M-am aventurat intr-o zi pe Linkedin (da, se poate si acolo) si am dat de un profil care prezenta experienta si pe game design si pe editorial pentru doua reviste pentru barbati. Promitator, mi-a placut cum suna. Am trecut la putin research si am dat de un istoric interesant in blogging. Asa ca i-am scris lui Mihai Alexandru Lazar, aka Gogu Kaizer, pentru cunoscatori, cu propunerea ca vrem doar sa-l cunoastem (si noi).
Sa va fac o introducere rapida, ca sa nu comentati ca v-am tinut curiozitatea prea mult in loc. De ce-am vrut sa-l cunoastem pe Mihai:
- pentru ca a facut ASE-ul, dar i-a placut atat de mult economia, incat s-a angajat ca game tester si la scurt timp dupa, ca game designer;
- pentru ca a inceput cu Gameloft in 2005, intr-o perioada in care jocurile treceau intr-o alta era, Apple nu lansase inca niciun iPhone si mp3-urile erau fita;
- pentru ca in 2006 avea un blog pe care scria sub numele de Gogu Kaizer pentru a dispune de acel alter-ego prin care sa se poata exterioriza cum voia;
- pentru ca a fost super fan FHM in liceu iar ceva ani mai tarziu, un articol pe blogul lui i-a adus un job de editor la revista sus-numita;
- pentru ca si-a facut de cap acolo;
- pentru ca a continuat si cand redactia FHM s-a schimbat in redactia Playboy;
- si pentru ca ne-a raspuns misto:
Game designer pe vremea lui Snake: la Gameloft si King
Unul din primele jocuri la care am lucrat in Gameloft a fost Megacity Emipre New York. Era un city builder simpatic pentru telefoane java, pe vremea cand Snake era cel mai popular joc, iar mp3-urile incepeau sa detroneze polifonicele la ringtone-uri. La scurt timp dupa ce l-am lansat a aparut iPhone-ul si a inceput nebunia.
Productia de jocuri a facut un level-up masiv: jocurile care au urmat de atunci nu mai erau unele "de buzunar", care sa ceara doar 5 minute din atentia jucatorului, ci unele serioase, in care puteam crea lumi, personaje si povesti, in care jucatorul putea investi mai mult decat atentie. Am invatat cum sa fac asta cu Splinter Cell: Conviction, am experimentat lucruri noi cu NOVA 2, am impins limitele cu NOVA 3 si am pus pe masa tot arsenalul cu Modern Combat 5.
Dar piata jocurilor pe device-uri mobile e mereu in schimbare si simteam nevoia sa vad lucrurile si din alta perspectiva. Asa am ajuns la King, moment in care matusa-mea a inceput sa ma bata la cap sa ii fac rost de nivele noi in Candy Crush si, eventual, sa-i dau si vieti infinite.
Povestea cu King s-a incheiat la fel de brusc ca paragraful anterior, cand studioul din Bucuresti a fost "reprofilat". Dar timpul petrecut acolo mi-a oferit exact ce aveam nevoie, iar Gameloft a fost locul in care stiam ca pot sa-mi continui aventura fara nici o teama.
Cum sa te apuci de game design: varianta lui Mihai
Nu cred ca aveam mai mult de 12-13 ani cand unul din prietenii din gasca a primit un calculator de ziua lui. Cascam gura in directia lui de fiecare data cand ne povestea despre cum apasa el pe taste si n-a fost nevoie decat de un "haideti pe la mine sa vedeti, are si jocuri, de fapt are chiar doua" pentru a ne petrece toata vacanta de vara pe capul lui.
Dupa cativa ani de campanie electorala, ai mei au cedat si au luat si ei unul. A venit la pachet cu niste jocuri de care unchiu-meu "se plictisise" - Quake, Starcraft, Warcraft si Planescape Celmaijocdinunivers Torment. Iar de acolo am jucat tot ce mi-a picat prin cd-rom, de la Dr. Mario la KOTOR.
Prin anul al doilea de facultate imi cautam un job. Am gasit anuntul pentru game tester la Gameloft, am zis ca "Sfinte Megatron, sa fiu platit pentru a face ce-mi place?". Am fost la un interviu in care am declarat ca m-am jucat lucruri, mi s-a spus "pe unde ai umblat toata viata noastra, esti exact ce cautam". Am ajuns intr-o echipa bestiala si am realizat, dupa ceva timp, ca a testa jocuri e fix opusul jucatului, pentru ca nu e nimic fun sa joci acelasi nivel de 800 de ori, si cine spune ca "e fun sa testezi jocuri, esti platit pentru a face ce-ti place" merita sa fie latrat de caini in timp ce sta la coada la Mega Image.
Dar cat am fost game tester am avut tot mai mult contact cu partea de productie si abia atunci am realizat ca asta e ceea ce-mi doresc de fapt sa fac. Iar acest lucru nu s-a schimbat nici acum.
Cu blogul prin 2006
Story time? Ok. Eram in echipa de testare si am avut o perioada in care dadeam clickuri doar ca sa para ca avem activitate. Nu era vina nimanui, pur si simplu erau putine proiecte aflate in faza de beta. Toata linistea declansata de activitatea redusa la minim era foarte trista si ne-a dus in punctul in care faceam campionate de Minesweeper doar ca sa ne justificam prezenta -- atat de trist era.
Unul din baietii din echipa si-a facut un blog in care tot ce povestea era cat de trista e situatia si cat de tristi eram noi ca suntem tristi. Cinci minute mai tarziu toata echipa avea blog pe blogspot si povestea cat de trist e baiatul acela ca scrie despre cat de tristi suntem noi (e ok, a gustat gluma, e avocat acum). A urmat o perioada buna de timp in care tot ce faceam cu blogurile era sa glumim intre noi si sa dam fonturi tampeniilor pe care le debitam cu alte ocazii.
