La inceput au fost instalatiile artistice pe care le facea in zone abandonate si pe care trebuia sa le arhiveze cumva. Asa a inceput Mihai Barabancea sa cocheteze cu fotografia.
La UNArte a gasit contextul pisihic in care sa poata fi autodidact. In lucrarile lui spune ca "imbina elemente de la street photography, fashion pana la tiger style, tinder-style si poverty hentai, adica orice functioneaza pentru a genera stari specifice si momente kodak". Si-a creat, astfel, si un stil propriu pe care l-a si numit: Hyper-Reality-Hacking, in care fotografia imortalizeaza energiile orasului, fara sa le disturbe "echilibrul fragil".
Dupa 4 ani de pozat prin Romania si-a creat primul photobook. Co-finantat de AFCN si tiparit in 500 de exemplare, ”Rescrierea Secventei” ilustreaza momente asumate din realitatile unor oameni mai putin frecventati de fotografi; si ii sta mai bine rasfoit decat povestit. A fost nominalizat la Gala Bun de Tipar si premiat la concursul national de design de carte.
In curand a urmat si al doilea, tot cu sprijinul AFCN. Prin ”Sarutul”, Mihai a vrut sa depaseasca granitele artelor vizuale la modul concret: in cadrul proiectului, fotografiile lui sunt accesibile nevazatorilor. Impreuna cu graficianul Cristiana Costin, a construit structuri tactile si cuvinte cheie in Braille peste fiecare imagine:
Pana la lansarea "Sarutului", care se intampla peste o saptamana, la Apollo111 Teatrul, avem povestea lui Mihai, mai jos.
Mihai si fotografia
Nascut si crescut in Bucuresti. Vin dintr-un background de graffiti si street art, acestea mi-au imprimat principii solide. Am inceput sa improvizez instalatii geometrice in locuri abandonate. Am inceput sa fotografiez din necesitatea de a-mi arhiva lucrarile si am continuat sa exersez diferite moduri de a fotografia.
Acum sunt rock'n'roll - imbin elemente din mai multe genuri: de la documentar la elemente de fotojurnalism, de la street photography, fashion pana la tiger style, tinder-style si poverty hentai, adica orice functioneaza pentru a genera stari specifice si momente kodak.
Mi-am creat propriul stil incorect denumit Hyper-Reality-Hacking, care se refera la cum surf-ezi pe channel-urile energetice din oras fara sa disturbi echilibrul fragil. Paid jobs? Prima oara cand am avut un client a fost atunci cand m-a rugat o prostituata sa-i fac poze ei si sotului ei... deci, deocamdata, gravitez in zona crepusculara a fotografiei.
Am fost pasionat de Charles Bukowski si am avut multe joburi total diferite din care am acumulat experienta. Fotografia pe care o fac imbina mai multe calitati pe care le am on-board si pe care le-am dezvoltat in timp. M-am remarcat si in alte domenii, dar nicaieri nu am am excelat ca aici.
Fotografie: procesul de invatare
Universitatea Nationala de Arte mi-a oferit doar un context psihic. Restul a fost self-learning. A fost necesara multa practica. Fac fotografie pe film si trebuia sa fiu atent cum gestionez cele 36 de pozitii. Crezi ca exista o pozitie sexuala 36? Daca la inceput arhivam "desenele/piesele" mele din locuri abandonate, ulterior m-am orientat spre oameni.
Imagine din photobook-ul "Rescrierea Secventei"
Mi-am dezvoltatat alte abilitati: anticiparea miscarilor, identificare-stabilirea profilului psihologic si adapatare-personalizarea relatiei si mai ales despartirea in termeni amiabili...ca intr-o relatie de cuplu. Desigur in ultimii ani mi-am dat seama ca exercitiile de motricitate, sportul si luciditatea sunt necesare pentru multe din situatii pentru a reactiona dinamic.
Sunt un improvizator athlet performer care isi ia peste tot aparatul point-and-shoot. Am inceput sa fac photo jogging si sa pozez in timp ce alerg prin oras. E important sa experimentezi mereu, chiar si absurd uneori. Mergeam pe strada si rugam oameni random sa pozeze cu telefoanele lor si sa facem un mini shooting impreuna. Unii gustau si intelegeau ca realitatea e playground-ul nostru.
Imagine din photobook-ul "Rescrierea Secventei"
Despre "Rescrierea secventei"
In 2011 din necesitatea de a colecta imaginile intr-o forma am creat primul photobook. Am inteles ca e nevoie ca oamenii sa vada imaginile prinse intr-o forma fizica pentru a primi feedback si pentru a intelege tu insuti cum poti construi o poveste.
