N-o sa să ne auziți vreodată că ne plângem de numărul prea mare de filme sau de cinematografe românești. Nici cinematografia nu stă chiar pe roze. Dar dacă actorii, regizorii și, mai nou, producătorii români de film sunt mai populari ca oricând, de ce să nu ne ocupăm mai conștiincios și de teatrul românesc?
Satelit este un proiect care a luat formă sub umbrela Apollo111 și SUB25. Regula jocului: sunt trimise propuneri de piese de teatru scrise autori români (musai contemporani), iar cele mai bune două vor fi puse în scenă la Teatrul Apollo. Există un juriu format printre alții din Radu Afrim și Andreea Borțun.
Unul din artizanii proiectului este Bogdan Theodor Olteanu (fondator SUB25), el însuși regizor și scenarist (Lampioane chinezesti, I do not know which Maria, Duminica dimineata). De ce era nevoie de un proiect ca Satelit? Iată cel mai important motiv din punctul lui de vedere:
"Teatrul românesc e un teatru al regizorului. El e Creatorul și de multe ori textele sunt tratate ca niște pretexte. Starurile secunde sunt actorii. Și tot așa, mai departe. Dramaturgul e foarte jos în lanțul trofic".
Satelit. Începutul
Am decis că e nevoie de proiecte precum Satelit încă de când a apărut Asociația SUB25. Este în ADN-ul nostru să căutăm și să sprijinim oameni tineri și talentați. Este o nevoie acută, pentru că absolvenții de școli vocaționale sunt aruncați practic în vid după absolvire.
Întâlnirea cu Apollo 111 s-a produs via agenții. Pentru că printre acționarii de acolo e și Cătălin Rusu (de la Rusu+Borțun) agenția la care sunt partener (Dăescu Borțun Olteanu) s-a ocupat de lansare. Ne-am cunoscut, iar asocierea a fost aproape instantanee. Ei sunt preocupați de starea teatrului dincolo de producțiile proprii și au fost încântați să dezvolte acest proiect.
Echipa
Toată lumea de la Apollo 111 și toată lumea de la SUB25. Nu ne-am făcut organigramă și fișe de post, că suntem suficient de puțini să vorbim pe un grup de WhatsApp.
Texte dramaturgice dupa ”autori români contemporani”
Probabil că unul dintre indicatorii pentru starea unui teatru este și starea dramaturgiei. Ni se pare important să fim atenți la dramaturgi, să încurajăm producerea de texte. Condiția asta obligă la un pic de prospecție, poate mai trece lumea peste montat Vișniec. Nu că nu ar fi mare, dar e montat în jumate din țările din ONU, chiar nu mai are nevoie de atenție. Alții au.
Dramaturgia românească
Nu-s un expert*, că nu sunt parte din lumea asta, dar mă învârt suficient prin ea cât să fac niște observații. Cred că problema de ansamblu e starea generală din teatrele de stat (acolo sunt și banii și infrastructura).
E un sistem aproape închis, deciziile au legătură mai degrabă cu cine cunoaște pe cine, apetența pentru cercetare, inovație sau experiment e aproape nulă. Iar atunci când regizorii tineri reușesc să pună un picior înăuntru cei mai mulți dintre ei încearcă mai degrabă să joace safe, să se sprijine pe un text "sigur".
A doua problemă e că teatrul românesc e un teatru al regizorului. El e Creatorul și de multe ori textele sunt tratate ca niște pretexte. Starurile secunde sunt actorii. Și tot așa, mai departe. Dramaturgul e foarte jos în lanțul trofic.
Nu că ar fi ceva rău în tipul ăsta de teatru, cu regizorul star. Dar e rău că alternativele sunt puține, că spectacolele cu regie colectivă (e doar un exemplu) sunt încă privite ca niște curiozități. Sunt la particulari, la stat facem artă serioasă.
Revenind la dramaturgi - problema e că sunt rareori implicați în dezvoltarea unui proiect, că nu prea există rezidențe sau comenzi pentru un dramaturg, că preocuparea pentru producerea sau descoperirea de texte noi e aproape nulă. Exemplele pozitive sunt dramaturgi care își montează singuri textele, precum Bogdan Georgescu sau Gianina Cărbunariu. Dar nu știu cât de replicabil este modelul.
Pentru cine este interesat de răspunsuri mai sistematizate despre starea "revoluției" în teatrul românesc pot să recomand trei cărți:
- "Elefantul din cameră. Ghid despre teatrul independent din România" de Iulia Popovici.
- "Sfârșitul regiei, începutul creației colective în teatrul european" de Iulia Popovici.
- "Fluturele gladiator. Teatru politic, queer & feminist pe scena românească" de Cristina Modreanu, cu desene de Dan Perjovschi.
Asteptări și criterii pentru lucrarile inscrise
Nu există triere, toate înscrierile care îndeplinesc condițiile ajung direct la juriu. Așteptăm să primim niște propuneri (echipă + text) pe care să putem să mizăm și să facem două spectacole. Dar e decizia juriului dacă vor fi două sau unul sau mai cerem o dată propuneri.
Juriul
Radu Afrim e unul dintre cei mai mari regizori români și va fi directorul artistic al următoarei stagiuni la Apollo 111. Bogdan Dumitrache e un actor important, conduce teatrul, locuiește practic acolo. Bogdan Georgescu este și dramaturg și regizor și este unul dintre cei mai consistenți oameni de teatru dintre câți cunoaștem.
Andreea Borțun este regizor și co-președinte al Ideo Ideis, cel mai important festival de teatru pentru liceeni. Iar Adi Bulboacă, dincolo de faptul că e în gașca SUB25 de la începuturi, a fotografiat/filmat câteva sute de spectacole de teatru. (L-am întrebat dacă nu exagerez cu numărul și mi-a răspuns "deloc. bat spre 1000").
Resurse pentru Satelit
Nu avem un buget finalizat pentru că încă mai căutăm parteneri. Ce știm sigur e că și Apollo 111 și SUB25 asigură o contribuție financiară. Apoi sunt oamenii din cele două organizații, infrastructura și serviciile - producție spectacole, comunicare etc.
Singura certitudine e că vrem să facem câte un Satelit pe an. Rămâne de văzut cât de mare sau cât de complex poate el să devină. Probabil că se poate dezvolta și în alte direcții, cum ar fi oferirea de rezidențe și burse pentru dramaturgi.
Piesa ta preferată
Hamlet, pentru că e inepuizabilă. Plecând de la variantele de text până la câte lucruri poți să găsești acolo și în câte feluri o poți pune în scenă. Sau pentru că am și eu treburi nerezolvate cu părinții.
Comentarii