Eu și cu tine avem ceva în comun. Pe baza acestui ceva putem construi o relație. Eu voi continua să scriu, tu vei continua sa citești. O relație se construiește greu și, contrar a ceea ce se crede, nu se poate nimici ușor, atâta timp cât există o fundație. Noi doi avem în comun plăcerea de a citi povești bune, care-i mai puternică decât scoarța baobabului. De-aia suntem aici în fiecare zi.
O poveste despre o poveste, asta veți citi în continuare. Andrei Panait și Irina Constantin au scris, respectiv ilustrat, o carte pentru copii. De fapt este la fel de mult și pentru adulți cărticica lor, veți înțelege imediat de ce. Andrei a scris-o ghidat de feedback-ul neprețuit al fetiței lui, Antonia. Iar Irina a știut din prima că ea va fi cea care va da chip și culoare personajelor.
Cartea se numește ”The real story of how Sammy the Butterfly found his true love”. Da, titlul este în engleză și se poate găsi doar pe Amazon. De ce? Ei bine, povestea e lunga, așa cum sunt cele bune, de obicei. Dar pe scurt, ca să nu divulgăm prea multe, editurile românești s-au răzgândit una câte una, așa că autorii l-au tradus pe Sammy și l-au pus pe Amazon.
Irina și Andrei
Irina: Am făcut Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonitza”, apoi am deviat de la drumul obișnuit de artist și am făcut Facultatea de Limbi și Literaturi Străine “Spiru Haret”. După terminarea facultății, am lucrat o scurtă perioadă ca secretară, apoi m-am angajat ca graphic designer la un atelier creativ, după care am devenit freelancer.
Andrei: Am studiat Jurnalismul la Hyperion, dar nu a fost prima mea alegere în privința studiilor superioare. După liceu, am dat la Academia de Teatru și Film, cum se numea pe atunci UNATC-ul de azi, la secția CAV, unde am picat primul sub linie.
Voiam să scriu scenarii. După depresia de rigoare și un an ”pe bară” și prin baruri, am dat la Jurnalism. După absolvire m-am angajat în presă – ziarul Independent, revista Idei de Afaceri, ziarul Adevărul –, iar de trei ani lucrez freelance, printre colaborările din prezent numărându-se revista Forbes România și site-ul cpi.imobiliare.ro.
Ideea cărții
Irina: Mi-a spus o prietena comună că Andrei a scris “o cărticică’’ și am fost curioasă să o văd. Am citit-o și m-a cucerit pe loc. Am vizualizat toate personajele pe măsură ce citeam și am știut că eu voi face ilustrațiile.
Andrei: Povestea fluturașului Sammy s-a născut acum vreo cinci ani, când fiica mea, Antonia, avea cinci ani și îmi cerea cu insistență să-i spun o poveste nouă, pe care n-o mai știe nimeni. M-am gândit să fie ceva educativ, dar nu în sensul clasic, gen cum să ne spălăm pe mâini sau cum să traversăm strada, deși aceste lucruri sunt importante și ele.
M-am gândit să-i povestesc, pe înțelesul ei, despre relațiile interumane, în mod special despre romantism. Este o poveste de dragoste și este despre faptul că, de multe ori, avem persoana potrivită chiar lângă noi, dar preferăm să o ignorăm și să o subestimăm și să alergăm după cai verzi pe pereți. Așa ajung unii oameni să-și aleagă parteneri nepotriviți și să fie nefericiți toată viața sau să treacă prin experiența traumatizantă a unui divorț sau a unei despărțiri.
Timp de mai multe seri la rând, am creat această poveste, ținând cont de sugestiile Antoniei, pentru că, până la urmă, copiii sunt publicul-țintă al acestei povești, chiar dacă ea poate fi utilă și anumitor adulți.
Ilustrația, arta
Irina: Pasiunea pentru ilustrarea cărților pentru copii am descoperit-o chiar cu ajutorul lui Sammy fluturașul. A fost prima carte ilustrată de mine.
Recent a fost publicată pe Amazon o altă carte pentru copii ilustrată de mine, ”Ember’s Tower”, o colaborare româno-americană :)
Am mai făcut ilustrații pentru cântecele pentru copii și jocuri pentru Android și iOS.
Portofoliul meu online va poate spune mai multe despre proiectele mele.
Andrei: Pasiunea pentru scris vine din cea pentru citit. În anii `80, când am copilărit eu, nu prea aveai ce face – nu existau toate gadget-urile de azi, iar programul TV practic nu exista – așa că, după ce veneam de afară seara, mă afundam în cărți.
