[#GrowUp, versiunea reală] Mya și Sorin Țărmure spun povești tech copiilor de la Small Academy

Mya si Sorin sunt sot si sotie. Nu stim exact de cat timp, nici nu conteaza, sigur destul cat sa se califice pentru curiozitatile inocente si, totodata, nepotrivite din ciclul "Si, cand vin copiii?". Dupa nunta, ce mai ramane? Dupa manualul de instructiuni pentru viata pe care l-am primit toti, nimic. Desi nu de posibilitati ducem noi lipsa.

Asta ne aduce in sanul familiei Tarmure, care traieste pe Bulevardul Dacia 30 si are vreo 200 de copii pe care-i creste si-i educa. In programare si robotica, de pilda.

Small Academy a aparut dintr-o jumatate de programator cu experienta in online marketing si o jumatate de Account cu o dragoste ramasa neimplinita - lucrul cu copii. Cuplul nostru a trecut prin doi ani de research si consultari, la finalul carora a pierdut batalia pentru ceea ce era ideea initiala (o aplicatie educativa).

S-au regrupat; de la tehnologie pentru copii, au pivotat spre tehnologie printre copii. Printr-un proiect-pilot lansat cu o scoala particulara a decolat o academie tech dedicata copiilor de la 5 la 14 ani, cu o programa muncita, gadget-uri de tot felul, exercitii aplicate si povesti care le insotesc.

Uite ca "familia" poate lua mai multe forme; asta ar fi a doua observatie legata de cum e sa #GrowUp in lumea reala.

Dar in ce fel s-a totul intamplat mai exact? Mya Tarmure povesteste pe larg mai jos.

Mya, de la gradinita in agentie

Am predat pentru prima data acum 7 ani. Dupa experienta de a trai in State, predatul a fost cea de-a doua experienta care mi-a schimbat viata si viziunea a ce-mi doream sa fac.

Aveam doar 21 de ani, asa ca ambitiile erau pe masura: nu puteam sa fiu o simpla educatoare, asa ca am renuntat la idee, m-am orientat spre comunicare. Eram studenta la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii de la Universitatea din Bucuresti, mi s-a parut pasul firesc.

Tata avea un vis cand eram mica, ma vedea urmatoarea Esca. Cel putin la nivel subconstient cred ca mi s-a impamantenit ideea asta (desi nu imi doream in presa), imi placea sa scriu, sa citesc, sa creez prin povesti, sa fac lucrurile sa se intample si sa conectez oamenii.

Cam asta am facut inainte de prima agentie unde am lucrat, intr-un start-up din domeniul digital. Eram Project Manager. Asa ca alegerea de a merge in departamentul de Client Service in cele 2 agentii in care am lucrat a fost cumva cursiva.

Sorin, pe programare si online marketing

Sorin are un background tehnic si de analiza business foarte solid. Lui ii place sa spuna ca primii 16 ani din viata i-a dedicat pentru a invata sa fie programator si urmatorii 16 pentru a programa efectiv. Cele 2 domenii in care se invarte - IT si online marketing - au fost intotdeauna „mana in mana”.

Faptul ca esti un bun programator caruia ii place sa gandeasca si se implice in campanii de digital nu face decat sa-ti largeasca orizonturile, ajungi sa cunosti domeniul mult mai bine, poti avea opinii mai argumentate. E ca si cum ai lucra cu 2-3 oameni in acelasi timp.

Doi ani de research si un app care n-a mai fost

Eu imi doream sa ma intorc la prima mea dragoste: sa fiu un facilitator in educatie si sa lucrez cu copiii. Varianta (aparent) facila a fost sa ne gandim la o aplicatie pentru copii. Astfel imbinam tech-ul cu educatia, doua domenii de care si eu si Sorin suntem foarte pasionati.

Tech-ul era layer-ul “altfel”, cool, care transforma experienta de educare pe care copilul o traia intr-una relevanta, aplicata si practica. Asa ca ne-am apucat de research, pentru a ne da seama ce trebuie sa facem: de la a vedea ce este in programa scolara, pana la discutii cu institutii scolare, workshop-uri cu parinti.

Nu ne doream sa fim un “me too” pe piata (sunt atat de multe aplicatii care se vor educative), ci sa venim cu ceva util, care sa schimbe educatia si sa satisfaca o nevoie reala. Pe parcurs, ne-am dat seama ca aveam nevoie de o cercetare extinsa, care implica si un buget pe masura. Pe care, bineinteles, nu il aveam. Aici a fost primul hop.

