[Stream cu gameri] Cosmin "Masakary" Nechifor: Nu conteaza ce brand are in spate echipa, ci doar din cine e formata

Jucatorii profesionisti, gamerii, pun mouse-ul in cui incepand cu varsta de 25 de ani. Te poti retrage si mai tarziu, desigur, dar 25 e numarul cel mai des intalnit in discutiile cu oamenii din eSports de la noi. 

Cosmin  Nechifor (aka "Masakary") are exact varsta de 25 de ani, si pe langa turneele de DOTA2 la care participa, este si coach. Asadar, mai putin timp alocat jocului, ceva mai mult directionat catre viata personala. S-a scolit in subtilitatile jocului si a facut facultatea de Electronica in acelasi timp, "incercand sa iau doar partile bune din ambele lumi". Spune ca a reusit. 

Cosmin aminteste de Logitech si Razer ca fiind primele branduri care au sustinut industria, insa este de parere ca sponsorii si partenerii nu sunt altceva decat accesorii care iti fac viata mai usoara in gaming, nicidecum ingrediente vitale ca sa-ti cladesti o cariera lunga si prolifica.

So I became a pro

Howdy! Numele meu este Cosmin "Masakary" Nechifor, am 25 de primaveri, sunt inginer electronist si momentan lucrez ca programator de microcontrolere. Majoritatea timpului liber mi-l petrec in fata  monitorului fie ca e vorba de jocuri, fie de filme.

In ultimii ani, m-am focusat pe Dota2, in speranta ca procrastinarea mea sa aiba si o parte pozitiva. So, I became a pro player.

Primul joc si primul turneu

Pasiunea pentru gaming a aparut acum mult timp, cand am pus mana pentru prima oara pe un mouse si o tastatura. Cred ca aveam vreo 4-5 ani si tata s-a decis sa ma duca la Academia Tehnica Militara, ce la vremea respectiva avea ultima generatie de calculatoare, probabil puternicele 386.

M-a pus pe scaun, mi-a aratat monitorul si m-a invatat cum se joaca "Transport Tycoon", primul meu joc pe calculator pe care am pus ochii. It was awesome!

Primul concurs care se poate numi 'profesionist' si la care am participat a fost joinDOTA MLG Pro League Season 1. Am jucat sub tutela BBC (Balkan Bears Corleone) in calificari contra unora din cele mai bune echipe din Europa si am reusit sa primim o invitatie la finala LAN din America.

Ninja in Pijamas, Evil Geniuses si alte 3 echipe s-au razboit cu noi in grupe pentru o sansa in playoffs. Din cele 6 echipe participante, doar 4 treceau mai departe.

Oponentii s-au dovedit prea puternici pentru noi si am luat in cele din urma doar locul 5. Mi-a parut rau, desigur, ca n-am putut sa fac mai mult la vremea respectiva. Pe de alta parte, m-am gandit eu, am avut ocazia sa calatoresc prin lume, sa vad o particica din America si sa interactionez cu echipe si personalitati de top, totul pe gratis. A fost, pentru mine, un vis devenit realitate.

De pe vremea Warcraft-ului

Sunt mai mult feluri de a deveni un gamer profesionist. In majoritatea cazurilor tranzitia se face natural de la jucator casual la pro. Eu am prins zilele de Warcraft 3, cand Dota 1 era doar o harta facuta de fun si imbalanced as hell.

Mi-a placut, m-a atras stilul de 5v5, so in timpul liber ma jucam fara un scop anume. La un moment, dat au inceput sa apara mici concursuri, conflicte, care au starnit ambitia in mine ca sa devin mai bun si sa dovedesc ca pot. In mintea mea nici nu se punea problema ca o sa-mi fac o cariera din asta.

La un singur LAN am participat in Dota 1, pe undeva in perioada cand Dota2 deja devenise foarte populara, dar mie inca nu-mi placea. Am luat locul 2, caruia ii corespundea un premiu destul de substantial. N-am vazut un cent din el, legenda spune ca pana si in ziua de azi banii sunt pe drum si ca o sa-i primim. Kappa.

Pana la urma, m-am decis ca o fi ceva de capul Dotei 2, cu noul engine si grafica ametitoare, cu care mi-a venit greu sa ma obisnuiesc. Un vechi prieten m-a chemat sa ma joc cu un stack random la un LAN de la Discovery Arena, pe care l-am castigat fara bataie de cap.

De data asta am prins un organizator care a fost serios si ne-a inmanat premiul pe loc. Mi-am dat seama ca, daca tot m-am jucat atata timp de fun, ar fi prostesc sa nu folosesc cunostiintele dobandite ca sa ajung jucator pe scena competitiva.

