Intr-o lume paralela cu a noastra, dar nu mai putin frumoasa, un dragon tocmai a scris un SF cu titlul ”Inima Publicitarului”. Iar actiunea din carte se desfasoara pe o planeta departe de tot, la peste 100 de parseci in afara sistemului nostru solar. Planeta se numeste Fibra Proxima Centauris si este macinata de batalii. Majoritatea purtate la nivel psihologic intre agentii intergalactice.
In lumea noastra insa, Mircea Tara este cel care a scris un roman numit ”Inima Dragonului”. Mircea este copywriter la Jazz, dar de astazi (ma rog, de luna trecuta), va trebui sa-l identificati si ca scriitor. Am citit si noi bucati din aceasta prima carte a sa, editata si publicata de Editura Crux. Si tot ce va putem spune despre calitatea scriiturii este ca... nu va putem spune nimic. Am fi acuzati ca vrem sa-i facem vanzare omului, iar noi nu facem advertoriale decat de la 2000 de franci in sus, sorry.
In schimb, despre munca de editare si cizelare a unui manuscris (Fantasy sau de alt tip) se poate spune de la inceput ca este anevoioasa si nu dureaza deloc putin. Daca vrei s-o faci cum trebuie. Din cetataea Nisalului, Mircea a povestit mai multe.
Pasiunea pentru scris
A venit greu. Pentru ca in copilarie nu citeam mai nimic. Abia spre sfarsitul liceului am descoperit ca exista lumi construite din cuvinte. Dar de atunci fac (road)trip-uri prin lumi fictionale in mod constant. Iar de ceva ani (sa tot fie 10) incerc si eu sa creez un punct turistic. Sper ca am reusit sa fac asta cu „Inima Dragonului” si cei care trec pe acolo sa revina.
Inima Dragonului
Aventura unui bard si a echipei lui de hoti de buzunare, in incercarea lor de a-si salva pielea dupa ce o dau in bara si pun in pericol de moarte intreaga cetate a Nisalului si, ca efectul dramatic sa fie pe masura, posibil lumea intreaga. Ingrediente principale: magie, catacombe, balade, zollany, dragoni, Soapte si o cursa contra-cronometru.
Numele cartii
Cand m-am gandit la orasul acesta sustinut prin magie, mi-am dat seama ca trebuie sa existe o sursa. Acea sursa trebuia sa fie ceva cu mare putere si care sa aiba si o valoare simbolica. In istoria Nisalului, cel mai reprezentativ moment este acela in care Sal, dragonul regelui Eor, isi sacrifica viata pentru a salva cetatea de atacul armatei sceadinilor. Sal isi ofera deci inima ca sursa de viata si magie pe care se construieste cetatea Nisalului si scutul care o protejeaza. Ergo numele cartii: Inima Dragonului.
Iar contextul fantastic al cartii a fost un derivat al hartii primite de la un bun prieten din Baia Mare cu care in copilarie inventam tot felul de povestiri. Cand am pus ochii pentru prima data pe harta mi-am zis ca taramul acela trebuie populat cu fiinte fantastice.
Procesul lui Tara
Intai a fost ideea unui oras al artistilor si al magiei, care intr-un mod amuzant s-a nascut dintr-o frustrare pe care o aveam impreuna cu art-ul meu – de ce nu inteleg clientii ca arta poate vinde? De ce sunt atat de lipsiti de bun gust?
Frustrarea s-a transformat intr-o sedinta de brainstorming cu Gabriel Tanko, care este si ilustratorul copertii, dupa care au urmat o multime de intrebari legate de locul acesta unde arta este apreciata – ce il face magic, de ce este magic, de ce artistii vor sa stea acolo, ce il face special, etc.
Cu fiecare intrebare Nisalul mi se creiona din ce in ce mai bine in minte. Apoi orasul a trebuit populat, si in clipa in care am zis ca artefactul care protejeaza si sustine Nisalul este tinta unui complot, am avut si o intriga.
