V-ati bucurat degeaba, nu scapati de pisici nici aici. Pentru ca nu sufera ploaia, iar soarele le face bine, am zis sa va prezentam speta Pisifiarei chiar astazi. Pisifiara este o mata, desigur. Cu toane, afurisenii, reprize de somn ce pot dura intre 20 de ore si eternitati pe care biata minte umana nu le poate cuprinde.
Insa Pisifiara este si un personaj de gala, galant si empatic, care se ocupa de educatia emotionala a copiilor. Daca ii dati voie. Maestrele papusare sunt Andreea Demirgian, traducatoare si scriitoare de carti pentru copii, respectiv Cristiana Stroea, animator cu staif. Cu Cristiana am palavragit mai jos despre parinti, copii, pisici si, la un moment dat, despre un ou foarte plictisit.
La capitolul studii, invitatul nostru de azi a bifat Scenaristica si Animatie, insa in liceu deja isi aratase skill-urile si rabdarea: a invatat singura si neajutata de internet caile 3D Studio Max-ului: ”doar am apasat pe butoane pana m-am prins ce face fiecare”.
Astazi, la varsta maturitatii, majoritatea proiectelor Cristianei vin in ajutorul parintilor si copiilor. De ce? Stati asa, ca ne zice imediat.
Despre Cristiana
Am terminat Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografie - sectia de Scenaristica, si Master de animatie, tot la aceeasi universitate. Dar nu am reusit sa-mi iau diploma de master pentru ca in timpul masterului m-am si angajat ca animator de jocuri pentru copii si nu m-am mai descurcat cu timpul.
De loc sunt din Tecuci, judetul Galati. Da, e orasul cu mustarul. Sunt multe lucruri bune pe acolo dar cred ca asa e cel mai usor de identificat.
Sa ne animam un pic
Eu cu animatia am avut o relatie constanta, dar complicata. De pe la 10 ani, cand a aparut televiziunea prin cablu, am fost lipita de Cartoon Network. Nu ratam nici un serial nou.
Abia prin liceu mi-am pus problema ca animatia e ceva ce pot sa si fac. Facusem rost de un kit de 3D Studio Max, program de animatie 3D, si am invatat sa-l folosesc singura. Nu aveam acces la internet si tutoriale. Doar am apasat pe butoane pana m-am prins ce face fiecare si am reusit sa animez mingi, sa modelez personaje, sa le fac sa se miste.
Am avut atunci epifania ca imi place foarte, foarte mult sa fac asta, dar am abandonat, pentru ca animatia inseamna munca frumoasa, da, dar multa, multa, ca la nebuni, iti trebuie rabdare de fier, sa migalesti, sa faci spondiloza cervicala muncind, sa inveti mereu.
Si mi-am zis ca nu sunt in stare, n-am talent, n-am mentori - toate scuzele pe care ti le poti inventa la varsta aia. Nu mai spun ca nu prea vedeam cum as putea sa imi castig o paine din asta.
Abia in ultimii ani a inceput sa se contureze o mica si timida breasla, ca nu as putea sa ii spun inca industrie, a animatiei in Romania, care se ocupa cu animatii pentru copii, lyric videos, videoclipuri animate, reclame. Pe atunci, era doar fantoma Animafilm care mai bantuia pe la televiziunile romanesti.
In timpul facultatii, am deschis din nou 3DS Max, dupa o pauza de cativa ani, si am facut o animatie despre un ou plictisit care nu are chef de nimic. Era o nerozie de scenariu si nu prea mai stiam sa folosesc programul de animatie.
Oul ala abia se misca, obiectele era modelate rudimentar, dar a fost foarte bine primit, cred ca pentru ca era foarte amuzant scenariul si executia aia stangace, altfel nu-mi explic. De atunci am inceput sa studiez mai serios animatia si nu am mai renuntat la ea.
Oul ala plictisit, cativa ani mai tarziu mi-a adus primul job - animator pentru jocuri. Asta desi eu aplicasem pentru jobul de scenarist. Am invatat foarte multe in perioada aceea. Si cu masterul de animatie si cu jobul, am recuperat pentru o parte din timpul pierdut.
Dupa patru ani cu jocurile pentru copii, am inceput pe cont propriu si de anul trecut am Toonies Studio, studio de animatii nisat pe animatia pentru copii, pe care incerc sa il cresc.
