Tocmai ce am fost aseara (adica pe 7 martie 2016) la o intalnire pe tema eticii. In publicitate. Si, ca dupa orice discutie buna, raman cu un gust placut. Insa nu ii vad finalitatea.
Nu inteleg cum putem pierde sistematic ore bune din viata vorbind, fie ele si chestiuni importante, fara sa le concretizam. Daca vorbim doua ore si jumatate cu sase interlocutori ar trebui sa extragem cel putin o idee pe care sa o si punem in practica. Corect?
Dupa discutie am trait sentimentul ca nu se va intampla nimic pentru a perpetua sugestiile de acolo. Poate pentru ca sunt prea multe de schimbat si nimeni nu stie de unde sa INCEAPA de fapt.
Cea mai buna varianta ar fi sa incepem de undeva. Dar nu la modul general sau metaforic, ci concret. Si eu am o propunere (vezi la finalul articolului) care este primul pas necesar in haosul asta fara gand de a se sfarsi.
Am prieteni educati care nu se implica in viata sociala, si cu atat mai putin in cea politica. Pe buna dreptate poti spune. Poate. Dar nu sunt de acord cu ei. Romania a ajuns o tara de cacat, si pentru ca unii nu sunt implicati. Minimum implicati.
Ce-i aia implicare?
Cunosc oameni din breasla publicitatii. Cativa, nu multi. Multumiti sau nemultumiti. Nemultumitii nu fac nimic. Isi traiesc frustrarea in tacere si nu schimba nimic in jurul lor. Si ii injur. Daca vrei sa traiesti mai bine, schimba ceva, fratele meu. Nu mai sta ca boul si nu te mai mira ca vitelul. Ridica-te si fa ceva. Ca sa iti fie tie mai bine.
Nu-ti place un pupincurist, nu mai vorbi cu el. Te enerveaza cineva, spune-i. Sau macar incearca sa vorbesti cu el sau ea. Nu te asculta, da-l sau da-o-n aia ma-sii. Rezulta ca nu e important/a pentru tine. Nu trebuie sa mananci cacat. Nu te obliga nimeni.
Nu-ti place ce faci, nu mai face aia. E asa de simplu. Iti place ce faci? Fa si incearca sa faci cat de bine poti, impunandu-ti punctul de vedere. Nu-ti place sa stai dupa program sau in weekend-uri? Nu mai sta! E asa de simplu! Sau, daca stai, nu te plange.
Nu-ti plac oamenii care te inconjoara, evita-i. E simplu. Si cauta oameni care sa iti placa. Simplu. Gasesti greu? E si mai bine! Crede-ma.
Realitatea romaneasca
E un mit cu banii multi care se fac in advertising. 1.000 de euro nu e un salariu mare. E mic. Nici 2.000 de euro nu e un salariu mare. De la 3.000 in sus mai stam de vorba. Va e rau acum, este? Vomitati, luati o aspirina si mai stam de vorba. Fratilor, treziti-va.
Ne-am obisnuit sa ne multumim cu putin. Si sa fim mandri de asta. Aia de afara rad cu lacrimi cand vad cati bani se castiga la noi. De fapt nu rad, ca sunt civilizati. Ne privesc cu un soi de mila admirativa amestecata cu putina simpatie de breasla.
Plecati in piscina mea afara din tara si o sa vedeti acolo viata adevarata. Eu m-am intors ca fraierul. De dor. Nu imi pare deloc rau, avand familia mea de acum, dar nu va luati dupa mine. Daca sunteti tineri nu o mai ardeti aiurea-n tramvai, cu speranta ca o sa fie bine la noi. Nu o sa fie bine in urmatorii 50 de ani. Nu are cum. Logic.
Nu sunt Tutea sau Cioran, si poate, daca toti aveti Brancusi pe la coltu' gurii si, daca e asa la moda sa vorbesti despre Constantin, il ascultati pe el cand spune ca s-a prins cat de prosti suntem.
Emotionati-va cat vreti, ca ma emotionez si eu cu voi, la o miscare pura si din suflet cum a fost si este inca cea din Piata Victoriei. Credeti in Mos Craciun. Mergeti la vot degeaba ca mine. Stop.
Cresteti-va copiii bine. Cat de bine puteti, si lasati-i sa zboare. Nu sunt ai vostri, sunt ai lor. Fiecare copil isi apartine. Dar plecati din tara cat mai puteti. E asa de simplu.
Dezbatere: "cine zice, ala e?"
Patronii care vorbesc despre etica au etica? Ar trebui sa vedem si daca cei ce folosesc cuvantul il si inteleg si aplica. Ca, daca ne tin prelegeri niste cacanari despre ce rau e fii cacanar, nu imi place. Nu fac aluzie la nimic, insa hai sa ne stergem la gura si pe dinti.
Poate ca Felix e un inger. Care este atacat pe nedrept. Poate ca si Orlando e bine intentionat. Serban si Robert au energie buna. Poate ca industria publicitatii din Bucuresti este o minune fara defecte in care este armonie si totul merge struna. Poate ca patronii de fapt isi iubesc angajatii si fac totul sa isi pastreze oamenii buni si nu gandesc "alt angajat alta fabrica de cacat".
Insa. Daca am mancat cacao cu arahide sa ne asumam, sa ne cerem iertare, si in functie de raspunsul primit sa ne vedem de respectivul drum ales sau propus.
Unii cred ca pot vorbi, adica au voie, iar altii nu. Insa asa ne facem o scara de valori. Si avem repere solide. Stim ca daca mergem sa ascultam pe cineva ne putem raporta linistiti la ce gandeste si cum argumenteaza.
Ion Iliescu nu are voie sa vorbeasca despere etica; si, totusi, a scos carti. La noi in tara! Da! Si la Carturesti - care are atatea bijuterii in rafturi - se vinde cartea asta! Astazi, in 2017. Si noi, astia de treaba, mergem sa cumparam carti de acolo. Sau de la Elefant, ca si ei o au.
Ma intreb daca in Israel sau Germania sau SUA sunt carti semnate de Hitler sau Osama, scoase la editurile lor.
Solutia nr. 1.
Asadar, primul pas spre un gram de mai bine este votul obligatoriu. Macar asa va miscati cururile toti cei care va plangeti in tacere post factum.
P.S. Am o clanta. Ce usa deschid cu ea?
Mihai Anton este Senior Art Director,
reintors in publicitate asa & asa.