Am inceput sa creionez schita cartii, aproape capitol cu capitol si abia apoi m-am pus pe scris. A durat aproximativ 6-7 saptamani, nu mai mult, sa pun toata povestea pe hartie. Apoi a urmat o pauza. Intentia a fost de la inceput sa scriu o carte. In schimb nu ma asteptam sa existe atat de mult material si sa gaseasca o poveste dincolo de asta.
Cat timp am lucrat la carte, iar apoi la rescrierea si editarea ei, ziua apartinea in intregime agentiei (chiar daca ziua se lungea pana la zece sau unsprezece noaptea), iar noaptea, cu cafeaua langa mine, eram 100% investit in carte.
Publicitar sau scriitor? Depinde ce ai nevoie :)) Incerc sa fiu amandoua simultan, cum si Vali (Valentin Suciu, director de creatie Jazz) ma sfatuia nu cu mult timp in urma. Incerc sa aduc ceva din storytelling in proiectele pe care lucrez. Incerc. Nu tot timpul iese. Clientii sunt cei mai crunti editori. Dar asta cred ca m-a ajutat sa privesc cu alti ochi observatiile editoriale.
Publicarea
Primul pas a fost sa trimit manuscrisul editurii de care stiam de pe net (am facut un mic studiu de piata inainte sa trimit – stiam din start ca nu am sanse la editurile mari. Oricum initial am inscris manuscrisul in doua concursuri de debut. Desi finalist in ambele nu am castigat. Dar a fost o incurajare).
In retrospectiva imi dau seama cat de mult ar mai fi putut fi cizelat manuscrisul inainte sa ajunga pe mana editorului. Insa, cei de la Crux, Andrei Mazilu si Andreea Sterea au vazut ceva bun si ceva potential in carte si mi-au raspuns pozitiv.
A urmat o asteptare de aproape un an de zile (planul editorial era full). Am avut rabdare – nu dai pasarea din mana pentru cea de pe gard. Apoi a inceput partea grea – editarea – si micile detalii contractuale, pregatirea pentru lansare, tirajul.
Tirajul se stabileste in functie de succesul precedentei carti. Insa, in cazul unui debutant totul e un risc, asa ca se porneste cu un tiraj minim de cateva sute de carti. Daca merge treaba se mai tiparesc cateva.
Partea de editare a durat aproximativ doua luni de zile, timp in care am rescris portiuni intregi din carte, am corectat inexactitati, am pus caciulite si virgule unde trebuie, am batut in cuie numele personajelor si am mutat capitole intregi – ma simteam ca mi se cerea sa mut munti.
Dureros nu a fost. Asta poate pentru ca sunt obisnuit cu ritmul de munca din agentie – proiecte multe, modificari urgente, deadline-uri stranse. Dar cu deosebirea ca Andreea Sterea, editoarea mea, a fost dedicata trup si suflet, iar observatiile ei m-au ajutat sa intru mai in detaliu in construirea lumii din carte, sa fac povestea mai clara si mai usor de urmarit.
Cand am primit manuscrisul cu notele editorului si am vazut cateva sute de observatii m-am panicat. Dar apoi am vazut ca fiecare notita ucidea un cliseu de neiertat, sau adauga un detaliu necesar lumii Nisalului, sau scotea in evidenta o repetitie stupida, trecuta cu vederea de ochii mei obisnuiti cu textul. Cred ca rezultatul este o carte mai buna si mai placut de citit.
Promovarea
Inainte de promovare, cred ca ar trebui sa mentionam resursele :)) Care pentru o editura mica si la inceput de drum sunt formate in mare parte dintr-o echipa de oameni dedicati. Insa, chiar si cu resurse minime editura a reusit sa faca o scurta campanie de teasing, o promotie care a durat pana la lansare si despre care au scris o mana de bloggeri nisati pe carti si/sau SF&F. Totul dozat ca sa acopere perioada de prelansare si lansare.
Am avut si ajutor din partea prietenilor care se pricep la grafica si video si am reusit sa realizam si un trailer al cartii.
Dar mare parte din hype (poate e un pic cam mult spus) s-a realizat prin word of mouth –multi dintre prieteni, cunoscuti si chiar familie, nu stiau ca urma sa lansez o carte.
