Tara continua sa arda, iar baba, perseverenta, se paiaptana in continuare. Adica piata cere dreptate, lumea ingheata pe strazi si-si pune copy-ul cel mai bun pe pancarte, iar noua de arde de muzica? Da, dar nu doar noua. Si publicitarilor le arde. Noi nu suntem decat un vehicul pentru trairile lor din agentie.
Bine, daca ar fi sa intram si noi in jocul asta, am putea. De exemplu:
Cand vrem sa facem un interviu cu cineva si ne asteptam la niste raspunsuri interesante, dar, in schimb, se activeaza PR-ul din respondent si atipim citind:
Dar acum chiar nu e cazul. Incepem saptamana cu Marius Eftimie, textangiu la Centrade Cheil, care are un playlist de-ti vine sa te iei cu mainile de cap si sa-l asculti pe tot. Te prinde si tu vrei sa scapi, dar nu poti, cam asa ceva.
Cand ajungi dimineata la birou
Cand brainstorming-ul merge super bine, mai sunt 2 minute, dar dintr-o data se aude "dar cred ca asta s-a mai facut prin Brazilia"
Cand te intalnesti cu foaia alba. Si tot stai cu ea de gat
Cand te enerveaza art-ul/copy-ul/CD-ul tau [pentru ca iar s-a apucat sa....]
Cand feedback-ul e sarac sau deloc.
Cand clientul zice ca "ne place foarte mult, dar"
Cand te prinde iar noaptea la birou lucrand pentru pitch
Cand intri in sedinta cu clientul
Cand iesi din sedinta cu clientul
Cand incepi sa te indoiesti legat de viata ta de publicitar
Cand o alta agentie face ceva pe care nu esti deloc invidios
Cand cineva din afara domeniului te intreaba "ce lucrezi"
Cand te ia IQads la intrebari