Pentru copchii
Proiectele mele vin, da, pe de o parte din drag pentru copii si lumea lor si curiozitatea si empatia lor fantastica. Sunt oamenii cei mai faini cu putinta, cel mai sincer public, cel mai cald.
Pe de alta parte, vin si dintr-un fel de nevoie a mea personala sa contribui oricat de putin dar pozitiv la cultura la care sunt expusi. Chiar cred ca, asemenea cartilor, animatiile bune le imbogatesc mintile si sufletele copiilor, ii fac sa viseze. Pentru mine asa a fost cand eram copil.
Hei, Pisi! Pisifiara!!!
Ideea proiectului a venit chiar de la Andreea Demirgian (Ada) - traducatoare si scriitoare de carti pentru copii. Pisifiara e inspirata de pisica Adei. Initial isi propunea sa fie mai mult un proiect personal dedicat Liei, fiica cea mica a Adei. Lia apare si ea, ca personaj, in primele doua episoade.
Dar feedback-ul foarte pozitiv pe care l-am primit dupa episodul pilot ne-a entuziasmat si ne-a facut sa ne gandim mai serios la proiect.
Ada a propus ca serialul sa aiba o componenta educationala si ne-am orientat spre educatia emotionala. E o zona in care putini creatori de animatie pentru copii se aventureaza, desi cred ca este cat se poate de necesara.
Ca sa dau cateva teasere edificatoare: daca Lioarei, fetita din serial, i-ar fi frica de intuneric si Pisifiara i-ar arata ca nu are de ce? Daca Pisifiara ar fi suparata sau agitata si ar descoperi ca exista feluri de a te linisti singur? Daca Pisifiarei i-ar fi teama ca Lioara nu se mai intoarce de la scoala si ca a parasit-o dar ar descoperi ca Lioara mereu se intoarce si nu o sa o paraseasca niciodata?
Sunt emotii cu care copiii care sunt in targetul acestui serial se confrunta in viata lor de zi cu zi - separarea de parinti odata cu intrarea in colectivitate, frica de intuneric, emotiile puternice pe care nu stiu sa le gestioneze.
Ne dorim ca Pisifiara sa ii ajute pe cei mici sa isi cunoasca mai bine emotiile, sa inteleaga ca ele sunt normale si in acelasi timp sa descopere cum se pot descurca mai bine cu ele.
Personal, cred ca o pisica e foarte nimerita sa aiba serialul ei si cu ocazia asta sa faca si putina educatie emotionala. E sigura pe ea, e independenta dar in acelasi timp e afectuoasa, e capricioasa, curioasa si jucausa. Deci ce poate fi mai potrivit de atat?
Echipa Pisifiarei
Ada scrie si inregistreaza poeziile in studioul ei. Apoi lucram la scenariu, fac animatia si montajul final.
Pentru designul personajului au fost mai multe propuneri dar Ada a facut un sondaj pe grupuri de parinti. Parintii preferau un concept dar copiii il preferau pe celalalt, adica cel din schitele propuse de Andreea Togoe - ilustratoare de carti pentru copii.
Andreea apoi, mi-a desenat schite pentru personaj, pozitii, expresii - adica un Character Sheet dupa care eu am modelat personajul pe care il vedeti in animatie si reactiile lui.
Am optat pentru decor minim care sa apara doar cand e nevoie. Mi s-a parut ca atat poeziile Adei cat si expresivitatea personajului sunt punctele forte ale proiectului. Si atunci ele trebuie sa nu fie stingherite de un decor bogat sau alte artificii. Focusul sa fie pe emotiile personajului si reactiile lui.
Colaborari pana acum
Am avut proiecte si din zona de animatie publicitara, lyrics video pentru formatii indie sau prezentari animate pentru circuit intern pentru firme. Dar, sincera sa fiu, cel mai in largul meu ma simt cand lucrez pe proiecte pentru copii.
Pisifiara este unul dintre proiectele mele preferate. Imi place mult si conceptul dar si faptul ca eu si Ada suntem cam pe aceeasi lungime de unda. E foarte usor si placut sa lucrez cu ea.
Un alt proiect foarte drag mie este un DVD video pentru editura Copilul Verde. E vorba despre o editura neconventionala care ”face educatie prin distractie”.
DVD-ul e aproape gata, urmeaza sa il lansam luna aceasta si se numeste: Buha&Owliver: Invataturile bufnitelor catre prietenii lor copiii.
