Imagine dintr-o copilarie de artist: pentru ca parintii ii confiscau ustensilele, Ioana Avram le confisca ciocolata; nu ca s-o manance, ci ca sa deseneze cu ea pe peretii proaspat varuiti. Cu toate astea, parintii ei sunt tot artisti - tatal designer de interior si mama designer vestimentar - lucru ce a condus la terminarea unor studii de profil: sectiunea moda la liceu, presarata cu design industrial, graphic design si comunicare vizuala la facultate si, din nou, moda.
Dar pe cat invata, pe atat se ocupa si cu predatul. A inceput de la 14 ani, pe cand preda pictura copiilor din vecini. A continuat si in liceu, in facultate si tot asa, pana cand, mutata la Bucuresti, a inceput sa pregateasca elevi de clasa a XII-a pentru admiterea la UNArte si la facultati de profil din Anglia, Italia si Germania.
Pentru ca e multitasker de mica, pe parcurs, a reusit sa-si defineasca si o serie de module de learning online: shading, culori, texturi, anatomie, compozitie. Pe partea asta, cursantii (care nu prea sunt de pe la noi) ajung la ea via tutoriale de pe YouTube si via Facebook, unde nu obisnuieste sa dea vreun sponsored post.
Dragostilii Ioanei: fashionul si ilustratia
Dragostea pentru ilustratia de fashion :) Desenez de cand ma stiu. Ai mei zic ca nu eram un copil-problema, stateam ore in sir singura si desenam. Era suficient sa mi se arate o trusa noua de creioane mirosind a lemn lacuit, niste hartii colorate, o foarfeca sau niste crete si o tabla si gata: eram cea mai fericita. Am devenit atat de dependenta de uneltele astea incat am inceput sa desenez pe peretii casei. Bunicul venea la noi in fiecare saptamana sa varuiasca. Asta pana cand ai mei mi-au confiscat ustensilele. Asa ca am gasit o alta modalitate de a ma exprima: sa ascund ciocolata primita in dar si sa o folosesc pe post de creion colorat, pe pereti.
Cred ca toata treaba asta la mine a venit firesc. Adica, ai mei au incercat sa ma ademeneasca si cu papusi si cu masinute si cu jocuri de toate felurile, fara sa banuiasca la inceput ca un simplu creion cerat m-ar putea face fericita. Apoi o cutie de creioane cerate. Si apoi o trusa de acuarele. Si apoi niste markere...fiecare instrument nou de lasat urme devenea cel mai bun prieten al meu. Tin minte ca abia asteptam sa se abureasca geamurile iarna, in bucataria bunicii, ca sa pot desena cu degetul pe ele.
Parintii mei sunt si ei artisti. Tata e designer de interior si mama designer vestimentar. Am prins de la fiecare cate ceva. In liceu am studiat mai mult moda - adica la sectia de moda a liceului de Arta din Oradea dar in paralel, de prin clasa a 7-a am inceput sa studiez cu tata partea de desen si de constructie - mai catre design industrial cumva.
Ca olimpic national la arte, am avut posibilitatea sa aleg sectia si orasul in care sa imi continui studiile. Asa ca am ales Clujul si designul pentru ca moda studiasem in liceu. Cred ca de fapt, nici eu si nici ai mei, pe atunci, nu stiam ca as fi vrut sa urmez o scoala sau o sectie de ilustratie de moda. Intotdeauna ce mi-a placut sa fac a fost un mix de grafica, ilustratie, moda, afis, typo, design asa ca am ales sa ma specializez in graphic design si comunicare vizuala si apoi din anul 2 am facut in paralel si moda, tot la Cluj.
Specificul ilustratiei de moda
Ilustratia de moda e o felie din tortul numit ilustratie – nu difera de ea decat prin tematica. Obiective? Comunicarea. Sa inspire. Sa ne poarte cu gandul in alte lumi. Sa ne bucure. Si who knows? Sa inlocuiasca fotografia :)
Din punct de vedere a tehnicii: acuarela, markere, creioane. Just name it. Orice instrument care lasa urme e bun. Iar stilul – memorabil. As putea sa ma uit ore intregi la ilustratiile lui David Downton si sa invat de fiecare data ceva nou.
Diferenta intre un designer de moda si un ilustrator e ca primul ar trebui sa stie si tipar. Un ilustrator de moda isi permite sa fie mai mult artist – hartia suporta orice.
Surse de inspiratie
Imi place foarte mult David Downton. In timpul meu liber, studiez dupa desenele si acuarelele lui. Tehnica lui este atat de imposibil de replicat, incat ma intriga.
Apoi, imi place Peter Turner pentru minunata lui linie si Gary Tu pentru tusa lui nebuna. Laura Laine pentru crafting. Anna Kiper si Cate Parr pentru culoare. Aurore de La Morinerie pentru dezinvoltura.
Dar de fapt, cred ca in toti acesti artisti si ilustratori de moda il caut pe Rene Gruau. Pentru ca imi e tare dor de el. Incerc sa il regasesc in fiecare din noii ilustratori si incerc sa imi recompun imaginea lui din aceste cioburi colorate. De fapt, ii stiu toate lucrarile pe de rost si am studiat dupa toate si cel mai rau imi pare ca nu pot sa imi imaginez cum s-ar fi transformat desenele lui si stilul lui daca ar mai fi pictat si azi.
Cursurile de ilustratie: inceput si continuare
Procesul e cumva invers - am inceput offline si apoi am intrat si pe online. Dar e bine de stiut cum se vede din afara toata treaba asta pe care o construiesc. Iti spun cum e.
