![[Ce se-ntampla, Artule?] Mircea Mocanu, Other: Se lucreaza ca la stat, la pontaj, iar oamenii nu fac work personal sau nu ajung sa administreze proiecte care au mai multe layere](https://media.iqads.ro/2017/03/mircea-mocanu-cover-850.jpg)
In piata, se lucreaza mai mult cu termenii “copy” si “vizual” decat work integrat, proiecte cu mai multe layere si portofolii bine construite. Asta a subliniat si Mircea Mocanu (Art Director & Designer) de la Other si omul cu steagul la Fake Flag, despre care am vorbit aici.
Pe aceeasi idee, legat de speculatiile (sau adevarurile) cum ca unul dintre punctele slabe ale publicitatii romanesti ar fi art direction-ul, el aminteste de lipsa asumarii unui stil sau altul, de lipsa specializarii, intelegerii necesitatii repetitiei si a lucrului facut gradual. Mai zicem? Ok, ar mai fi si traducerea designului in digital. Mircea spune ca, teoretic, orice campanie integrata trebuie sa fie digital-ready, dar lipsa unui Interactive Art Director duce doar la o salata de Facebook.
Iar legat de adaptarea la tehnici, pare-se ca invatam repede si imprumutam cu pofta, fara sa le trecem prin vreun filtru propriu. Solutia ar incepe cu noile generatii de art directori, carora Mircea le recomanda cizelarea - sa se bage acolo unde le e mai greu, nu mai usor.
Care e rolul art direction-ului?
Art Direction-ul este management-ul contextului artistic. E o practica ce se refera la sistem, fie ca vorbim de o executie one shot, fie de o suma de elemente - design, pe mai multe straturi. Craft-ul cred ca exista in ADN-ul local, dar nu stiu cum e cu planificarea.
Daca te uiti la piata indie creativa, ai unde sa cauti sa sortezi executie si concept. Insa, aparent, business-ul care contracteaza cultura alternativa sau independenta este aproape inexistent.
Designul digital
Pe alte piete vezi ca designul digital este cel care da trendul in alte medii, sau cel putin este un container all-rounder de limbaj. Altfel spus, un proiect contemporan integrat este si digital-ready.
Agentiile locale de digital nu se intersecteaza deloc cu Interactive Art Direction, parca sunt tot agentii de ATL-BTL-ETC. Desi contextul digital e propice aici, neexistand design la nivelul intregii societati, implicit nu ai design digital de calitate, ci multa Salata de Facebook.
Art direction-ul romanesc - unul dintre punctele slabe? De ce?
Cred ca lipsesc chestii gen privatizarea, liberalizarea, specializarea, asumarea stilurilor, intelegerea necesitatii repetitiei, a lucrului facut gradual, build to last. Prezentarea nu e tratata serios, procesul e scurtat foarte mult, se pitch-uieste, se taraganeaza, se merge pe ieftin, incarcat.
In general, pare ca sunt putini oameni/entitati in piata care au un stil si sunt consecventi, studiaza, trec prin mai multe etape. Se lucreaza ca la stat, la pontaj, iar oamenii nu fac work personal sau nu ajung sa administreze proiecte care au mai multe layere. Parca mai des auzi invocandu-se “copy” sau “vizual” decat “work integrat“ sau "portofoliu”.
Legat de tehnici, cred ca invatam repede, deprindem, imprumutam cu pofta. Ele raman singulare si nu prea se grupeaza dupa un plan.
Generatiile noi
Generatiile si-ar face bine impreuna. Vad la pietele mai tari pe picioare in ale vizualului, sau comunicarii in ansamblu, o cultura sportiva a prezentarii. Cei mari stiu sa ii prezinte pe cei mici, cei mici rup norma mereu, se folosesc reciproc pentru continuitate.
Aici, educatia e scindata pe varste, pentru ca un copil nu are voie sa imite un om mare si invers. Absolventi sau nu, tinerii vestici stiu sau practica prezentarea, sunt nevoiti, sunt parte intr-un context unde poti deprinde si exersa. In acelasi timp cand sunt multe capete si multe stiluri, schimburile functioneaza. Asta cu generatiile trebuie tradusa frumos, ownership-ul colectiv e bun, sa vrei sa inveti lucruri care iti sunt greu de facut, sa te uiti catre oameni mai buni.
3 agentii/studio-uri de design unde poti observa chestii vorbite mai sus: Moreandmore, SAMURAI si Resn.