Imagine din photobook-ul "Rescrierea Secventei"
Am continuat sa ma joc cu dummy-uri editii mici. Recomand tuturor sa exerseze chestia asta. Nicu Ilfoveanu artist vizual si la randul lui bookmaker, a vazut ce lucram si m-a sustinut, devenind editorul cartii Rescrierea Secventei, dupa cum acesta afirma "o carte necesara pe scena fotografiei romanesti".
Imagine din photobook-ul "Rescrierea Secventei"
In 2015, pentru design si content, cartea a fost nominalizata la Gala Bun de Tipar si premiata la concursul national de design de carte Cele Mai Frumoase Carti din Romania.
Traseul fotografiilor
Pentru acest album am tras 4 ani pe tot teritoriul Romaniei, in cele mai dificile conditii, uneori doar cu o liniuta de viata palpaind in mine. E multa energie inmagazinata in cartea asta. E calda..ca magma.
Pentru mine, fotografia inseamna dedicatie si disciplina in a te adapta. Uneori trebuie sa convingi, sa insisti, sa furi, alteori sa platesti, alteori sa fugi sau sa te bati cu lumea, important e sa faci orice pentru a obtine cadrul dorit. Orice s-ar intampla, filmul din aparat nu trebuie sa ajunga la altcineva.
Pe strada functioneaza alte reguli organice care sunt diferite de teorie. Oamenii vor sa fie fotografiati dar nu stiu inca asta; sunt sceptici trebuie sa-i simti si sa creezi contextul. Uneori ii intreb "de ce nu vrei?" si daca ei ma conving cu ceva out of the box - au castigat, ii las in pace.
Imagine din photobook-ul "Rescrierea Secventei"
Imi placea cand oamenii imi spuneau ca NU vor sa apara in poze pentru ca asta ma face sa gasesc un thrill din a-i convinge. Si avantajul e ca imi imbunatatesc tehnica. Sunt anumite imagini pe care din ratiuni personale nu le fac, sunt probabil cele care ma urmaresc cel mai tare.
Conceptul albumului
Desigur numele are mai multe semnificatii. Una din ele ar fi reinterpetarea valorilor celor care privesc, rescrierea propriilor coduri - uita tot! Alaturarea de imagini ma duce la o poveste cu eroi din tragedia antica pusa in scena in zilele noastre.
Imaginile din carte sunt varful icebergului, restul de 90% nu se vede, m-am jucat 8-9 luni la layout pana la selectia finala. Cartea a fost produsa la Fabrik.
Imagine din photobook-ul "Rescrierea Secventei"
Lansare: etape si feedback
Desigur eu m-am ocupat de majoritatea etapelor legate de carte si am vrut sa ma implic si sa fac un show de lansare. Am gasit locatia - Cinema Elvira Popescu - si am inceput sa comunic pe online + video teasere, radio, presa.
Am avut sustinearea unor producatori de bauturi. Am carat lazile inainte de a urca pe scena unde erau proiectate imagini din carte despre care discutam pe muzica live, improvizata cu multe instrumente, in compania muzicienilor Andrei Dinescu si Thomas Hoffer.
Imagine din photobook-ul "Rescrierea Secventei"
Am dansat, am urlat si am facut spectacol. Evenimentul a fost diferit de majoritatea lansarilor de carte in care se discuta cu un pahar de apa plata pe masa. Mi-au placut toate etapele. Acestea compun un intreg si proiectia lui reziduala inspira si azi.
Imagine din photobook-ul "Rescrierea Secventei"
Tiparit in 500 de exemplare
Am obtinut finantare de la AFCN care da bani pentru proiecte editoriale diverse. Cartile au ajuns peste tot, la regizori si curatori, la targuri dedicate cartilor de fotografie, dar mai ales la oameni obisnuiti din toate aspectele vietii.
Desi suficient de dur, produsul este "lit", nu are hibe, el se adreseaza tuturor, dar fiecare cauta altceva. Am gandit cartea ca o calatorie. Scoase din context imaginile nu mai au acelasi sens. Continutul te marcheaza.
"Sarutul", un album foto si pentru nevazatori
"Rescrierea Secventei" se termina simbolic cu sarutul dintre Petru si Pavel. Astfel albumul urmator era firesc sa se numeasca "Sarutul" si sa continuie povestea, dar altfel, ca si cand te-ai scufunda in lichid si auzi sunetele distorsionat.