Toate discutiile si intalnirile ne-au adus la concluzia ca o simpla aplicatie nu va genera o experienta diferita de invatare, nu ii va aduce neaparat pe copii mai aproape de tehnologie intr-un mod constructiv, educativ si, deci, nu va genera genul de impact pe care ni-l doream.

Plus ca pentru mine avea un “handicap”: eu imi doream sa fiu in preajma copiilor, iar o aplicatie nu m-ar fi ajutat prea tare sa fac asta.

Urmatorul experiment: cursuri tech pentru copii

Asa am pivotat catre ideea de cursuri de tehnologie pentru copii. Cu prima infuzie de capital ne-am luat cateva gadget-uri (imprimanta 3D, roboti, circuite) si am lansat un proiect-pilot cu o scoala particulara.

Ei au fost deschisi, isi doreau un optional de tech in scoala, copiii au fost foarte incantati pentru ca experienta de invatare era diferita, relevanta si ancorata in viata reala, iar parintii...

Parintii au fost de mai multe tipuri: cei care nu intelegeau ce faceam, dar stiau ca este de viitor (am avut o bunica ce si-a facut cruce atunci cand a vazut imprimanta 3D), parinti care erau sceptici privind folosirea tehnologiei si care isi doreau ca cei mici sa vada si latura ei constructiva (nu doar sa se joace toata ziua pe tableta) si parintii IT-isti/ ingineri/ in tech cu care vorbeam aceeasi limba.

Asadar, la finalul lui ianuarie 2016 am avut primele 2 cursuri cu 14 copii de la aceasta scoala plus intalniri cu parintii.

Experimentul a fost de succes. Am desfasurat cursul cu primele noastre grupe pana in iunie, cand se termina scoala. In paralel, am inceput sa comunicam si catre cei din afara scolii si, in perioada februarie-iunie, am avut 60 copii inscrisi care veneau saptamanal la curs, apoi o scoala de vara, unde am avut 90 de copii pe o perioada de 5 saptamani.

Din toamna, de cand am reinceput cursurile, lucram saptamanal cu 200 de copii.

Bazele Small Academy

Am inceput prin a pune la punct o programa pe care s-o pitch-uim parintilor si scolilor. Acum cand ma uit la ea imi vine sa rad pentru ca era orientata foarte mult spre programare si activitati mai degraba pentru adulti, nu copii. But hey, aren’t we all learning?

Dupa ce ne-am apucat de cursurile de la scoala, am inceput sa lucram serios la programa pornind de la niste piloni: ce ar trebui sa invete un copil de 5 ani? Dar unul de 9 ani? Cum putem face procesul de invatare mai interesant, mai amuzant? Care sunt gadget-urile pe care le putem folosi? Cum gandim activitatile si cum interconectam disciplinele?

Apoi am setat obiective, am avut o lista scurta de gadget-uri pe care le-am cumparat in timp, gadget-uri care au fost corelate cu niste activitati pe care le-am testat si documentat. Asta a fost programa.

Tehnologie, robotica, programare

Am ales ca primul curs sa fie cel de tehnologie (un curs multidisciplinar) pornind de la insight-urile parintilor si copiilor. Foarte multi parinti nu stiau ce sa aleaga (programare, robotica?!). Copiii, desi unii dintre ei erau mai conectati la tehnologie decat parintii, nu stiau ce presupune fiecare curs in parte.

Nici noi nu aveam toate informatiile necesare sa decidem catre ce curs sa se indrepte fiecare copil (daca are afinitati spre programare sau spre robotica), asa ca am creat acest curs generalist de tehnologie, unde ii “bombardam” pe copii cu tot soiul de tehnologii, din domenii diverse: robotica, programare, inventica si electronica, grafica 3D.

Majoritatea copiilor care vin la cursurile noastre nu au mai participat la un curs similar si atunci nu au un benchmark, nu pot spune ca isi doresc X sau Y. Asa ca primul an este initiatic, invatam de la cum functioneaza o imprimanta 3D, pana la inventii cu circuite si tot soiul de materiale. Apoi copiii se specializeaza si aleg programare sau robotica.

Despre programare nu cred ca mai este nevoie sa vin cu lamuriri care sa fundamenteze nevoia unui astfel de curs. Citeam anul trecut ca in Romania profesia de programator este in topul canalelor de recrutare. In fiecare an se creeaza in jur de 5.000-6.000 de posturi noi, insa de pe bancile scolilor ies doar 2.000-3.000 de noi absolventi.