Predau de la 14 ani. Intai au fost copiii din vecini care veneau la orele mele. Aveau in jur de 5 ani si ii invatam sa picteze. Apoi, in liceu am inceput sa predau la copii mai mari iar in ultimul an de facultate m-am angajat ca profesor la liceul de arta unde predam la clasele IX- XI.
Dupa facultate m-am mutat la Bucuresti unde am inceput sa predau unor copii mai mari - de cls. a XII-a la mine acasa. La inceput erau 2-3 apoi s-au facut 10. Am fost foarte incantata sa vad ca ei veneau din toate colturile tarii sa studieze in vederea admiterii la Bucuresti la Unarte. Dupa asta au urmat cursurile de pregatire pentru master si apoi si pentru facultati din Anglia, Italia sau Germania. In paralel cu asta m-am apucat sa fac un suport de curs, care sa imi foloseasca la ore, si apoi un canal YouTube unde urcam tutoriale video pentru cursantii mei. M-am trezit cu peste 75.000 de subscriberi si 3,3 milioane de view-uri din toate tarile lumii.
Acum e un permanent back and forth intre online si offline: oameni care vad videourile si vin apoi la cursul meu din Bucuresti si altii care sunt offline si vor si online – pentru ca nu sunt din Bucuresti si cand sunt la departare prefera sa tinem legatura prin cursul online.
Predare in online si offline: cum se intampla lucrurile
Online am un curs basic de moda pentru incepatori, apoi sunt 4 cursuri de moda pentru nivel mediu, apoi un curs mai conceptual de moda – pentru avansati si un curs de desen pentru moda. Cursurile de moda tin fiecare cate 3 luni si cel de desen, 2 luni. Cursurile incep la data de 1 a fiecarei luni si poti urmari orarul in grupul de Facebook ca sa vezi ce curs urmeaza. In mod exceptional, pentru cei care au admitere sau au nevoie de curs rapid, s-a intamplat sa fac cursuri condensate unde totul a fost contra cronometru.
Cum functioneaza?
- fiecare curs are un grup dedicat pe facebook - un grup secret vizibil doar pentru cei inscrisi la curs.
- in fiecare week-end postez o tema, alaturi de un brief + imagini/surse de inspiratie, linkuri, tips and tricks legate de moda.
- pana vinerea urmatoare, fiecare cursant lucreaza la tema
- vineri seara se trimit lucrarile pe mail.
- in urmatoarele 2 zile, toti cursantii vor primi feed-back la lucrarile trimise, impreuna cu sfaturi si sugestii de imbunatatire a schitelor.
- intre timp, in grup exista si surse de inspiratie - adica diverse Goodies de downloadat si folosit de catre cursanti.
Procesul se repeta si fiecare curs are 12 lectii sau briefuri. E fun. Uneori ma simt ca un jongleur din acela cu portocale aruncate in aer. E un multi-tasking de zile mari si pe langa asta mai si filmez tutoriale si mai predau si offline. Cat despre pregatire, sunt cu antenele cat casa si ma repliez rapid: mereu lansez module noi bazate pe ce sugestii primesc in commenturile primite online. Cursantii mei ar vrea module de bijuterie sau pantofi, genti sau module de acuarela, peisaj sau eco-fashion. Sa vedem :)
Despre cursurile offline: se tin la studioul meu din Bucuresti, sambata si duminica intre 10-14 si cand ne strangem foarte multi, ne vedem extra si sambata intre 14:30-18:30. Am cursuri de moda pentru incepatori, avansati, cursuri de desen, de hobby sau de business – pentru cei care vor sa isi lanseze un brand si vor sa invete rapid notiuni de creativitate si lucruri mai aplicate pentru design. Ca target, sunt elevi de liceu care se pregatesc pentru admitere la universitati din Romania sau strainatate, apoi sunt unii care se pregatesc pentru master si altii care vin sa faca arta in timpul liber, just for fun + cei in jur de 30-35 de ani care vor cursul de business.
Modulele de predare
Modulele preferate sunt cele in care nu ii pun sa deseneze prea mult. Lumea in general fuge de desen. Antomia e grea si lately ii incurajez sa genereze mai degraba idei pe o tema data si sa se exprime prin orice alt mijloc mai putin desen: colaj, moodboards, mindmappings, idei scrise, orice numai sa transmita idei.
Cand incep cursul, eu am un formular prin care aflu mai multe despre cursanti. Cine sunt si ce vor sa invete si mai ales ce NU vor sa invete. E interesant sa cunosc atata lume din atatea colturi ale lumii: SUA, Germania, India, Australia, Canada, Arabia Saudita, Italia. Romanii inca nu au curaj, se pare. Ii numar pe o mana la cursul online.
Promovare
YouTube-ul si tutorialele de acolo imi aduc multi clienti. Nu doar cursanti ci si branduri care vor sa cumpere tutoriale sau sa colaboram pe briefuri de ilustratie. Apoi sunt cei care vin la curs dupa ce m-au gasit pe YouTube si care apoi recomanda cursurile mai departe.
Si Facebookul isi face treaba desi nu am platit sponsored ads. Mai nou sunt cu ochii pe Instagram pentru ca a devenit un challenge nou pentru mine si incerc niste lucruri sa vad daca imi ies.
Planurile personale si cele cu proiectul
Ele coincid pana la un punct. As vrea sa adun tot ce am intr-o carte, doua. Chiar daca e doar o carte digitala. Am sa vad. Timp sa am. In rest, mi-ar placea sa ma ocup de fashion forecasting, sa pictez, sa fac poze – pentru ca sunt addicted dupa designul interior scandinav si asa planuiesc sa imi decorez casuta in care ne-am mutat recent, sa gradinaresc, sa vad mai multe filme, sa citesc mai mult, sa gatesc, sa aprind focul in soba si sa visez cu ochii deschisi.