Am fost încurajat în privința scrisului de bunicul meu matern, Constantin Blaja, care era un cititor avid și un scriitor excelent, chiar dacă era de profesie medic chirurg. O altă persoană care m-a încurajat în această direcție a fost Camelia Suică, învățătoarea mea din clasele a III-a și a IV-a, care a observat că am o imaginație foarte bogată – azi am ajuns să cred că uneori e prea bogată – și talent la scris, din compunerile pe care le scriam la școală. Una dintre acestea analiza, de exemplu, sentimentele unei frunze în timp ce cădea dintr-un copac, toamna.
Proiecte în domeniul literaturii nu am mai avut până acum, dar aș vrea ca povestea lui Sammy să fie prima carte dintr-o serie de cărți pentru copii.
Sammy. Cap-coadă
Irina: Partea grafică mi-a luat ceva timp. Fiecare ilustrație a durat între două și trei zile, apoi de-a lungul celor trei ani de când a fost gata, am revenit asupra dimensiunilor de câteva ori.
Andrei: Cam trei luni a durat tot procesul de creație, de la idee și până la punctul de la ultima frază, trecând totul prin filtrul fiicei mele, așa cum am povestit mai sus.
Titlul
Irina: Inițial cărticica se numea ”Povestea fluturașului albastru” , dar , după ce am făcut ilustrațiile , mi-am dat seama că nu l-am făcut deloc albastru, ci alb -mă rog, aripile – așa că l-am rugat pe Andrei să schimbe titlul :D
Andrei: Titlul pe care povestea îl are acum – ”The real story of how Sammy the Butterfly found his true love” – l-am ales cu două zile înainte să punem cartea pe Amazon. Irina îmi tot dădea mesaje pe Facebook: ”Hai, Andrei, dă și tu titlul ăla odată, să punem cartea pe Amazon, că de trei ani ne tot chinuim să facem ceva cu ea. Să fie atractiv, să fie așa și pe dincolo”.
Mi-a dat chiar și câteva modele de titluri. Era o perioadă foarte plină și pur și simplu nu avusesem timp să mă gândesc, însă, în urma unui mesaj imperativ, i-am spus Irinei să mă lase 10 minute să mă gândesc și am întrerupt toate activitățile din acel moment și m-am gândit la titlu. Imediat mi-a venit în cap că trebuie să fie ceva despre iubirea adevărată și apoi am găsit titlul, care cuprinde cuvintele ”love”, ”real” și ”true
De la editurile românești, la Amazon
Irina: Am fost foarte entuziaști la început, am scris multor edituri și am primit feedback pozitiv. Câteva ne-au invitat la discuții, unde am mers cu nasul cam pe sus – îmi dau seama acum. ”Cum adică nu se poate să aibă coperți cartonate? Nu se poate să fie pe formă pătrată? Nici coli lucioase? Vă bateți joc de cărticica noastră?”
Asta nu am spus-o nimănui, vorbeam între noi imediat ce ieșeam pe ușa editurii. Nimeni nu a vrut să riște să o facă așa cum o visam noi, pentru că prețul ar fi crescut și ar fi rămas pe rafturi.
Am aflat că editurile lucrează cu tipografii din Italia pentru că ies mai ieftin decât dacă ar tipări la noi. Asta mi s-a părut tare trist. A scris Andrei, la un moment dat, pe Facebook, un articol drăguț: “Fluturasul caută editură”, dar nu s-a întâmplat nimic.
A tot căutat în zadar, iar la un moment dat ne-a contactat o editură din Iași , gata să tipărească cărticica așa cum o visam noi (uraaaa!!!), doar că , după câteva mailuri schimbate nu au mai răspuns și am aflat, că între timp editura s-a închis, dăduse faliment. Toate au mers prost și la un moment dat am renunțat la idee. Știam însă că e ceva temporar – țineam amândoi la ”cărticică” prea mult ca să o abandonăm definitiv
Andrei: După ce am scris povestea, am început să caut pe cineva care să o ilustreze, dar nimeni nu voia să o facă fără bani, iar eu nu aveam de unde să plătesc pentru aceste servicii. Vorbind cu o prietenă comună despre această poveste, am aflat că Irina desenează foarte frumos.