Legat de robotica, lucrurile incep sa se automatizeze foarte mult. Copiii acestei generatii vor avea colegi de birou roboti, in viitor vom avea un val de meserii de care nici nu am auzit si care acum par SF (am scris despre asta pe blogul nostru). Pana in 2020, se preconizeaza ca vor disparea 5 milioane de job-uri datorita automatizarii si 2 milioane de noi profesii vor aparea. Cum ne pregatim pentru asta?

Povesti lumesti din elemente tech

Am avut o activitate care le-a placut foarte mult copiilor, in contextul unei povesti in care descopeream ce este Farul din Alexandria (deci istorie si cultura generala).

Am adaugat desenul (celor mici le place mult sa deseneze si sa fie creativi pentru ca asta le permite sa-si lase amprenta pe ceva), geometria, notiuni despre cum cream o constructie (care este un octagon la baza) si electronica (folosind circuite am luminat Farul din Alexandria si am creat barcute cu motor pentru a naviga pe mare pana la el).

O alta activitate de acest tip a fost descoperirea spatiului: am aflat despre galaxia Andromeda si planete imbinand cunostinte de cultura generala, lucru in echipa, lucru manual si electronica. E win-win pentru toata lumea: copiii sunt atenti, incantati si inteleg ceea ce fac, iar noi oferim o experienta de invatare diferita, “pe bune”, ancorata in viata reala.

Gadget-urile

Una dintre implicatiile unui astfel de business e ca trebuie sa fii mereu “up-to-date” cu tot ce se intampla in piata in domeniul tech. Asta presupune investitii, timp de research si oameni pregatiti si pasionati (si de tech, dar mai ales de educatie). Altfel, experienta devine similara cu cea de la orele de info din scoli, unde se programeaza pe hartie.

Cu research-ul acoperim partea electronica (ce componente au mai aparut), robotei, platforme de invatare, limbaje de programare, ce imprimante 3D au mai aparut si cum ne pot ajuta in activitatea noastra (am aflat recent ca exista filament cu insertie de lemn, metal sau ceramica cu care poti printa 3D).

Aici exista multe surse: direct de la furnizorii nostri pe care ii stim (mai multi din piata globala, foarte putini de la noi): littleBits, Kano, Circuite Scribe, Makeblock (un furnizor din China care face de la componente electronice pana la imprimante 3D, drone si roboti), Optimus Digital.

Daca esti conectat la cateva bloguri, publicatii, canale de YouTube de pe-afara si urmaresti ce fac cei de la Intel, Microsoft, Google, NASA pe zona de educatie, ai o gramada de resurse si inspiratie la dispozitie.

Comunicarea

Ne desfasuram in mare parte online. Avem o revista, cu rolul de a genera awareness despre educatia non-formala, metodologii si abordari noi in lucrul cu copiii, despre avantajele (si dezavantajele) tehnologiei cum putem crea folosind-o. Revista Small Academy ne aduce pe toti la aceeasi masa, ca intr-o comunitate, adresand elefantul din camera si incercand sa-l intelegem: care-i povestea cu robotii, tehnologia, programare?

Sunt multe subiecte de interes pe care le putem adresa: de la noi gadget-uri care mai apar si pe care le testam (de exemplu, zilele astea trebuie sa ne vina un brat robotic), pana la povestirea activitatilor pe care le facem cu copiii la curs sau intrebari care ne vin de la parinti la care sa raspundem.

Apoi, foarte multi parinti si copiii care sunt fie la curs, fie au fost la scoala de vara, au inceput sa ne recomande. Am inceput sa participam la tot soiul de evenimente, incepem sa devenim o voce in domeniul educatiei si asta ne genereaza vizibilitate.

Am avut cateva sesiuni de workshop-uri la inceput pentru a crea awareness in jurul conceptului, beneficiile educative ale tehnologiei si tool-urile pe care le punem la dispozitie. Ne dorim sa avem si cateva sesiuni 2 in 1, (parintele participa impreuna cu copiii la cursuri); este timp valoros pe care il petrec impreuna, iar parintele intelege mult mai bine ceea ce facem. Toata lumea are de castigat.

Vom mai avea niste workshop-uri luna asta, ca parteneri Bucharest Technology Week, in care ne intalnim cu parinti si copii sa povestim despre tehnologie si ce facem la Small Academy.

