice echipe din scena Overwatch. Nu este o treaba deloc usoara, necesita multa munca, multe sacrificii si multe nopti pierdute dedicate jocului. Individual, avand in vedere ca Romania a intrat pe lista echipelor participante la campionatul mondial, lupt pentru un loc in Nationala.