[Un brand pentru Bucuresti] Laura Ristea: As merge pe forfota asta umana post-comunista. E cam gri si murdarel, dar macar e viu, traieste

Laura Ristea, Strategist Hye Studio, ar vine Bucurestiul intai locuitorilor, ca ei sa il vanda mai departe, celorlalti. Se gandeste la identitatea Bucurestiului inca din facultate, cand si-a facut lucrarea pe identitatea orasului.

Bucurestiul nu e nimic fara bucuresteni. Fara oameni, ramai cu un peisaj apocaliptic, muncitoresc: masini, cabluri si cladiri cu bulina.

Laura face o plimbare printre logo-urile oraselor din Europa, de la nordicii clari, la XXX-ul din Amsterdam, pana la Roma previzibila si romantica sau Praga, un fel de Londra continentala, si ajunge la aceasta concluzie: "Europa se termina la noi. Parca la Bucuresti, Sofia sau Atena n-ar fi nimic de vazut". Ne diferentiem printre toate aceste locuri ca o jungla urbana plina de tot felul de oameni in cautare de civilizatie.

Initiativa primariei

Brieful e o gluma trista cu "persoane fizice", "repere identitare" si "culori naturale". Juriul inca nu exista. Iar castigatorul o sa apara singur pe scena din senin, ca de nicaieri. Poti sa nu te enervezi ca vor sa arate doar castigatorul, fara toate logourile inscrise in concurs? Cand concursul se prezinta asa, poti sa crezi ca e pe bune? E tare greu sa nu fii suspicios.

Ce s-a gandit primaria, vine vara, scoatem un logo la soare. Avem in sfarsit un motiv sa schimbam coverul pe Facebook. Da-le-ncolo de piste pentru biciclisti, ca mai rezista fraierii. Hai ca, daca mai gasim niste bani, facem si un “sistem de signage stradal”, ca ar sta bine langa cele trei pe care le avem deja. Dar nu cu Hye, il facem cu baietii nostri.

Incotro, fratilor? Ce actiuni concrete stau in spatele acestui logo? In afara de Pasarea Maiastra, nu stim ce ne pregateste primaria. Zero viziune. Zero continuitate. Nu, nu ne trebuie logoul lui Firea, asa cum ne trebuia nici logoul lui Udrea. Nu asa, de mantuiala. Singurul lucru bun e ca se vorbeste despre logo si Bucuresti in aceeasi propozitie.

Identitatea Bucurestiului

Cand ma gandesc la Bucuresti, imi vine in minte o scena fantastica din Paprika a lui Satoshi Kon. E o parada nebuna, in care lumea viselor se intrepatrunde cu realitatea. Cred ca daca am filma un vis cap-coada, am recunoaste un pic din Bucuresti. Nu zic cosmar, ci o adunatura de lucruri si fiinte contradictorii, halucinante, si totusi legate cumva ca prin absurd.

O imagine asa eclectica nu se pupa cu blazoane si traditii. In locurile cu blazoane exista inca printi, academii si titluri de onoare. Englezii si suedezii au de ce heritage sa se lege. Pe noi ce ne reprezinta, cand juma de secol de comunism a sters totul cu buretele? Ii mai pasa cuiva de Sfantul Dumitru barbosul din stema?

Daca am face identitatea asta pe bune, am fi sinceri cu noi. Am recunoaste ca suntem un oras comunist care abia face ochi si incepe sa miste. Am recunoaste ca oamenii stau in orasul asta de nevoie, nu de voie, pentru ca aici se castiga. Am recunoaste si ca, daca vine un turist, habar nu are de Bucuresti si cel mult se asteapta sa fie exotic.

Cum ai vinde tu Bucurestiul?

Ma preocupa asta inca din facultate. Mi-am facut si masterul pe Bucuresti. Am aratat ca oamenii se simt mai atasati de brandul de oras daca ii implici in definirea lui. In definire, nu in facutul logoului. Asa ca as afla mai intai ce i-ar face pe bucuresteni sa ramana aici, chiar daca ar putea pleca maine.

Inainte sa vand Bucurestiul, as intelege si care sunt problemele. Asa se face place branding in Olanda. Rezolvand probleme. De exemplu, in Limburg, sudul din care face parte si Maastricht, tinerii pleaca masiv dupa studii. Tipa care mi-a coordonat lucrarea de master se ocupa sa rezolve asta.

Ideea

Bucurestiul e un oras influent in Europa de Est. Are un PIB la nivelul oraselor civilizate. E al saselea cel mai mare oras din UE ca populatie, dupa Londra, Berlin, Madrid, Roma si Paris. Dar nu sta nicicum langa orasele astea.

Daca pui logourile oraselor pe harta, vezi ca Europa se termina la noi. Parca la Bucuresti, Sofia sau Atena n-ar fi nimic de vazut. De la Budapesta, ma astept la palate. Viena si Oslo se prezinta cosmopolit. Stockholm, super young. Amsterdam e de departe cel mai cool si clar.