In felul acesta am cunoscut tot mai multe bloguri, bloguri care vorbeau doar pentru cateva zeci de oameni, dar care intre timp au ajuns sa vorbeasca pentru mii. Intotdeauna mi s-a parut mai fun acea perioada -- nu aveam senzatia ca oamenii care le scriau incercau in mod deosebit sa para altceva decat erau si isi asumau asta. Acum mi se pare ca sunt putini cei care (mai) fac asta.
Nume de blogger: Gogu Kaizer, un personaj exagerat
Gogu Kaizer mi s-a parut cel mai bun raspuns pentru intrebarea "ok, cum pot sa exagerez si sa infloresc lucruri care mi s-au intamplat fara sa par un ipocrit care minte la fiecare tasta apasata?". Un personaj pe care sa-l modelez fara nici un plan in minte si fara un scop final. Mi-a dat libertatea sa am chef sa scriu despre tot si orice si sa fabulez cat ma tine bateria de la laptop.
Cum sa te faci cunoscut: varianta lui Gogu Kaizer
Aici e o poveste clasica de dragoste. Un individ a dat un anunt pe net ca primeste in gazda tineri studenti contra sumei de zero bani, incheind cu "ne intelegem noi". Un coleg din echipa l-a sunat, a inregistrat si mi-a dat conversatia - macabra si dezgustatoare - "sa o pun acolo, sa fie pe interneti". A doua zi a venit un link de la Zoso catre chestia asta. The end.
BREAKING NEWS: Gogu Kaizer s-ar putea sa reinvie
Sincer, habar n-am. Cred ca, treptat, a disparut tot mai mult din amuzamentul pentru care exista Gogu Kaizer. Am incercat de cateva ori sa-l resuscitez si realizez acum ca, de fiecare data cand am facut-o, existenta personajului ajunsese sa ma plictiseasca, sa fie o corvoada.
Dar nu exclud posibilitatea unei reinvieri -- tocmai m-ai facut sa ma gandesc la asta mai mult decat am facut-o in ultimii ani.
Cum ajungi sa scrii pentru FHM si Playboy: varianta Mihai derivata din Gogu Kaizer
Eram fan FHM din liceu, cand eu si restul nebarbieritilor din clasa faceam cheta in fiecare luna sa cumparam revista si chicoteam ca niste maimute in pauze cand o rasfoiam (ca doar avea tipe sexy in PICTORIALE INCENDIARE CLICK AICI + genul acela de umor).
Eram la fel de fan si cand au zis intr-un an in acel top 100 al lor ca cea mai sexy femeie din lume e cineva pe care eu n-o consideram cea mai sexy femeie din lume. Drept pedeapsa, mi-am aratat dezacordul si frustrarea intr-un articol pe blog. Cu o sceneta inchipuita nu foarte amuzanta, dar cu nume. La care Eddie Tone a comentat si mi-a spus elegant ca l-am dezamagit si ca pot mai bine de-atat. Ca pot chiar sa scriu despre bloguri in FHM. Si a vrut neaparat sa-mi arate ca are dreptate. La inceput a fost doar despre bloguri. Apoi si despre jocuri. Dupa care mi-a dat mai multe pagini in care sa-mi fac de cap. Si Batman mi-e martor ca mi-am facut.
Colaborarea a continuat cativa ani buni, pana cand, intr-o zi, am primit un mail de la Eddie in care imi spunea ca vin niste schimbari: din motive de care nu mi-a pasat niciodata, actuala redactie FHM devenea noua redactie Playboy. Pentru mine a fost simplu: Eddie, Andra, Dan si restul -- pe ei i-am citit de cand imi aparusera cosuri pe frunte, ei insemnau FHM pentru mine. N-aveam de gand sa aflu ce inseamna un FHM fara ei. Dar Eddie mi-a spus ca pot sa aflu ce inseamna un Playboy cu ei (si cred ca asta suna mai kinky decat intentionam).
Recapitulare: ASE - game designer - editor
Porneste la drum cu o facultate care se dovedeste a fi opusul a ceea ce cauta, realizeaza ca e momentul sa nu mai stea pe banii parintilor, cauta si gaseste un job care se invarte in jurul unui hobby si trece printr-o serie de momente in care inspiratia nu se mai distinge atat de bine de noroc.
Acum la Gameloft
Lucrez la Sniper Fury, care se afla in etapa de "game evolution" -- un joc iesit pe piata (de mai bine de un an), caruia ii facem actualizari la intervale regulate. Initial intrasem pe partea de game design, dar mai nou ma ocup si de partea de monetizare, pe care vreau sa o transform in principalul domeniu de activitate in viitorul apropiat.
Pe viitor: nu-mi doresc decat sa pot da snooze din nou
Daca spun ca tot ce-mi doresc de la viitor, indiferent ca e apropiat sau indepartat, e un somn lung, neintrerupt, care sa se termine cu 2-3 snooze-uri, n-o sa ma creada nimeni. De un an si putin am acasa un "monstrulet" care a decis sa functioneze pe alt fus orar decat noi si caruia nu-i pasa ca 4:30 AM e o ora deprimant de dureroasa la care sa-ti incepi ziua.
Sunt un om simplu, cu nevoi simple si nu-mi doresc decat sa pot da snooze din nou, un lux pe care nu l-am apreciat decat dupa ce nu l-am mai avut.