Iata ca si doua bufnite pot fi niste personaje minunate pentru un proiect dedicat copiilor. Dar ele sunt mai sfatoase, mai intelepte si ii invata pe copii lucruri mai practice - litere, culori, numere. Sunt foarte metodice dar in acelasi timp haioase, au personalitati grozave si sunt foarte iubite de copii.
De pilda, track-ul despre albabetul limbii romane, din DVD, e singura abordare completa si corecta a alfabetului limbii romane pe partea de video pentru copii.
Si te-ai astepta ca o animatie despre litere sa fie oarecum austera. Dar e foarte bine scrisa pentru ca are momente de mima in care copilul trebuie sa ghiceasca impreuna cu bufnitele despre ce litera e vorba, momente muzicale, tot felul de surprize. Iar la final, literele prind viata si fac tot felul de ghidusii. E o nebunie.
Promo
Deocamdata nu am promovat Pisifiara foarte mult. Am preferat cresterea organica a canalului youtube doar din share-uri pe paginile noastre de Facebook si prin grupuri de parinti. Am mers pe varianta aceasta mai mult pentru a obtine un feedback cat mai sincer si cat mai putin influentat de mesajele de promovare.
Ulterior o sa ne gandim la o strategie cat mai potrivita pentru proiect dar asta doar daca proiectul ramane la noi. Avem in vedere si sa gasim clienti pentru el dar deocamdata analizam optiunile.
Publicul
Publicul nostru il reprezinta copiii. Dar am avut si parinti care ne-au spus ca se uita cot la cot cu cei mici, pe repeat. Pisicile nu prea par sa fie in target. Cel putin pisica mea a ignorat cu desavarsire ecranul. Dar ca sa zic, pisica mea nu prea pare sa fie amatoare de animatii in general deci nu mi-as baza deciziile pe reactiile ei. Mai asteptam feedback si de la alti posesori de pisici.
Recomandari
Inca am enorm de mult de invatat si mereu mi se pare ca puteam sa fac mai bine o anumita scena, un anumit proiect. Sper ca pe la 50 de ani sa ajung si eu sa am timp si energie pentru un proiect personal care sa ma reprezinte cat mai bine.
Daca e totusi sa imi aleg doua animatii preferate, ar fi cele precizate si mai sus - Pisifiara si un track cu Buha si Owliver cantand la chitara.
M-am distrat foarte mult sa fac una dintre bufnite sa cante pe chitara electrica. Si ar mai fi un videoclip facut pentru Alex Tocilescu - Viermele roman. L-am facut intr-o saptamana si as imbunatati multe lucruri la el, pe final ma cam parasise inspiratia. Dar sunt multumita de multe dintre gagurile vizuale.
Iar de la altii, ar fi o animatie indie, caraghioasa si foarte amuzanta realizata de Peter Lowey - The little dictator. Trec anii si animatia asta inca imi place foarte mult.
Si serialul Samurai Jack, regizat de Genndy Tartakovsky pentru Cartoon Network. Il revad acum cu fiica mea de trei ani si fascinatia mea atinge noi culmi. Si fiica mea, Luiza, e super fan Samurai Jack!
Planuri
Ne gandim destul de serios sa propunem proiectul televiziunilor pentru copii din Romania sau producatorilor care nu au acest public dar vor sa se dezvolte si in directia aceasta. Avem in vedere mai multi posibili parteneri si in perioada urmatoare ii vom contacta.
Daca proiectul va ramane totusi la noi, cred ca vom merge pe mici variatii la reteta clasica - difuzare pe youtube, promovare si monetizare prin mercantizare.
In ceea ce ma priveste, in afara de colaborarile cu clientii mei actuali sau cei care vor mai aparea, am discutat deja cu Andreea Demirgian ca pe viitor sa dezvoltam si alte proiecte bazate pe ideile si povestile ei.
Sunt mereu in cautare de povesti, de personaje noi. Daca totul va merge cat mai bine poate vom reusi sa aducem cat mai multe proiecte de animatie romaneasca pentru copii atat la TV cat si online.
Imi doresc foarte mult sa consolidez in jurul meu o mica echipa de oameni talentati - graficieni, scenaristi, animatori si sa realizam animatii care sa fie iubite de copii, sa ii inspire, sa si le aminteasca peste ani.
In ce o priveste pe Pisifiara, avem deja structura pentru primul sezon de 10 episoade. Si am toata increderea ca o asteapta lucruri foarte bune.
