In sfarsit s-a mai racorit un pic afara, ca deja corporatiile complotiste pornisera aerul conditionat prin birouri. Era timpul unei noi ninsori care sa ne inghete parbrizele, respectiv fundurile la Victoriei.
Noroc ca mai exista pe lumea asta si altceva decat proteste. Da, am zis-o! Asa ca incercam sa ne tinem de treaba. Incercam, de asemenea, sa va tinem pe voi *din* treaba. Avem ajutor in privinta asta din partea Sashei Tanase (Art Director, Webstyler), care va da muzica. Muzica pentru toata lumea!
Sasha a facut un playlist numai bun de pus in rama. La Obregia. Pentru cine nu stie, mintea publicitarilor functioneaza diferit de a celorlalti. Se fac niste conexiuni nemaipomenite, unde se gasesc, in doze inegale: defetism, auto-ironie, disperare, chef de dixtractie. Take it away, Sasha.
Cand ajungi dimineata la birou.
Dimineata ma simt invincibila, imi imaginez cum ma strecor ca un spion printre ooamenii din metrou si cu toata veselia din lume merg catre agentie cu un Redbbull in mana si cu buza arzandu-mi dupa prima cafea pe care o voi bea pe dimineata asta. Am pupilele marite de nerabdare si am chef maxim sa fac o gluma cu colegii. Ii scriu colegului meu Georgescu de la strategie "Bai cand intru in creatie sa se auda asta...".
Recunosc s-a intamplat de doua ori pana acum!
Cand te intalnesti cu foaia alba. Si tot stai cu ea de gat.
Imi place albul, imi place designul scandinav, imi place minimalismul dar ea este parca prea de tot. Prea alba, atat de imaculata ca simt ca ma cuprinde frica in fata ei. Nu pot decat sa ma aplec in fata ei si sa ii soptesc "Amandoua stim ce s-a intamplat cu predecesoarea ta... " si apoi ne uitam impreuna dezolati catre cosul de gunoi.
Cand brainstorming-ul merge super bine, mai sunt 2 minute, dar dintr-o data se aude ”dar cred ca asta s-a mai facut prin Brazilia”.
Rigor mortis, în română rigiditate postmortală sau redoare cadaverică, este denumirea latină, consacrată pe plan mondial în domeniul medicinii și, în special, al medicinii legale, pentru rigiditatea cadaverică, adică fenomenul de înțepenire progresivă a mușchilor, care survine la câteva ore după deces, datorită modificărilor chimice la nivelul țesuturilor musculare, ca rezultat al coagulării proteinelor din mușchi.
Cand te enerveaza copy-ul pentru ca iar s-a apucat sa faca dad noises si interfereaza cu pauzele dintre piese si il auzi prin casti - say whaaaat?
Cand feedback-ul e sarac sau deloc.
I'm left here with nothing ... I ain't got none.
Cand clientul zice ca ”ne place foarte mult, dar”.
Un tipat fara sunet si apoi un lesin interior urmat de un outer body experience. CUT. Iti revii esti tot acolo pe scaun si auzi totul, totul este clar si limpede. Nu ai visat.
Cand te prinde iar noaptea la birou lucrand pentru pitch.
Noaptea, ca hotii.
Cand iesi din sedinta cu clientul.
Cand incepi sa te indoiesti legat de viata ta de publicitar.
Cand valul greu al indoielii te acopera si e placut si caldut si apoi te relaxezi si fantasmezi dar apoi iesi din el ca deja ai mai schimbat o profesie - You are allowed to be emotional 5 minutes a day. After that you go back to gangsta.
Cand o alta agentie face ceva pe care nu esti deloc invidios.
E momentul ala de "baejneboon", ce idee i-a nazarit astuia nu te cred! OMG WTF ROTFL what the fuck ya yo.
Ping!
Ping!
Pong! - the server has responded now the human operator can get back to work.
Ma bucura de fiecare data cand o agentie face ceva pe care nu sunt deloc invidioasa, se creste nivelul, simti presiunea si tragi mai tare. Challenge accepted!
Cand cineva din afara domeniului te intreaba "ce lucrezi".
"Sah mat si Cerez"... era un headline la niste alune cand eram eu mica... da da aia.
"Aaah lucrezi in publicitate... Si? E ca in Mad Men? "
Cand te ia IQads la intrebari.
█▬█ █ ▀█▀