Anyway. Timpul petrecut in joc conteaza cel mai mult, in opinia mea. Seriozitate, stabilitate mintala, open-mindness, toate astea sunt importante de asemenea, dar cel mai mare impact il are experienta.

Sa poti sa recunosti o situatie din jocurile precedente si sa iti dai seama ce trebuie sa faci, cand sa faci intr-o fractiune de secunda. Sa nu mai existe un proces de gandire constient, ci doar un raspuns automat la un stimul cunoscut.

Exista un motiv pentru care fostul jucator de la Evil Geniuses, Clinton "Fear" Loomis, la 29 de ani, este recunoscut ca unul din cei mai puternici oponenti datorita lungii sale cariere.

Intr-o zi obisnuita

In zilele in care imi propun sa ma focusez pe Dota, pot sa petrec pana la 12 ore incotinuu jucand scrimuri sau publice. Imi iau un erou pe care am decis ca nu-l cunosc destul de bine si il spamez, meci de meci.

Cateodata a folosi forta bruta ajuta, chiar daca devine obositor la un moment dat. Antrenamentul de Dota2 nu e cu nimic mai usor ca cel de la fotbal, doar ca eu imi folosesc alti muschi :)

Jocul iti pune mintea la contributie. Nu e un joc pe care il poti pune in rama dupa o zi de jucat. E complex, e dinamic si, mai mult, poti scoate bani din el.

Pana cand am inceput sa joc Dota2 nu m-am gandit serios ca o sa fac ceva din gaming. Pentru mine era doar un hobby, o modalitate de a-mi calma nervii.

Intrarea intr-o echipa

De obicei, un jucator de Dota 2 se poate remarca jucand Solo MatchMaking, in speranta ca unul din jucatorii de top va vedea ceva in el si-i va oferi o oportunitate. Asa cum s-a intamplat cu Admiral Buldog, de exemplu.

Mai simplu, dar si mai putin eficient, e sa-ti faci contacte printre managerii echipelor bune, in speranta ca unul din ei te va lua la ochi. Niciuna din optiuni nu e usoara, but then again, only hard work pays off.

Ideea e ca daca incepi de mic si gaming-ul vine natural pentru tine, poti face cariera din asta, da. Il avem ca exemplu pe Sumail, care e un pusti milionar in clipa de fata. Trebuie pus in balanta faptul ca, de obicei, jucatorii se retrag pe la 25-30 ani si daca pana in acel moment nu au adunat o avere, o sa le vina foarte greu sa se sustina financiar.

Eu am facut Dota si facultatea in paralel, incercand cumva sa iau doar partile bune din ambele lumi. It worked out, so far.

De-a lungul timpului am schimbat zeci de echipe, iar in momentul de fata am luat o pauza de la Dota ca sa ma ocup de viata personala. Am ajuns la concluzia ca nu conteaza ce brand are in spate echipa, ci doar din cine e formata.

Coechipierii tai te vor ajuta sa castigi jocurile, nu sponsorul. Acesta poate doar sa-ti faca viata mai usoara, sa organizez un bootcamp pentru toata echipa, sa se ocupe de nevoile personale ale fiecaruia, dar toate acestea sunt lucruri optionale, nu vitale.

Cat despre alte jocuri preferate, in clipa de fata sunt extrem de obsedat de Stellaris. Din jocurile vechi as putea spune seria Mass Effect, Dragon Age Origins, Witcher 3, seria Fallout, etc. There are just so many to choose from.

Concursurile

Pe plan national, am participat la tot ce a fost organizat in clipa de fata. Pe plan international e mai complicat, sunt concursuri la care poti juca, dar ai avea ping prea mare datorita locatiei.

Sau oponentii sunt mult prea puternici ca sa ai o sansa realista de a castiga, asa ca mai bine te antrenezi si speri ca la un moment dat o sa fi la fel de buni ca ei.

Implicarea brandurilor

E simplu. Sponsorii iti asigura transportul, imbracamintea, acomodarile, etc. Iar tu, ca jucator, le faci reclama, fie ca ai un tricou pe care e desenat logoul lor, fie ca folosesti echipamentul dat de ei. That's pretty much it.

Logitech, Razer sunt unele braduri de care am auzit cand abia incepusem Dota2, acestea ocupandu-se de echipamente pro gaming.

Gameri preferati

Daca ar fi sa ma gandesc la jucatorii romani cu care am avut ocazia sa joc si care m-au impresionat prin caracterul si skilul lor, aceastia ar fi urmatorii : Illuzionist, Ppasarel, W33.

Planuri

Well, pe moment singurul concurs de Dota la care sigur o sa particip este D-Play Bucharest. O sa aveti ocazia sa vedeti jucand alaturi de mine si prima jucatoare profesionista de pe scena romaneasca, Diana "Artemis" Craciun. In rest, you never know. Vorbim dupa ce fac 8K MMR.