Ioana Gheorghita, care e ieseanca, a venit in Bucuresti cam acum 12 ani, pentru un curs de 3 saptamani la Leo Academy si n-a mai plecat. Initial, era interesata de copywriting si research, dar le-a descoperit pe amandoua in pozitia de strategic planner la Leo Burnett. Pe vremea aia, departamentul lor de strategie avea bibliografie din care era ascultat in fiecare saptamana.
Am avut bafta sa incep in Leo Burnett, agentia cu cel mai mare (si mai fain) departament de planning din 2006. Mi s-a pus in brate bibliografia esentiala de carti de strategie. (Lectura era obligtorie in departament; intr-o vreme, eram ascultati o data pe saptamana).
Tot acolo, Ioana a avut ocazia sa faca research-ul ala in-depth pe care si-l dorea si sa lucreze cu acei clienti la care visa inainte de job. Dupa 4 ani de Leo, au urmat 6 de GMP ca Head of Strategy, unde a avut carma in mainile ei: "increderea de a te lupta oricat si cu oricine pentru idee, grija pentru oamenii tai, libertatea de a pune pe picioare un proiect de la zero, obsesia de a atinge obiective de companie". Toate astea au fost acompaniate de "traininguri tinute de personaje de film, premii, certuri spumoase si impacari tandre."
Cam asa ar rezuma Ioana perioada ei de agentie, care, de un an, s-a incheiat. Nevoia de un context care sa o ajute sa creasca si mai mult a pus-o pe alea freelancingului.
Prima data au fost prietenii-clienti, apoi clientii-clienti. O parte din acestia sunt: Ursa Mica (resort de glamping), UiPath (companie care face solutii de RPA), colaborari de lunga durata, cum e cea cu organizatorii Angajatori de Top, Catalyst si alte proiecte micute de employer branding iar altele in curs de realizare.
Fie ca e companie mare sau start-up, agentie, echipa de creatie, Ioana vaneaza proiectele in care se munceste dedicat si intentionat, nu pentru care se fac 10 slide-uri si 2 meeting-uri.
Drumul catre strategie
Am venit la Leo Burnett acum vreo 12 ani, direct cu trenul de la Iasi. Plecasem sa particip la Leo Academy 3 saptamani si nu m-am mai intors. Pana atunci, suferisem, la nivel provincial, de dilema primilor strategi din Anglia anilor ‘60: absolventa de Marketing, imi doream sa fac in egala masura si cercetare si copywriting. La Leo am aflat ca exista strategic planning, am luat si jobul, and it was a match made in heaven.
Leo Burnett si GMP
Am avut bafta sa incep in Leo Burnett, agentia cu cel mai mare (si mai fain) departament de planning din 2006. Mi s-a pus in brate bibliografia esentiala de carti de strategie. (Lectura era obligtorie in departament; intr-o vreme, eram ascultati o data pe saptamana).
In cateva luni, deja mergeam in prezentari la clienti despre care doar visam in facultate. Am sarit direct in research-uri sofisticate in tara si pe-afara. Asta face o multinationala misto cu un junior: il scoleste pe bune, cu diploma. Am plecat la GMP fiindca imi doream putin haos constructiv.
In GMP am primit autoritate. Asta inseamna mai multe: increderea de a te lupta oricat si cu oricine pentru idee, grija pentru oamenii tai, libertatea de a pune pe picioare un proiect de la zero, obsesia de a atinge obiective de companie. A fost un drum frumos si intens, plin de traininguri tinute de personaje de film, premii, certuri spumoase si impacari tandre.
Cel mai drag premiu
Toate mi-au fost dragi. Adevarul e ca premiile mi-au cam iesit de la inima, fiindca incrancenarea pentru ele nu mi se mai pare nici sanatoasa, nici concludenta pentru evaluarea performantei. Discursul pro premii e cam sabotat in ultima vreme, si nu doar in publicitate, ci si in film, sau in sport.
In schimb, imi sunt foarte dragi (da, asta e cuvantul) multe prezentari tinute de-a lungul timpului prin pitchuri si workshopuri.
