Gențile Ostra Berdo au pornit demult, dintr-o perioadă în care Wanda Hutira (Senior Art Director, FCB Bucharest) era copil si mergea cu parinții în vacanțe pe lângă Baia Mare, la un lac de acumulare aflat între doi munți (Ostra și Berdo). Tot în perioada aceea, părinții ei imprimau tricouri cu typography mare și le vindeau prin Fondul Plastic:
Problema era că era ilegal să scrie cuvinte în limbi străine ca să nu cumva să răspândească propagandă anti-comunistă. Cum probabil puțini ar fi cumpărat dacă făceau tricouri “aragaz” sau “țelină”, au căutat cuvinte mai atipice, dar care să nu fie într-o altă limbă. Ostra și Berdo erau pe harta avizată a regiunii și, deci, numai bune de pus pe tricou.
Avem de-a face în continuare cu un brand reîmprospătat, produs din amintiri și ținut în viață de un freelancer într-ale designului de pe vremea când acestora li se spunea liber profesioniști. Adică mama Wandei, care, în prezent, se ocupă de produsele Ostra Berdo. În principal genți, dar și alte accesorii, toate cu bagaj emoțional; pentru că folosesc numai materiale cu vieți anterioare - upcycled, nesintetice.
De promovarea produselor mamei ei în online se ocupă Wanda, alături de niște prieteni. Pentru offline ne întreabă pe noi si pe voi unde să meargă. Să vedem ce s-a mai discutat aici, mai jos:
Hei, Wanda, spune-ne cum ți-a fost până acum în publicitate
Joburile astea sunt mai mult decât niște joburi: ești într-un mediu cu tot felul de oameni care oricât de sterotipici ar părea la început nu sunt niciodată la fel. Înveți din experiențe. Iar învățatul din experiențe nu e doar învățat profesional.
E într-o mare măsură și învățat emoțional. Înveți de la oamenii cu care lucrezi și din contextele în care lucrezi. Fiecare are o mega valoare și nu ar avea sens fără cele de dinainte sau fără confirmarea că am reușit să fac mai bine.
Din lista lucrurilor învățate prin agenții:
* să folosesc măști photoshop
* nu există deadline de pitch la care să nu lucrezi în ultima noapte
* concediul e obligatoriu și e bine în primul rând pentru cei cu care lucrezi
* unii oameni pur și simplu nu înțeleg
* și altora nu le pasă
* “NU” e o propoziție de sine stătătoare
* facts chiar nu mai contează când brand managerii au păreri
* din fiecare brand nou înveți un domeniu nou
* să beau multă apă
* chiar există și colegi și șefi de treabă, foarte de treabă
* oricât de panică să fie, ieși în fiecare zi din agenție - mănâncă în oraș
* e ok să plângi cu copy-ul tău (deși n-am mai făcut asta de ceva timp, Dragoș, I salute you)
* when in doubt fă niște vizualuri (nu contează pentru ce)
*nu trebuie să te îmbraci ca un băiat ca să fii art (sau ca să joci fussball)
* să-i mai las și pe alții
... mai sunt, dar deja e prea lungă lista.
Ostra Berdo, brand cu emotional baggage
Am început foarte concentrat: ne-a venit o idee și am făcut-o. The End.
Lângă Baia Mare e un lac de acumulare, lângă lac sunt doi munți: Ostra și Berdo. Mergeam acolo mult când eram mică. Perioada coincidea cu perioada când ai mei făceau tricouri serigrafiate cu typography mare (cum se purta în lumea necomunistă) și le vindeau prin Fondul Plastic. Problema era că era ilegal să scrie cuvinte în limbi străine ca să nu cumva să răspândească propagandă anti-comunistă.
Cum probabil puțini ar fi cumpărat dacă făceau tricouri “aragaz” sau “țelină”, au căutat cuvinte mai atipice, dar care să nu fie într-o altă limbă. Ostra și Berdo erau pe harta avizată a regiunii și, deci, numai bune de pus pe tricou. Ca atare am făcut un mic loop și am legat perioadele de craft din viața mamei.
De ce "Emotional Baggage"?
Sunt o serie de genți făcute din materiale ce, la fel ca orice din viața noastră, au avut o viață înainte ca noi să le cunoaștem. Despre unele știm mai mult, despre altele mai puțin, dar ele poartă memoria tuturor lucrurilor care li s-au întâmplat înainte.
Și acesta a fost, de fapt, principalul material pe care l-am lucrat, l-am țesut, l-am reimaginat. Amintirea.
Mama
E freelance de pe vremea când asta se numea liber profesionist și în tot timpul ăsta a făcut design de un fel sau altul. Haine, accesorii, interioare, you know, de toate.
Task-uri
Inițial nu le-am împărțit foarte tare. Acum însă s-au sedimentat lucrurile: mai facem câte un brainstorming înpreună, decidem o direcție în mare, iar apoi mama face niște execuții super nais, eu le fac poze, mai printez packaging, le pun pe Facebook și gata.
Primele produse
Au fost triunghiurile din cupru și alamă. Iar una dintre primele cliente a fost Iulia (poate nu a fost prima-prima, dar a fost clar în prima săptămână). Așa ne-am cunoscut.
Locuiam undeva între Dacia și Eminescu, ne-am întâlnit în apropiere să îi dau colierele și am stat la povești câteva ore. De atunci tot mai stăm la povești câteva ore - mai nou și la Ladies Wine Design (proiectul ei super nais de fete mișto).
New entries: producție & inspirație
Cum ținem mult să facem minimum waste și cât mai mult upcycling, materialele pe care le găsim sunt o super sursă de inspirație.
Amândouă suntem destul de spontane încât atunci când vedem ceva să știm clar din prima că trebuie să devină un rucsac sau o brățară. De obicei ies din prima, alteori trebuie să recunoaștem că uneori am făcut un rucsac sau o brățară nu prea simpatică și ne punem pe făcut altceva.
Procesul în sine nu s-a schimbat foarte mult, dar acum știm că unele lucruri nici nu merită încercate.
Furnizorii
Păi cu furnizorii e simplu, pentru că ei nu prea există. Și atunci trebuie să ne folosim de ce găsim. Singurul criteriu e să fie pe cât se poate upcycled și cât se poate de environmentally friendly și nesintetic.
Promo. Online și offline
Fotografii: eu și mă mai ajută prieteni. De exemplu, Ana Ciocolatescu a făcut niște fotografii super frumoase anul trecut. Copy: Luluts și Iris, iar la Emotional Bagagge au scris o mulțime de oameni câte un rând simțit.
Offline puțin mai greu. Ne gândim să reluăm relația cu niște magazine, dar încă nu știm care. Aveți vreo sugestie?
La ce lucrați acum?
Planuri de viitor
Rucsaci pentru băieți. Am promis.
