Unul din capitolele indiferente la schimbare ale publicitatii autohtone este cel al reclamelor care promoveaza produse destinate copiilor. Parintii sunt altii, iar schimbarile targetului evidente, mai ales in ultima perioada. Cu toate acestea, campaniile care ii vizeaza au ramas captive in anii '90.
Am vrut sa vedem care sunt hopurile creative in aceasta privinta, cine incearca sa dea la o parte stereotipiile de gen si cum se gestioneaza sensibilitatile unui astfel de target.
Carmen Tiderle, Directia Creativa, si autoarea a doua carti pentru copii, vorbeste despre bula noilor parinti, informati, despre nebunia parentingului si de ce copiii nu trebuie subestimati.
Cum a evoluat publicitatea la produse destinate copiilor
Recunosc ca, inainte de a incepe sa raspund la intrebari, mi-a luat ceva sa-mi aduc aminte macar o reclama la vreun produs pentru copii. Produse mi-au venit imediat, Oul Kinder, Haribo, Sands Alive, Pampers, Panadol, Pingui, Happy Meal, Danonino, dar reclame?
Apoi m-am uitat pe YouTube la cateva din anii ’90 si la alte cateva din 2016. Doar look-ul copiilor difera, iar daca sunt cu desene animate, evident efectele sunt mai bune, atat. Insight-uri, idei, povesti, sublime, dar lipsesc cu desavarsire.
Targetul. Schimbari
Target-ul cred ca s-a schimbat mai mult decat reclamele. Si vorbesc aici nu de toti copiii si parintii, ci de cei din “bula” noastra.
In primul rand, consuma mult mai putin televizor. Se “informeaza” din alte surse pe care le stim cu totii.
In al doilea, spre deosebire de parintii nostri, noi suntem deja informati. Stim deja ca Panadolul se da cand are febra copilul, ca pampersii il tin uscat, ca Danonino e cum e, si le cumparam din nevoie sau obisnuinta, sau refuzam sa le cumparam daca stim ca nu sunt bune. Fiindca, da, noii parinti sunt si un pic mai constienti de ce e sanatos si ce nu, si mai pun si frana din cand in cand.
Efectele miscarii parentingului
Intr-adevar e o dementa, in online si nu numai, cu parentingul. O inflatie de sfaturi, de la oameni in masura s-o faca, dar si de la cei “nechemati”.
Cred ca un publicitar, mai ales daca nu e parinte, ar trebui sa se informeze bine de tot inainte sa conceapa o reclama la un produs pentru parinti/copii.
Personal, tocmai am incheiat lucrul pentru un proiect Fiodor Ad Studio, la un serial de 12 episoade de desene animate cu sfaturi pentru parinti, pentru platforma de parenting Caroli.
Serialul e in versuri, in maniera cartilor mele, fara ocolisuri si amuzante, e ilustrat simplu si cool de Vali Petridean, si e bazat pe sfaturi de parenting de la un bun cunoscator al psihologiei copilului.
Fiindca, desi sunt parinte de vreo 12 ani si stiu cu ce se mananca, am avut nevoie sa ma asigur ca ce spun creativ e si corect.
Stereotipiile de gen
Papusile tot roz sunt, si masinile albastre, dar asta nu e important. Sa fie! Important e ca au aparut reclame ca #likeagirl pentru Always, cu insight, destepte, cu multe milioane de view-uri, care pot zdruncina prejudecati si schimba comportamente.
Traim intr-o tara in care copiii au foarte multe probleme. Brandurile ar putea face mai mult sa schimbe asta, fiecare cate putin, prin campanii adevarate care sa-i ajute.
Greseli
Ma enerveaza lipsa insight-ului. Si faptul ca-i subestimeaza pe copii.
Cum reactioneaza copiii tai la reclame
Au avut perioade. Cand erau foarte mici, inmarmureau cu gura cascata in fata televizorului cand incepeau reclamele. Mai tarziu, puteau sa le reproduca cuvant cu cuvant.
De cativa ani, se uita destul de rar la televizor, dar isi petrec mult timp pe net si, da, se uita si la reclame.
Intr-o zi, pe strada, Dora mi-a povestit cel putin 10 spoturi la Skittles, dintre care unele pe care nici nu le stiam, ca o profesionista, cu amanunte si fiecare cu line-ul lui de final. O distrasera la nebunie.