Nu demult, in timp ce ne reveneam dupa Valentine's Day si ne pregateam de Dragobete, avea loc la Bucuresti o masa rotunda internationala cu 9 coloristi. Mai precis, la sediul studioului de colorizare PostLight si la initiativa lui Razvan Dimitriu (Digital Colorist, Editor, Post Supervisor). International Colorist Meeting (ICM) s-a intamplat intre 15-17 februarie si a presupus un schimb de experiente, cuplat cu brainstorming-uri si abordari de lucru practice, intre coloristi din Marea Britanie, Irlanda, Franta, Suedia, Norvegia si Romania.
De la ce a plecat ideea organizarii unei intalniri internationale si cum arata peisajul romanesc in care se regasesc acesti meseriasi ai erei digitalului, ne spune Razvan in continuare.
Colorizarea. Introducere. Context
Daca la inceputurile cinematografiei, atmosfera, contrastul, paleta de culori erau elemente care se "fixau" pe celuloid, acum, captura digitala e gandita sa ne dea cat mai multa libertate in post-productie, pana intr-acolo unde putem decide daca o anumita scena are loc noaptea sau ziua sau daca e o comedie romatica sau film horror.
Bineinteles, eforturile tuturor departamentelor trebuie sa merga in aceeasi directie; dar, mai mult ca oricand, "negativul" digital e o panza mai putin definita atunci cand ajunge in post-productie. In consecinta, influenta si viziunea coloristului sunt mult mai importante.
Piata actuala a post-productiei
O meserie disponibila doar catorva "alesi" pana nu de mult, colorizarea a devenit un domeniu larg accesibil datorita progreselor tehnologice.
Prin urmare, mult-cunoscutul discurs despre beneficiile tehnologiei e valabil si aici: e bine, deoarece se creeaza competitie si oricine are libertatea de exprimare; e mai putin bine, deoarece modelele de business traditionale au de suferit - avem o piata cu mai multa oferta si, dupa cum stim, multa oferta inseamna si multa concurenta neloiala.
In conditiile astea, piata are o tendinta de segmentare - piata de corporate, piata de advertising si videoclipuri iar, la varf, cinematografia si publicitatea high-end, cu 'veteranii' in varful ierarhiei, iar studiourile mici pe treptele inferioare.
De ce o intalnire internationala a coloristilor
Am participat la apropape toate cursurile de color grading disponibile in Europa - toate sunt in Londra, de fapt :) Unele au declansat aha moments, iar altele au fost pierdere de timp.
Insa cel mai mare castig al acestor intalniri este faptul ca ele creeaza un spatiu in care oameni cu aceleasi pasiuni se intalnesc si schimba idei si experienta. E ca o supapa pe care o deschizi si prin care lasi sa curga toate ideile, parerile, intrebarile care tin de profesie si pe care nu ai cu cine sa le impartasesti in viata de zi cu zi.
Pe langa asta, oameni crescuti in culturi diferite si care lucreaza in piete diferite au tot atatea moduri de a aborda meseria.
Un alt avantaj al acestui cadru international este faptul ca dizolva sentimentul competitiei, iar oamenii sunt mult mai deschisi catre schimbul de informatie.
Asta e fondul pe care m-am gandit sa organizez o astfel de intalnire, numai ca fara profesor si fara bani.
Ce am urmarit
Am urmarit, in primul rand, sa aduc laolalta oameni cat mai talentati din locuri cat mai variate, care lucreaza in varful ierarhiei de care vorbeam mai devreme.
Am creat diverse scenarii - spoturi publicitare, videoclipuri si filme, din stiluri diferite. A urmat ca fiecare participat sa isi ia randul la biroul de grading pentru a face "varianta" lui. E destul pentru a genera o avalansa de intrebari, lamuriri si idei noi pentru toti cei prezenti.
Pe langa asta, am creat o lista de discutii legate de tehnologiile care imping domeniul mai departe si provocarile implicite - de exemplu, tehnologia HDR (high dynamic range) si granita din ce in ce mai putin definita dintre VFX si grading.
Nu in ultimul rand, am adaugat la lista gestionarea sesiunilor de colorizare, dialogul cu regizorii, directorii de imagine, cu producatorii si cu toti ceilalti creativi implicati in proces.
Cum a decurs totul
Am luat legatura cu oameni a caror munca o admir si ideea a generat reactii foarte bune. Data fiind natura intalnirii, m-am gandit ca 7 participanti ar fi suficient de multi pentru diversitate si suficient de putini pentru a tine intalnirea organizata si intima. Intr-un final, am fost 9.
Nu m-am gandit initial la un branding pentru eveniment, dar toti cei care au aflat de initiativa s-au aratat foarte impresionati si au sugerat sa ii dau un caracter mai oficial. Asa s-a nascut International Colorist Meeting (ICM) si cred ca acest concept are toate sansele sa supravietuiasca si sa devina o traditie.
Intalnirea a avut loc in studioul PostLight, unde am avut la dispozitie toata logistica necesara.
Partea practica a intalnirii a fost un adevarat refresh pentru mindset-ul fiecaruia, deoarece fiecare colorist a avut o abordare total diferita asupra aceluiasi material.
Cea mai importanta lectie pentru mine a fost confirmarea faptului ca nu exista executie corecta sau gresita din punct de vedere tehnic. Corect sau gresit este sentimentul, emotia pe care reusim sa o comunicam prin ceea ce facem. A fost foarte interesant ca, in cea de-a treia zi a intalnirii, discutiile au iesit de pe fagasul tehnic si au intrat in teritoriul emotiilor, acolo unde trebuie sa stea adevarata motivatie pentru felul in care alegem sa 'slefuim' o imagine.
Cred ca toti cei care lucreaza in domeniul imaginilor in miscare sunt predispusi sa cada in capcana in care 'tehnicalitatile' incep sa valoreze mai mult decat mesajul care trebuie transmis.
Cred ca asta e un test de maturitate pe care trebuie sa il trecem cu totii si e singura cale catre exprimare artistica.
Big thanks pentru toti cei prezenti:
- Toby Tomkins (UK)
- Joseph Bicknell (UK)
- Florian Martiny (Franta)
- Claudiu Doaga (RO)
- Razvan Dimitriu (RO)
- Erik Lindahl (Suedia)
- Pepijn Klijs (Norvegia)
- Frans Suijs (Norvegia)
- Paul Dore (Irlanda), Color scientist
--------------
Razvan Dimitriu este Manager & Colorist la PostLight.
PostLight a inceput ca un one-man-show, in urma cu 4 ani. Dupa niste scoala in Londra si o 'stagiatura' de 10 ani in mai multe studiouri de postproductie din Bucurestii, am pornit pe cont propriu, cu mantra 'da Doamne sa lucrez numai cu oameni normali la cap'. Ceea ce, uimitor, s-a intamplat. Glumesc, nu e de fapt o chestie de noroc ci mai mult de management si comunicare. Toti oamenii care ne-au calcat pragul s-au intors cu drag si studioul e pe o panta ascendenta constanta. Chiar cred ca putem aduce un vibe bun, niste sange proaspat intr-o piata destul de conservatoare, dupa parerea mea, atunci cand vine vorba de grading. In viitorul foarte apropiat, vom adauga la serviciile de grading, online si delivery si servicii de DIT.
