[Stream cu gameri] Alex Pirjol (aka Zombilau): Gaming-ul e un domeniu extrem de competitiv si implica multe sacrificii

Amintiti-va cum jocul si joaca erau studiate la orele de limba romana din liceu si cum se punea accent pe opera lui Barbu si Creanga. Apoi, Arghezi, Cosbuc, Blandiana. Fiecare in ordinea in care si-i aminteste. De altfel, chiar literatura (si poezia, in particular) e un mare joc de cuvinte, plin de reguli de tot felul. Insa, cand joaca devine job, lucrurile devin noi, interesante, si ne uitam in jurul nostru ca sa incercam sa intelegem cum se face.

Alex Pirjol (Zombilau) este unul dintre cei pentru care jocul (de League of Legends, in cazul sau) indeplineste functia de cariera. Si-a inceput cariera la 22 de ani, iar daca ar fi sa dea un sfat oricarui adolescent care si-a propus o cariera in eSports, acesta ar fi: terminati-va liceul si apoi vedeti voi ce si cum. 

Spre deosebire de alti gameri, Alex crede mai putin in turnee si in echipele formate pentru a castiga cu orice pret. Poti castiga multi bani din gaming, dar sacrificiile sunt mari, iar drumul niciodata lin. 

In schimb, el se ocupa de streaming, discuta cu followerii sai, explica, raspunde la toate mesajele primite si ajuta cu sfaturi copiii - care nu doar de jocuri il intreaba.  Gaming-ul nu e un domeniu usor, in ciuda a ceea ce se crede sau se vede, iar Zombilau a intrat si in detalii: 

Nu stiu sporturi sau alte medii care sa-ti induca agresivitate, ura si dorinta de a castiga de la o varsta frageda, cum e in cazul nostru. Sunt enorm de multe sacrificii. Ti-o spune cineva care si-a sacrificat rand pe rand viata sociala, prieteni, iubite, vizite de familie, sanatate.

De la Magic Lines la LoL

Am terminat liceul si ajunsesem pana in anul 3, semestrul 2 de facultate la Litere cand am renuntat pentru a-mi incepe cariera de LoL, la 22 de ani (cand altii si-o termina). Primul joc pe care l-am jucat vreodata a fost Magic Lines. Am cautat pe Google si pana si-acum poti sa gasesti versiunea originala a acestui joc. 

Apoi, FIFA si CS 1.6, insa spune-mi o persoana de varsta mea ce nu juca aceste jocuri pe vremea aia. Jucasem CS 1.6 de la 11 ani pana la 19 si FIFA de la 7 pana la 18.

In rest, ar fi si alte jocuri, insa cele care mi-au placut extrem de mult si si-acum le mai joc in vacantele din noiembrie (cand e preseason) sunt Gothic 3 si Skyrim.

Primul turneu

Presupun ca primul turneu adevarat a fost cel din 2012, cand am fost la finala Turneului National cu ocazia lansarii clientului de League of Legends in romana. Castigatorii primeau 9000 de RON si 5 monitoare, fiecare in valoare de 1200.

In mod regretabil, am pierdut 2-1 si am castigat... mouse, casti si... tastatura? In valoare de 400 RON. Uitandu-ma acum in perspectiva, e a 3-a cea mai dureroasa infrangere pe care am avut-o, insa per total a fost o experienta de LAN interesanta. Foarte multa lume s-a prezentat la acel eveniment si a fost galagie in conditiile in care spatiul era destul mic.

Pentru mine, cea mai buna experienta a fost seria din 2015 de la Dreamhack. In niciun caz n-au fost cele mai bune meciuri ale mele, insa au fost meciurile in care am fost cel mai fericit c-am castigat, din diferite motive.

Per total am simtit pentru prima data ca "I made it" , desi am mai avut si alte wins inainte de acel turneu.

Profi

A fi profesionist inseamna sa-ti asiguri traiul de zi cu zi exclusiv din jocul pe care il practici, asa ca-n cazul asta e o intrebare destul de vaga. Pentru ca in Romania majoritatea jucatorilor de LoL fac elo-boosting pentru ca nu sunt alternative.

Poti sa faci ce fac eu, adica stream sau sa mai participi pe la evenimente, insa sunt foarte putini spre deloc banii ce provin din latura asta. In general, fiecare trebuie sa gaseasca lucrurile care i se potrivesc si sa incerce sa abuzeze cat pot de perioada asta limitata din gaming.

Cat priveste concursurile, iti pot spune doar pentru noi, romanii. Si anume ca jucam doar vs alti romani, in majoritatea cazurilor. Nu exista sa joci 'de fun', pentru multi. Asa ca fie joci pentru bani, fie joci pentru ego. E destul de simplu. Toata lumea face asta, chiar daca nu-si dau seama.