La Bucuresti as merge pe forfota asta umana post-comunista. E un oras hiperactiv care se reinventeaza. Nu doarme, munceste si petrece. Un mic Shenzen in devenire, mai putin zgarie-norii si inovatia. E plin de amprente vii ale comunismului, pe strada, la tot pasul, la orice ora. Un Kreuzberg asumat. E cam gri si murdarel, dar macar e viu, traieste.

Targetul

Bucurestiul nu e nimic fara bucuresteni. Fara oameni, ramai cu un peisaj apocaliptic, muncitoresc: masini, cabluri si cladiri cu bulina.

Daca bucurestenii fac orasul, le-as vinde lor orasul, ca sa-l vanda ei altora dup-aia. Le-as da mai intai Casa Poporului — adio mamuti, bun-venit popor. Apoi le-as da si Dambovita. Avem de la cine sa invatam. In Copenhaga, hipsterii si-au facut un oras in oras: Christiania.

Un slogan

Ce slogan are Amsterdam? Habar n-am, dar m-as muta si maine acolo. Dar Oslo? Nu stiu, si am stat acolo juma de an. De Viena stiu ca si-a schimbat sloganul turistic din "Now or Never" in "Now. Forever”, ceea ce are sens cand vrei sa cresti dintr-o destinatie must-see intr-una la care ai de ce sa revii.

Sloganul are sens cand stii ce ai de zis. Pe plan turistic, noi suntem in punctul in care trebuie sa punem Bucurestiul pe harta oraselor europene de vazut. Acum nu exista decat pentru curiosi sau cunoscatori. Iar pe plan local, bucurestenii au nevoie, poate, de bucurie.

Punctele tari

Cred ca Bucurestiul e mai misto cand ti-l arata cineva care-l stie. Acest curator urban. Cand vin amici din tari straine, fac eu pe curatorita. Am o prietena care duce expatii in locuri faine de mancat. Sunt si tot felul de aplicatii simpatice cu lucruri de vazut si de facut in oras.

Altfel, orasul nu e prea prietenos cu strainii care vor sa se plimbe la intamplare. Ce parere isi face un berlinez cand vine de la transportul futuristic din Berlin la rechinu' nostru de la aeroport?

Cum s-ar putea diferentia Bucurestiul 

Budapesta e conservator, nu ne confundam decat la nume. Paris arata portul in blazon, iar logoul turistic e un Eiffel elegant, iconic, numa' bun pentru turistii chinezi.

Amsterdam si-a luat un semn care nu e doar istoric, dar mai da si peste nas celor care cred ca Amsterdam egal sex si atat. Da, avem un xxx rosu. Si ce daca? So Dutch.

Roma e previzibila, dar corecta, merge pe un romantism clasic. Nordicii sunt simpli si clari, in lumea lor perfecta. Praga se vrea un fel de Londra continentala. Londra nu stie ce vrea, asa ca Brexit. Bruxelles e un mare aeroport-hub.

Iar noi, Bucuresti, suntem o jungla urbana plina de tot felul de oameni in cautare de civilizatie. Deci e ok, ne diferentiem.

De cand locuiesti in Bucuresti?

Cand ma intreaba cineva de unde sunt, nu zic niciodata Bucuresti. Zic Otopeni. Nu am simtit niciodata ca asta e orasul meu. Desi cam pe-aici am umblat de la 7 ani incoace. Din liceu vin singura in oras si din 2010 m-am si mutat aici.

Ce iti place, ce nu iti place

Imi place energia din ultima vreme, de cand cu Piata Victoriei. As vrea sa reziste strada forever. Mi-a dat motive sa mai stau un pic aici, sa mai incerc un pic. E tare si ca se aduna tot felul de mici comunitati: biciclisti, designeri, makeri, artisti. Cand toata lumea stie pe toata lumea, gasesti mai usor cu cine sa faci lucruri ok.

Ce nu-mi place, insa, e lipsa de respect a orasului si primariei fata de oameni. Ar putea sa ia exemplu de la japonezi, care nu doar ca au cele mai tari blazoane ever, dar au o apreciere imensa fata de oameni, cultura, si natura. Si cand gatesc, respecta toate ingredientele pe care le pun in mancare. Le gusta pe rand, cu grija. Mai mult respect ar prinde bine si in Bucuresti.

Te-ai gandit sa te muti?

In fiecare zi, pretty much. Nu ma vad traind aici pentru tot restul vietii. Sunt atatea lucruri de vazut in lumea asta, ca n-as sta intr-un singur loc, oricat de fain ar fi.

Bucurestiul tau secret

Bucurestiul meu secret e unul care se vede doar de pe bicicleta. E verde, insorit si nu aude claxoanele. Se intinde intre Floreasca si Origo, traverseaza asfaltul prafuit, ocoleste gropile, si nu se sperie de “Atentie cade tencuiala”.

Ajunge cateodata pana la Intrarea Margareta de la Foisor, cea mai hobbitsiana straduta pe care am gasit-o in orasul asta. Asta e Bucurestiul pe care vreau sa il vad. Mai am unul mic, care se vede doar de pe balconul meu si-mi aduce aminte si de Amsterdam, si de Berlin. Am voie sa visez, nu?