Imagine din photobook-ul "Rescrierea Secventei"
Mi-am dorit sa explorez granitele artelor vizuale. Am vrut in teorie sa le pot oferi emotia artei mele si celor care nu pot sa aiba acces la fotografie, renegatii, nevazatorii! Atunci cand folosim memorie, imaginatie si emotie suntem toti egali. Este un album experimental care impinge limitele photobook-urilor clasice.
Imagine din photobook-ul "Sarutul"
Credit foto: Nicu Ilfoveanu
Astfel am lucrat cu graficianul Cristiana Costin care a construit structuri tactile ce se suprapun fiecarei imagini. Am adaugat cuvinte cheie in Braille care sa defineasca elementele din fotografii. Coperta si design-ul cartii au fost realizate de catre Paul Dersidan. Filozoful Jonathan Drosnfield semneaza eseul de la inceputul cartii. Asociatia ActiveWatch este editorul cartii, dar astea sunt doar detalii. E inutil sa povestesc, trebuie sa nu rezisti tentatiei si sa o simti cu mainile tale.
Imagini din photobook-ul "Sarutul"
Credit foto: Nicu Ilfoveanu
Co-finantat de AFCN: proces
Proiectul l-am scris impreuna cu o buna prietena Monica Stan; am pierdut mult timp si a fost mult stres in perioada respectiva, am avut si altfel de pierderi. Am obtinut suma necesara, am intrat in tipografie, am stat 3 schimburi, adica 21 de ore pana am tiparit tirajul.
Imagine din photobook-ul "Sarutul"
Credit foto: Nicu Ilfoveanu
A urmat suprapunerea lacului gonflabil UV care genereaza relieful. Am consumat lacul necesar pe un an de zile la alte lucrari. Deoarece este vastly underrated, am decis sa folosesc spirala pentru legatorie. M-am lovit de mentalitatile celor care lucreaza in tipografie. La noi in tara cu cateva exceptii nu ai cum sa faci finisaje sau lucrari deosebite pentru ca le dai setarile angajatilor peste cap.
Imagine din photobook-ul "Sarutul"
Credit foto: Nicu Ilfoveanu
Sneak peek?
Fotografiile tactile enigmatice construiesc panzele unei povesti de dragoste. Dragostea ar putea fi oarba, dar dragostea e clarvazatoare. Dragostea si ura merg impreuna si se pot transforma foarte usor una in cealalta. Suntem doua corpuri ceresti pe un curs de coliziune, dar trecem razant unul pe langa altul.
Imagine din photobook-ul "Sarutul"
Credit foto: Nicu Ilfoveanu
Cartea e dedicata tuturor indragostitilor si tuturor celor care sufera din amor. Am compus din imagini secvente si franturi din povestile mele de dragoste. Atunci cand lucrezi la carte esti ca un compozitor - stabilesti ritmuri, acorduri fine, liniste, momente tensionate si ispite dulci - totul din aranjamentul si layout-ul cartii, spre deliciul cuiva care rasfoieste albumul nu mai mult de 5 minute. Dar iata, cele mai frumoase lucruri si amintirea lor sunt efemere; ghostingul e omniprezent si captiv in pagini.
Imagini din photobook-ul "Sarutul"
Credit foto: Nicu Ilfoveanu
O inflatie de fotografi-amatori?
Mie imi place ca sunt multi amatori, imi plac amatorii. Este selectie naturala. Poti face poze cu orice tehnologie, nu exista ingradiri atata timp cat crezi in ceea ce faci. Dar ce inseamna pro? Esti pro daca ai insigna cu f64?
La final, toate pattern-urile, trendurile din fotografie ar putea fi catalogate si arhivate. Ah, deja se intampla asta!
Fotografi romani: de urmarit
Cu siguranta sunt multi pe care ii respect si pe care nu pot sa-i depasesc, dar nici unul din ei nu are eclecticul meu skill. Sunt totusi doi cu care lucrez: Nicu Ilfoveanu si Dani Gherca.
Incotro cu albumele foto?
Industria cartii de fotografie a luat amploare in ultimii ani. Sunt numeroase festivaluri si targuri de carte. E o comunitate internationala speciala. Cartea este un obiect care trebuie customizat in functie de content. Felul in care aplici diferitele tehnici fac ca rezultatul final sa fie unul atent si deosebit.
Suntem a "new breed of photobook makers". E o mare singuratate aici. Avem nevoie de competitie locala ca sa level up intreaga scena. D-asta prin show-urile de lansare incerc sa popularizez cartea de fotografie astfel incat la finalul zilei sa putem avea un "material genetic" superior. Scopul meu este sa avem ce arata afara la festivaluri. Reprezentam generatia asta a lui we're going global!