Catre strategie freelance: cu responsabilitatea inainte
Am simtit ca nu mai pot sa cresc. Am cochetat cu cateva idei de start-up, dar m-am trezit facand freelance si am decis ca e bine pentru mine. Fac un freelance dedicat si intentionat, nu unul de compromis (bani pentru stat pe bara)!
E noua forma a carierei mele, in care ma simt minunat. Responsabilitate, productivitate, ascultare reala a clientului, interes pentru schimbarea profunda – indicatorii astia au atins acum, pentru mine, niveluri pe care nu le banuiam. Iubesc sa vanez proiecte si ma bucur de chimia cu oameni noi. Nu cred ca cineva poate sa se manifeste in felul asta, pana cand nu e pe cont propriu.
De un an: clientii
Prima data am muncit pentru prietenii-clienti. Ei m-au cautat. Mi-era teama ca nu cumva sa nu mai stiu sa ma exprim decat prin slide-uri si in meetinguri. A fost un exercitiu foarte bun; presiunea e mare cand e o miza personala la mijloc. Apoi au venit clientii-clienti.
In spatele Ursa Mica – proiect de pozitionare si branding, e un concept de business grozav. Lansarea de anul trecut a fost un succes, iar anul asta isi vor schimba locatia. Curand, o sa fie gata si site-ul.
Fata ascunsa a depresiei e un proiect minunat, multidisciplinar, cu elemente de visual arts si antropologie, in care am participat ca actor si comunicator. Super echipa.
Cu Catalyst am o relatie de lunga durata, referitoare in principal la campaniile de comunicare ale celui mai mare si mai complex eveniment de cariera din Romania: targul Angajatori de Top.
De curand, lucrez pentru UiPath, o companie smechera care face solutii de RPA (robotic processing automation) pentru alte companii. Fascinant.
Am mai lucrat cateva proiectele de employer branding. (In aproape toate de mai sus lucrez cu echipe de creatie talentate si responsabile <3). Am avut si am proiecte faine cu agentii, in curs de realizare.
In cautarea business-ului
Sunt in cautare de agentii care vor sa ia pitchul, sau sa pozitioneze clientul, sau sa aseze creatia pe tot anul, sau au alte dorinte mai speciale.
Sunt in cautare de start-up-uri sau companii care vor sa-si puna brandul in mainile unei echipe de seniori strateg-copy-art, cu foame de relatie lunga si reputatie.
Sunt in cautare de echipe de creatie care vor sa ia clientul!
Ma implic cu totul in proiecte cu miza sociala, cu conditia sa aprinda ceva in mine. Istoricul preferintelor mele include cainii vagabonzi; mental illness awareness; fund raising in scop social; comunicare politica – e vorba, desigur, de campania Monicai Macovei din 2014.
Strategia romaneasca tiptil-tiptil
In agentii, asteptarile legate de planneri sunt deseori utopice: trebuie sa taca (fiindca rolul lor e sa asculte), dar in acelasi timp sa se exprime doar in opinii interesante (ca de-aia sunt acolo); sa faca ceva concret (ca altfel doar “dau din gura”), dar sa nu se bage peste creatie sau produs (pai nu se pricep); sa gandeasca sofisticat, dar sa se exprime simplu, dar nu prea simplu; etc. Toate asteptarile astea pot sa reduca semnificativ un input strategic real. Iar calea de mijloc, adica vorbitul-de-vorbe, stim cu totii, nu e o solutie.
Strategia nu traieste pe hartie, si, ca orice punere in practica, it gets messy sometimes si e sanatos sa acceptam asta, oricine am fi: creativ, client s.a.
Cred ca nivelul strategiei reflecta direct gradul de maturitate al oamenilor din intreaga echipa. Cu cat echipa e mai matura, cu atat lasa mai mult strategia sa se manifeste sau chiar creeaza strategie in mod organic.
Inapoi in agentie?
Deocamdata ma simt foarte bine pe cont propriu. Ma cresc. Planuiesc sa stau cu manecile suflecate tot anul. Nu sunt un calator singuratic. Daca m-as intoarce? Pai n-am plecat.