Lansarea in sine a fost suprapusa cu evenimentul Final Frontier – dedicat cititorilor pasionati de SF&F, tocmai pentru a aduce un trafic mai mare si a expune cartea nisei interesate exact de genul acesta de literatura.
Pasul urmator este sa primim critici din partea celor care au pus mana pe carte (sper pozitive) si sa cream un buzz in jurul Inimii Dragonului si sa gasim o modalitate sa atingem o masa mai mare de cititori, nu neaparat din sfera fantasticului si nu doar din Bucuresti.
Implicarea mea a fost minima: cateva postari si cateva invitatii facute cunoscutilor – care au avut un reach neasteptat de mare fata de postarile mele obisnuite. Dar daca tragem linia a fost o cursa buna pana acum din punct de vedere al comunicarii si al vanzarilor – tirajul nu mai are mult si va fi epuizat. Target atins.
SF-ul autohton
Promovarea tine foarte mult de bugetul pe care il ai. O editura mare isi permite sa isi promoveze autorii prin proiecte saptamanale, postere, afise, articole in publicatiile de masa, interviuri televizate (uneori), standuri mari cu afise pe masura, lecturi, participari la diverse targuri cu spatii designate atragator.
Editurile mici, cum sunt majoritatea care publica SF&F autohton, se bazeaza mai mult pe word of mouth, targuri de nisa cum este cel in cadrul caruia a fost lansata Inima Dragonului si online.
Social media este canalul principal de comunicare, insa impactul este destul de mic, deoarece nu exista bugete de marketing. Promovarea de carte in Romania, din perspectiva mea limitata – abia ce am intrat in mediul acesta – are mult de crescut, dar incep sa existe tot mai multe gesturi creative sau tactice (majoritatea imprumutate din afara din piete dezvoltate precum cea din Marea Britanie sau SUA). Ceea ce este incurajator si promitator.
Obiectivele de vanzari
Se ia in considerare notorietatea autorului, subiectul cartii, actualitatea lui, trendurile care vand. Pentru „Inima Dragonului”, nu stiu care au fost obiectivele initiale, cum ziceam, m-am implicat prea putin in promovarea ei, insa obiectivul personal este sa reusesc sa vand tot tirajul pana la Gaudeamus – ceea ce dupa cum decurg vanzarile nu este imposibil. Dimpotriva.
Nu stiu sa existe recenzii oficiale inca, insa am auzit despre cineva care a cumparat cartea la lansare ca a doua zi era deja trecut de jumatatea cartii. Sper ca i-a placut si nu ca a citit-o doar sa gaseasca greselile. Inca un lucru care m-a surprins foarte tare a fost ca un licean a venit la targ doar sa puna mana pe carte pentru ca a vazut trailerul si i-a placut.
Planuri
Planul este sa mai termin pana la anul o carte care continua povestea catorva personaje din acest volum. Deci anul acesta si poate cel viitor raman in sfera fantasticului, chiar daca de ceva timp imi face cu ochiul steampunk-ul.
Cred ca e posibil ca Inima Dragonului sa iasa si intr-un format electronic daca va exista cerinta suficient de mare (piata ebook-urilor in limba romana este inca una minora). Iar traducerea nu se afla in planurile din viitorul apropiat. Dar cine stie? Nu refuz oportunitatea daca se iveste.
Recomandari?
Fantastic:
Neverwhere – Neil Gaiman. Pentru ca eroul principal este un tip random de pe strada.
Light fantastic – Sir Terry Pratchett. Pentru personajele puternice si lumea aceea vasta, magica si sarcastica.
The Bone Season – Samantha Shannon. Pentru ca autoarea are o pasiune pentru cuvinte pretioase si nu se teme sa le foloseasca.
Fictiune:
Versetele Satanice – Salman Rushdie. Pentru modul in care se impletesc doua lumi.
Extrem de tare si incredibil de aproape – Jonathan Safran Foer. Pentru emotia puternica pe care o tese in niste propozitii atat de simple.
Kafka pe malul marii – Haruki Murakami. Pentru ca este pur si simplu o carte ciudata in care oamenii pot vorbi cu pisicile si isi pot pierde umbrele.