Un proiect al copiilor: Small Bot

Povestea cu chatbotii a devenit “front page news” in 2016, atunci cand cei de la Facebook au dat acces developerilor la API-ul de Messenger, prin care oricine putea sa creeze si programeze un chatbot. Asa ca Sorin s-a apucat de Small Bot. A pornit de la o nevoie reala: am integrat in chatbot unele dintre cele mai frecvente intrebari pe care le primeam la telefon sau pe email de la parinti. Asta ne-a scutit de task-uri de rutina, puteam vedea in timp real toate discutiile si un om putea interveni in orice moment al conversatiei pentru a prelua discutia.

Timp de o luna am facut un experiment si am creat impreuna cu 40 de copii un astfel de bot, pornind de la idei si pana la programarea efectiva. Primul lucru pe lista celor mici a fost sa-i ajute cu temele, asa ca chatbot-ul nostru stie sa rezolve si sa explice ecuatii, stie sa povesteasca despre forme geometrice sau elemente chimice. Al doilea a fost sa trimita poze dragute cu catei si pisici atunci cand cei mici sunt tristi.

Pe masura ce copiii au devenit mai familiarizati cu aceasta tehnologie, au inceput sa apara si ideile inovatoare: sa controlezi dispozitivele conectate la Internet direct din chat, de exemplu.

Cei mici au invatat sa programeze in echipa, folosind SCRUM, un subset al metodologiei AGILE, standardul actual in ceea ce priveste programarea colaborativa si adaptiva. Ne-am folosit de Trello pentru a documenta toate functionalitatile pe care cei mici si le-au dorit, dar si pentru a actualiza starea proiectului: care sunt cele mai dorite functionalitati, la ce lucram, ce trebuia testat sau ce a fost programat cu succes.

Small Bot ne ajuta si la recrutare. Acum cautam colegi care sa se alature echipei, iar bot-ul conduce procesu lde screening online, inainte de interviul propriu-zis si este programat sa tina un interviu cap-coada.

Am pregatit un landing page prin care povestim despre job-uri si ii invitam pe oameni sa participe la interviul cu Small Bot. In momentul in care candidatul vrea sa inceapa interviul, este directionat pe Messenger. In chat-ul deschis, robotelul incepe interviul. Orice angajator poate sa dezvolte aceasta modalitate cat de mult considera, astfel incat candidatul sa se poata simti in largul sau in timpul interviului.

Dificultati

Sa gasim o echipa faina de oameni s-a dovedit a fi o provocare. Nu cautam oameni foarte tehnici, ii putem invata noi (eu sunt dovada vie ca se poate), ci oameni care cred ca pot schimba lumea, pot genera un impact in educatia si viata copiilor, oameni dedicati si pasionati de educatie, care iubesc copiii.

Echipa actuala are 9 oameni, dintre care 2 voluntari. Sunt 4 traineri care faciliteaza orele de curs, sunt implicati in alcatuirea, testarea si documentarea activitatilor din programa, eu si Sorin ne ocupam de business growth, parteneriate cu institutii, relatia cu parintii, Sorin e si programatorul echipei.

De o saptamana avem o colega noua, Crina, foarte conectata la mediul educational. E un Communication Ninja. Tina, prietena mea cea mai buna din copilarie, este omul cu cifrele,Excel-ul, calculele si organizarea financiara. Oana si Iulia fac voluntariat pe social media, scriu in revista Small Academy si ajuta cand apar lucruri de facut punctual.

Pe termen scurt si pe termen lung

Vom incepe recrutarea unei echipe de voluntari (oameni “schimba-lumea”) si am inceput inscrierile pentru a doua editie a scolii de vara. Am cochetat cu ideea de a avea si alte tipuri de cursuri (grafica 3D, electronica), insa momentan vrem sa perfectionam ceea ce ni s-a demonstrat ca functioneaza si, in timp, sa extindem paleta de cursuri. Fiecare curs presupune o etapa masiva de research pentru a gandi, planifica si documenta programa, deci este multa munca in spate.

Pe termen lung, am inceput sa lucram la dezvoltarea unui produs, un kit educational pentru copii prin care ei sa poata inventa, folosindu-se de tehnologie. Aici provocarile sunt de ordin financiar. Dincolo de asta, impactul va fi la o scara mult mai mare si orice copil va putea sa foloseasca tehnologia pentru a fi un inventator si a intelege cum functioneaza lumea inconjuratoare.

Auzi din toate partile: fa facultate si angajeaza-te. Lasa prostiile, casatoreste-te, treci la copii. Mai e lumea asa simpla? Nu, regulile s-au schimbat. Ti-am spus povestea unei familii nascute dintr-un business, intr-o serie de articole realizate alaturi de Mercedes-Benz Romania, in cadrul campaniei #Grow Up.