In DOTA 2 sunt cele mai mari premii, pentru ca doneaza si comunitatea lor pentru suma finala. Am impresia ca anul trecut au fost peste 20 de milioane de dolari.

Zombilau, o zi obisnuita

Depinde de ce obiective am in perioada respectiva. Daca ma axez sa joc intr-un un turneu, de obicei e mai practic sa gasesti lucruri ce se potrivesc in echipa. Ceea ce e mai greu decat pare. Pentru ca toata lumea poate sa joace solo q, insa si dupa atatia ani de jucat in premade, sunt anumite aspecte pe care nu ai cum sa le rezolvi si e foarte greu sa te adaptezi la tot felul de situatii ce apar. 

Daca e in perioada in care fac stream mult, e destul de simplu. Si anume ma concentrez in a raspunde la cat mai multe persoane, indiferent de ce intrebari au, atat pe stream cat si in afara lui (facebook, twitter, skype, in-game etc).

De asemenea, incerc sa gasesc permanent muzica noua cat si memes noi. Lumea se plictiseste destul de repede daca esti monoton si nu schimbi aspecte ale streamului.

Insa cea mai dificiala parte in a face stream este sa-ti pastrez moralul sus mereu, indiferent de cate jocuri pierzi, indiferent de ce intrebari stupide se pun, indiferent ca nu primesti donatii sau subscriberi.

Cel mai important e sa ai moralul sus in permanenta. Si e destul de greu cand stii ca nu avansezi pur si simplu si pierzi timpul aiurea, fara macar sa te distrezi cat timp faci asta.

"Te joci prea mult" & alte replici

Am invatat acum mult timp ca a interactiona cu genul asta de persoane este o mare greseala. Nu discut cu oameni de genul asta, pur si simplu.

Gaming-ul este si va deveni si mai mare si mai mult ca sigur va inlocui multe sporturi traditionale. Iar generatia mea, cand va ajunge pe la 40-50 de ani, va acorda si mai multa atentie si vor crea infrastructuri ca in sporturile adevarate pentru generatia Z si nu numai.

E un domeniu in crestere si numai cineva igorant ar putea sa nege lucrurile astea, asa ca e o totala pierdere de timp subiectul asta. Eu si multi altii am vazut potentialul, nu trebuie sa stau sa explic nimanui ce fac, de ce fac asta si asa mai departe.

A intra intr-o echipa

Peste tot e la fel, nu numai pe Romania. Ajungi high elo in solo q, te observa alti jucatori care au deja echipe sau vor sa-si creeze echipe pentru turnee si vin ei singuri la tine sa te recruteze. Asta atata timp cat esti suficient de bun si nu ai reputatie proasta sau scrii mult pe chat sa faci flame.

Flame-ul in sine nu e neaparat rau, mai ales ca majoritatea persoanelor nu sunt deranjate (jucatorii buni dau aproape toti mute all la inceput de joc), dar pur si simplu denota faptul ca esti o persoana emotionala si nu rezisiti la presiune, asa ca lumea fuge de tine.

Echipa pe care am creat-o acum este doar temporara pentru ca, din punctul meu de vedere, nu prea merita, dupa cum cred c-ai dedus din ce-am scris mai sus, sa te axezi neaparat pe turnee.

Asa ca majoritatea jucatorilor pe care i-am ales, i-am ales pentru personalitatea lor, prin faptul ca nu sunt 'trouble makers' si isi vad de jocul lor si putem sa jucam linistit. De multe ori e greu sa joci cu mai mult de o persoana cu temperament pentru ca, daca faci o echipa cu ego-uri foarte mari, ele se vor contra in timpul jocului, fara sa-ti dai seama.

Asa ca, de obicei, ai nevoie de un super-ego care sa dicteze jocul si acel ego sa-si pastreze calmul si sa incerce sa coordoneze echipa. Presupun ca ti-ai dat seama ca eu sunt acel super ego.

In majoritatea echipelor in care am avut succes, eram doar eu jucatorul cu personalitate si singura data cand am putut sa castigam daca eram doi era atunci cand unul din noi renunta la acel ego si asculta de celalalt indiferent de situatie. Ce-am observat e ca atunci cand sunt mai multe de doua voci in echipa, echipa e damnata indiferent de cat de buni ar fi. E un lucru extrem de greu de controlat.

Terminati-va liceul!

Am aflat de prea multe ori de persoane care au vrut sa aiba un traseu asemanator cu al meu si desi am mai spus-o, o repet: nu faceti asta! Inainte de orice, recomand tuturor sa-si termine liceul.

Daca nu esti un talent ca Xerxe, care era challenger pe EUW la 13-14 ani, nu iti permiti sa-ti arunci educatia pentru asa ceva. Mai departe este recomandat sa faca precum AoD si sa-si termine facultatea.

