![[Un brand pentru Bucuresti] Ana Rinderu: Am avut mereu o imagine despre Bucuresti. Pana cand am ajuns sa traiesc aici](https://media.iqads.ro/2017/04/ana-rinderu-cover-850.jpg)
Aur si mizerie. Acesta este sloganul Bucurestiului pe care Ana Rinderu, Senior Copy Heist Industries, l-ar vedea scris pe un tricou. Ana a inceput sa descopere orasul acum zece ani. Imaginea clara pe care o avea despre Bucuresti, inainte de a locui aici, s-a transformat intr-un caleidoscop trait.
Ar vinde orasul tinerilor. Celor care prefera AirBnb-ul si couchsurfing-ul hotelurilor. Ar merge pe ideea turismului prin ochii localnicilor.
Privit asa, prin oamenii care locuiesc in el, Bucurestiul ar putea sa fie un produs mult mai atractiv.
Initiativa Primariei
Ca initiativa, mi se pare tare sa lasi Bucurestiul sa fie definit de oamenii care locuiesc in el. Si chiar daca e o cioaca la mijloc, rau tot nu e. In cel mai rau caz, avem un conversation starter despre Bucuresti, intr-un moment in care cred ca e bine sa avem discutia asta.
Cat despre brief, e un pic tricky. Cer un logo dar nu cunoastem brandul.
Identitatea Bucurestiului
Nefiind din Bucuresti, am avut mereu o imagine despre Bucuresti. Pana cand am ajuns sa traiesc aici.
Nu cred ca Bucurestiul are o imagine clara. Are multe definitii, bule si nise, insa prea multe ca sa poti sa zici ca da, asta e. Privit prin ochii celor care il locuiesc, e un caleidoscop. Colorat si fermecator tocmai prin faptul ca e atat de fragmentat.
Bucurestiul e un mare mix. Are atmosfera unui oras improvizat, locuit de turci, cu vibe de Berlin si arhitectura adusa de undeva din Rusia. Sau e o replica a Romaniei, aglomerata intr-un singur oras. Bucurestiul nici macar nu e populat majoritar de bucuresteni, ci de moldoveni, de olteni, de oameni din toate partile tarii. Iar chestia asta iti da niste contraste interesante.
Ca sa se defineasca sincer, nu publicitar, trebuie sa mai creasca. Bucurestiul nu stie ce e, nici macar la nivel de cliseu. Ca sa se defineasca pentru un brand, cred ca ar trebui sa mearga pe vibe. E cum il simti, se defineste in functie de experientele pe care le traiesti in el. Bucurestiul devine personal cu fiecare om pe care il intalneste.
Cum ai vinde tu Bucurestiul?
De fiecare data cand am vizitat un oras, mi-a trecut prin cap cat de tare ar fi daca as putea sa vad orasul ala fara sa stiu ca sunt in el. Cum ar fi sa descoperi Viena sau Parisul fara sa stii ca e Viena sau Paris? Fara sa ai constiinta faptului ca vezi un obiectiv turistic? Sa treci pe langa Sagrada Familia, sa te minunezi de cat de frumoasa e si sa treci mai departe.
E contra-intuitiv, dar cred ca ar fi un sentiment placut de descoperire.
Iar Bucurestiul e probabil printre putinele orase care iti pot da sentimentul asta de explorare urbana pe bune. Sa stai langa o cladire istorica din Mosilor sau Centrul Vechi fara sa stii ce e acolo? Sa descoperi o terasa ascunsa pe care nu o gasesti in niciun guidebook? Hai in Bucuresti. Poate si in alte capitale, dar cu siguranta si aici.
Ca strategie, probabil l-as undersell. As spune ceva vag, si i-as lasa pe oameni sa isi imagineze ca Bucurestiul poate fi in toate felurile. Odata descoperit, Bucurestiul se poate dovedi a fi mai mult decat de astepti.
Targetul
Clar, unui target tanar. N-au multi bani, dar Bucurestiul e ieftin. N-avem noi prea multe landmark-uri si muzee wow, dar nici pe ei nu prea ii intereseaza. Si mai e si scena de noapte, care e destul de colorata. Pentru ei, Bucurestiul poate fi genul de escapada cu vibe de Eurotrip. Ciudat, nebun, confuz, experimental.
As vinde Bucurestiul tuturor celor care prefera AirBnb-ul si couchsurfing-ul hotelurilor. Nu stiu daca e un trend sau nu, insa aud din ce in ce mai des treaba asta cu turismul prin ochii localnicilor. Privit asa, prin oamenii care locuiesc in el, Bucurestiul ar putea sa fie un produs mult mai atractiv.
Sloganul
Aur si mizerie. L-as vedea scris pe un tricou.
Punctele tari
Bucurestiul e jumatate european, jumatate balcanic. E ca un concert de muzica lautareasca in Control. Iar pentru un strain venit aici, poate ca pana si cainii vagabonzi, doamnele care striga Fiare Vechi si mancatorii de seminte sunt povesti bune de spus acasa. Nu zic ca astea sunt lucrurile care ar trebui promovate, ci doar ca, pentru unii, realitatea de zi cu zi a Bucurestiului poate fi pitoreasca-exotica.
Deci ar fi acest “exotism” urban. Interesant, dar nu suficient. Landmark-uri gen Delta Vacarestiului si alte “hidden gems”, tot in categoria asta. Oamenii care traiesc in el, pentru ca Bucurestiul e plin de personaje. Plus partea de club, noapte si petrecere.
Diferentiere
Bucurestiul mi se pare un oras destul de neturistic. Si chiar daca are punctele lui tari, nu bate recordul in nicio categorie. Inainte sa poata sa se diferentieze, Bucurestiul trebuie in primul rand sa stie ce e.
Azi, nu cred ca Bucurestiul e definit, insa probabil va fi in 10-20 ani, pentru ca exista o noua generatie de bucuresteni mai vie, mai activa si mai dispusa sa il creasca.
De cand locuiesti in Bucuresti?
Tocmai am implinit 10 ani.
Ce iti place, ce nu iti place
Imi place Bucurestiul cand se comporta ca o Capitala. Nu imi place Bucurestiul cand e un sat sau un oras mic, doar ca foarte mare. Si imi place Bucurestiul unit si constient de el insusi, cum a fost si este cel din Piata Victoriei.
Te-ai gandit sa te muti?
Da, dar nu neaparat din Bucuresti. Ci din Romania.
Bucurestiul tau secret
Bucurestiul primilor ani in Bucuresti, cand mai tot ce aveam de facut era sa ii invat bulevardele, statiile de metrou, punctele de intalnire, oameni noi, locurile tari de iesit.
