Ne indreptam cu pasi repezi de Tango spre finalul seriei noastre despre muzica publicitarilor pe la locul de munca. Au fost doua saptamani alerte, in care Backstreet Boys si Metallica nu au mai avut nimic de impartit. Ba din contra, cum s-ar zice. Putem deduce, deci, ca ascultata in momentul potrivit, orice fel de muzica are potentialul de a face viata tolerabila. Iar in advertising, stiti si dumneavoastra, it's all about to-le-ra-bi-li-ta-te.
Si cum cei din urma vor fi cei dintai care sa ne surprinda, astazi il avem printre noi si pe Justin Beiber, un flacau foarte la moda, intelegem. Artizanul surprizei este DJ-ul nostru din aceasta zi insorita, Ana-Maria Taralunga, Senior Copywriter, Publicis Romania. Vasazica avem in continuare un creativ punandu-si muzica mai mult din ipostazele unui account; e un experiment pe care nu l-am planificat noi, dar credem ca rezultatul e reusit. Inca o dovada ca oamenii din departamentele astea nu simt atat de diferit pe cat se mai crede prin unele parti.
Viata Anei in agentie penduleaza gratios intre romantismul lui Phil Collins, optimismul contagios al lui Bob Marley si, cum spuneam, vigoarea inoportuna a lui Bibar asta.
Cand ajungi dimineata la birou si te apuci de mailuri.
Cand trebuie sa lucrezi cu un brief unde campania trebuie sa fie "wow", target 18-65.
Cand e clar ca bugetul nu acopera nici costul creatiei.
Cand ce vor sa faca oamenii din creatie nu e chiar ce vrea clientul.
Cand ce vor sa faca oamenii din creatie e imposibil.
Cand ajungi intr-o cearta constructiva cu CD-ul.
Cand urmeaza o sedinta cu clientul ala care nu ti-e drag deloc.
Cand clientul nu stie ce vrea, dar stie ca nu-i place ce aveti.
Cand pleci ultimul de la birou. Iar.
Cand te suna clientul sambata, pe la 19.00 si simti cum rabdarea scade vertiginos.
Cand te lovesti de stereotipul accountului-postas.
Cand cineva din afara domeniului te intreaba "ce lucrezi".
Cand incepi sa te indoiesti cu privire la viata ta de publicitar.