![[Publicitar OST] Redfoo si Super Mario Bros., vulnerabilitatile din playlist-ul lui Mircea Tara (Jazz)](https://media.iqads.ro/2017/01/11066078-10153685813523696-5427944607459311309-n-cover-800-cover-850.jpg)
[Ati iesit in strada si v-ati adus aminte de cuvintele unui fost presedinte al Romaniei: "De astazi, nu vor mai exista generatii de sacrificiu printre publicitari". In '96, omul ala avea un vis, iar noi ne-am batut joc de el. Sacrificand playlist-ul lui Mircea Tara (copywriter, Jazz) vreme de aproape o saptamana. Dar asta e, vocea strazii ne-a cerut-o. Reluam si ii multumim lui Mircea pentru ponturi; vom proba chiar azi niste tactici muzicale de-ale lui, ca vrem sa ne facem pancarte noi.]
O vezi asteptandu-te. Va priviti de-aproape, minute in sir, de parca voi doi sunteti ultimii reprezentanti ai speciei voastre pe pamant. Ea este alba ca laptele, tu esti neras, nerabdator. O atingi. E subtirica, asa cum o stiai, asa cum ai lasat-o cand ai vazut-o ultima oara. Si atunci era goala, ca si acum. "Of, toate povestile astea de alcov sunt la fel!" iti spui, si te retragi descumpanit. Apoi, cu voce tare, catre ceruri, injosind-o fara remuscari: "bai, deci nu stiu ce sa scriu pe foaia asta nenorocita!".
Asta ar fi unul dintre scenarii. Mircea traieste in alt fel acele momente cand cuvintele, corola de minuni a lumii, il strivesc pe el. Ce face? Ia de la capat soundtrack-ul din Sherlock, care-l ajuta sa biruiasca asupra colii albe. Cum reda Mircea muzical si alte momente importante din viata de publicitar:
Cand ajungi dimineata la birou.
Vrei sa incepi dimineata binedispus si ai nevoie de ceva care sa iti ridice moralul. Doar mergi spre birou. In plus piesa asta pare ca mi-e adresata in mod direct.
Cand te intalnesti cu foaia alba. Si tot stai cu ea de gat.
Fiecare pagina alba e un caz nerezolvat. Ai datele problemei intr-un brief, dar vinovatul (aka ideea aia buna) e greu de gasit. Ai nevoie de ceva inspirational si care sa te ajute sa te concentrezi, dar care sa iti si urgenteze abordarea. Sa te invite la actiune. De aceea cred ca soundtrack-ul de la seria Sherlock e perfect. Uite o mostra:
Cand brainstorming-ul merge super bine, mai sunt 2 minute, dar dintr-o data se aude ”dar cred ca asta s-a mai facut prin Brazilia”.
E un cumul de emotii acolo. Dar pe scurt ai un moment de reculegere pentru ideile care tocmai au fost masacrate, iar apoi te pui pe treaba. Si parca Requiemul lui Mozart e perfect sa faci trecerea.
Cand te enerveaza art-ul tau pentru ca iar s-a apucat sa...
scartaie scaunul. Poate fi incredibil de iritant. Asa ca te iei si faci o plimbare.
Cand feedback-ul e sarac sau deloc.
E sunetul unui camp deschis. Sau poate un client dezinteresat?
Cand clientul zice ca ”ne place foarte mult, dar”.
Se strange inima in tine. Atat de aproape... si totusi atat de departe.
Cand te prinde iar noaptea la birou lucrand pentru pitch.
Unii se tem sau dispretuiesc noptile petrecute la birou, altii le privesc ca pe niste momente de liniste in care creativitatea este la apexul ei. Nu va zic din ce categorie fac eu parte, insa depinde pentru ce fel de pitch iti petreci noaptea la birou. Oricum cred ca la piesa asta se ajunge – si la gestul pe care il face House.
Cand intri in sedinta cu clientul.
E bine sa ai mereu o atitudine pozitiva de “game on”. E ca si cand incepi un joc nou de super Mario Bros.
Cand iesi din sedinta cu clientul.
Acum depinde cum merge sedinta. O varianta poate fi asta:
O alta varianta e asta:
Cand incepi sa te indoiesti legat de viata ta de publicitar.
In momentele acelea trebuie sa iti aduci aminte ca viata asta inseamna mult mai mult decat advertising. Si nicio piesa nu-mi aduce aminte mai bine de acest lucru decat asta:
Cand o alta agentie face ceva pe care nu esti deloc invidios :)
E important sa nu-ti pierzi speranta ca urmatorul proiect al tau va face celelalte agentii invidioase. E si un punct bun de reflectie: de ce faci ceea ce faci? Hai ca am devenit instrospecti.
Cand cineva din afara domeniului te intreaba "ce lucrezi".
Ca sa nu ne lungim cu explicatii:
Cand te ia IQads la intrebari.
Enjoying our Little Talks.