Fiecare trebuie sa fie destul de matur sa ia decizia asta pentru el insusi. E viata ta si sunt enorm de multe sacrificii, e un pariu ce te costa mult.Numai daca ai o pasiune enorma, talent si, pana la urma, noroc poti sa reusesti.

Iti spune cineva care si-a sacrificat rand pe rand viata sociala, prieteni, iubite, vizite de familie, sanatate (rand pe rand: de la incheieturi, la coloana si vedere) sa ai grija mare ce faci, pentru ca astia sunt cei mai buni ani ai tai.

Si daca nu esti fericit, daca nu reusesti, daca nu ai macar amintiri de care sa fii mandru peste ani, faci o greseala enorma sa te axezi pe acest 'domeniu'.

Nu vreau sa zic ca viata asta e rea, pentru ca sunt enorm de multe avantaje. Insa motivul pentru care acest domeniu este unul de sacrificiu este ca de obicei majoritatea gamerilor profesionisti sunt persoane care de mici au probleme la scoala, de socizaliare sau mai stiu eu ce, si folosesc jocurile video ca un mod de evadare.

De mici prind gustul si pasiunea, dar cel mai mult vor sa 'castige' , vor sa se simta c-au un merit, vor sa demonstreze ceva si se creeaza o ambitie ce are la baza durere si ura.

Asa ca in momentul in care nu faci aceste sacrificii, nu faci viata ta sa devina jocul, sa fii sigur ca vor fi 100 de persoane in spatele tau care vor sa-ti ia locul, ce vor sa te atace si vor sa te bata.

E un domeniu extrem de competitiv, as indrazni sa zic ca e cel mai competitiv, pentru ca nu stiu sporturi sau alte medii care sa-ti induca agresivitate, ura si dorinta de a castiga de la o varsta frageda, cum e in cazul nostru. 

Gaming-ul va fi o cariera de termen lung. Ce vreau cu adevarat este sa-mi creez o familie in timp ce imi voi ajuta, atat ca pot, familia ce-o am deja. Am incercat ani de zile sa gasesc raspunsul la ce vreau sa fac si ce m-ar face fericit si nu mi-am dat seama decat recent ca asta vreau de fapt.

Mi-am dat seama ca, prin comunitatea pe care am creat-o, prin relatiile de prietenie ce s-au format, nu era altceva decat tentativa mea de a-mi crea acele legaturi.

Si desi sunt extrem de mandru de aceasta realizare, pe care o vad mai mare decat orice rezultat sau joc castigat pana acum, nu e suficient si vreau mai mult. 

Facebook-ul si followerii

De obicei imi iau o zi sau doua pe saptamana si raspund la toate mesajele deodata. Noaptea de obicei. Ca si cum ai raspunde la e-mails. Daca raspunzi instant, atunci cand iti trimit mesaje, de obicei se ajunge la conversatii. Care desi pot ar fi interesante, daca le-ai lua in abstract, daca sunt foarte multe, iti ocupa prea mult timp.

Cat despre mesaje in sine, majoritatea sunt memes, intrebari despre joc sau vesnica si eterna: 'cand mai faci stream?'

Cele mai grele intrebari sunt ale celor care au probleme reale de viata si cer sfaturi. Pentru ca stiu ca pentru a-i ajuta cu adevarat, ar insemna sa le scriu si sa vorbesc cu ei o lunga perioada de timp si sa incerc sa le atrag atentia cand fac anumite greseli.

E foarte dureros sa stii ca un copil de 15-16 ani trece prin ceva ce poate ai putea sa-l ajuti, insa daca il ajuti in totalitate, risti sa-ti faci rau singur. In situatiile alea tot ce fac e sa-i explic problema si solutia o data si sper doar sa-si dea seama singur.

Recomandari - gameri si jocuri

RDU (de la Hearthstone), AoD si Xerxe de la LoL. Mi se pare ca sunt niste profesionisti exemplari, ce ne reprezinta tara cu succes si cu mandrie de ani de zile. Xerxe mai putin, ca inca-i copil, insa am mult respect pentru fiecare in parte.

Petrec mult timp jucand jocuri in browser, in timpul queue-rilor dintre jocuri sau la finalul zilei. Sunt tot felul: Naruto-Arena, NinjaManager, DragonBallZ Online, Dragonfable.

In general, atractia acestor jocuri e ca poti sa le lasi oricand si nu necesita gandire foarte mult, ci sunt doar de fun. 

Planuri

Planurile mele pe viitor tin mai degraba de a stabili relatii cu persoanele din comunitate. Organizatori si nu numai. Am avut mereu un stil mai izolat fata de restul si-am observat, in timp, ca nu e neaprat cel mai bun lucru.