Ne cunoșteam de ceva vreme, dar nu vorbiserăm niciodată despre faptul că eu scriu și că ea desenează. M-am uitat un pic pe portofoliul ei și mi-a plăcut foarte mult ceea ce am văzut, așa că am abordat-o și am întrebat-o dacă nu vrea să facă ilustrațiile pentru carte. A citit povestea, i-a plăcut și a acceptat. Când am văzut prima dată ilustrațiile, m-am gândit că poate de aceea nu găsisem până atunci pe nimeni, atât de mult mi-au plăcut.
După ce au fost gata ilustrațiile și textul pus în pagină, am început să trimitem PDF-ul pe la edituri. La unele am ajuns prin recomandări, la altele pur și simplu trimițând cartea pe adresele de mail de pe site-urile editurilor.
Am primit feedback foarte bun, atât pentru text, cât și pentru ilustrații. Am reușit să obținem câteva întâlniri, unele dintre ele chiar cu directori de editură. Toată lumea ne lăuda lucrarea, dar absolut toți ne-au spus același lucru: nu putem risca 1.500 de euro pentru 5.000 de exemplare.
Unii ne-au sugerat să venim noi cu bani de acasă, dar acest lucru nu era și nici nu este posibil. Motivul refuzurilor era, aproape invariabil, același: părinții nu dau mai mult de 5-7 lei pe o carte, iar a noastră ar fi costat cel puțin 15 lei la raft, pentru că ne doream să fie tipărită în condiții grafice de cea mai bună calitate.
Am renunțat la ideea de a vedea cartea în librării și vreo doi-trei ani nu am mai făcut nimic. Anul trecut, de Sărbători, m-a sunat Irina și mi-a spus că am putea să încercăm varianta Amazon, după ce traducem povestea în engleză. Am fost mai mult decât de acord și așa a ajuns Sammy online.
Așteptări de la Sammy
Irina: Eu vreau să achiziționez o insulă, așa că vă invit să cumpărați cărticica! :)
Andrei: Nu mă aștept la ceva spectaculos, însă sper ca povestea lui Sammy să ajungă la cât mai multă lume. O variantă ar fi să o oferim gratis pe Amazon, pentru a ne crea o bază de cititori pe care să-i atragem ulterior cu alte povești.
Cum vă promovați cartea?
Irina: Ne milogim de prieteni să o cumpere, dar cred că trebuie să ne lărgim cercul de prieteni. Glumesc, deși doar pe jumătate. Momentan încercăm promovarea pe paginile personale de Facebook.
Andrei: Cred că Facebook-ul este o modalitate bună de promovare, deși rata de succes – adică vânzările propriu-zise – reprezintă mai puțin de 5% din like-urile primite la postările despre carte.
Până acum am postat fiecare pe paginile personale, nu am făcut o pagină proprie a cărții sau a noastră ca autori. Probabil că acesta ar fi următorul pas necesar pentru o mai bună promovare – o pagină a cărții. Cea mai bună modalitate de promovare în acest moment este, consider eu, oferirea cărții în mod gratuit. Aceasta este lumea în care trăim astăzi, autorii la început de drum nu beneficiază de încrederea publicului, un lucru normal, de altfel, se întâmplă în cazul oricărui produs cu care intră cineva pe o piață.
Preferați & recomandări
Andrei:
Scriitori: Ion Creangă și Stephen King.
Ilustrator preferat: Irina Constantin.
Irina:
Ilustratori: Loish, Geninne
Scriitori: Jane Austen, Parinush Saniee
Veți repeta figura?
Irina: Fix dupa acelasi tipar – NU :)
Andrei: Da. Pentru mine scrisul este ceea ce mă face să merg mai departe, nu-mi imaginez viața fără să scriu. Sunt conștient de faptul că nu o să mă îmbogățesc din scris, dar nu mă pot opri. Cred că se vede și din acest interviu, am scris niște răspunsuri cam lungi.
Alte proiecte
Irina: Despre cele trecute am scris puțin mai sus. Proiectele viitoare depind de feedback-ul pe care îl vom avea după acest prim proiect.
Andrei: Vreau să finalizez scenariul de film despre anii `90 la care lucrez de ceva vreme, dar pe care îl tot amân din lipsă de timp, vreau să scriu o altă poveste pentru copii, pe tema prieteniei curate dintre fete și băieți și mai am în cap multe alte proiecte legate de scris. Tot ce sper este să am timp să le scot din cap și să le pun pe hârtie. Și, nu în ultimul rând, de un an și jumătate iau lecții de chitară și în mod sigur o să am proiecte și în direcția muzicii rock.
