![[Noul fals si uz de fals] Dan Panaet: Atașamentul oamenilor pentru adevăr nu e chiar așa de mare. Suntem mai puțin raționali decât credem](https://media.iqads.ro/2017/01/panaet-cover-850.jpg)
Haideți să mai servim o definiție a fake news-urilor, pentru că e și originală și exactă: ”știrea falsă e un fel de legendă urbană”. Sunt cuvintele lui Dan Panaet, pe care probabil îl urmăriți pe Facebook. Sau poate l-ați citit pe Times New Roman, la un moment dat. În orice caz, acum face umor în Cațavencii.
Deci care e treaba cu fakăreala asta din media și cu ”teroriștii” care o pun constant pe ordinea zilei? Păi, se pare că adevărul, oricât de nobil și de curat ar fi, nu ne place chiar atât de tare. Nu atât de tare încât să punem rațiunea mai presus de orice atunci când plonjăm în lumea nebună a informațiilor de pe net. Nu putem decât concluziona că manipularea este complexă și cunoaște multe forme.
Poate că democrații americani nu molestau copii folosind ca fațadă o pizzerie din Washington, dar e ceva ce depravații ăia liberali ar face. În plus, numai povestea, faptul că cineva s-a gândit să-i bănuiască de așa ceva, îți poate provoca o repulsie involuntară față de ei.
O definiție
Fake news-urile sunt un fel de legende urbane pe care tehnologia de azi și rețelele de socializare le-au îmbrăcat în haina ceva mai credibilă și mai oficială a informărilor clasice. Nu e vorba aici de orice știre care nu e adevărată.
Fake news-urile sunt eficiente în manipulare pentru că vin în întâmpinarea unor așteptări sau completează niște narațiuni deja populare. Atunci când au succes, ele confirmă de obicei niște temeri comune, motiv pentru care oamenii, atunci când le citesc (de obicei pe internet) își suspendă orice spirit critic și le iau ca atare.
Cauze și origini
Acum e foarte ușor să publici informații și să răspândești povești. Nu-ți trebuie decât o conexiune la internet. Costurile de intrare pe piață fiind atât de mici, nu mai trebuie să ții la renumele publicației tale evitând informațiile false și furnizând constant povești bine documentate.
Tot în punctul ăsta, ne-am dat seama că atașamentul oamenilor pentru adevăr nu e chiar așa de mare. Suntem mai puțin raționali decât credem și, în plus, au efect asupra noastră și poveștile despre care ne dăm seama că sunt false.
Poate că democrații americani nu molestau copii folosind ca fațadă o pizzerie din Washington, dar e ceva ce depravații ăia liberali ar face. În plus, numai povestea, faptul că cineva s-a gândit să-i bănuiască de așa ceva, îți poate provoca o repulsie involuntară față de ei.
Cine suferă?
Fake news-urile îi afectează, în general, pe cei care au o imagine de apărat. E vorba de persoane sau instituții din ”lumea liberă”, care oricum sunt permanent sub tirul unor critici. Știrile false sunt un fel de teroriști informaționali. Sunt povești care, neavând nici o șansă de a fi demonstrate după vechile reguli ale jurnalismului, se detonează în piața publică.
Deși nu e o regulă, ele contestă varianta oficială, și rolul lor manipulator e să pună sub semnul întrebării, să nuanțeze, să relativizeze, rolul benefic al instituțiilor democratice. Victimele sunt și acele elemente ale establishmentului pe care le atacă, și naivii care cad în plasa lor și le cred.
Efectele de azi și de mâine
Știrile false sunt o etapă necesară. Pentru că cenzura nu e o soluție, oamenii trebuie să-și dezolte singuri un mecanism de protecție față de știrile false, sub forma unui discernământ ceva mai robust.
O greșeală, apropo de fake news-uri, e să te lași pe mâna unor instanțe, a unor persoane care pretind că sunt capabile să spună ce e fake și ce e autentic. Aici, riscul unor abuzuri e foarte mare. La un moment dat, cineva pusese site-ul Critic Atac pe o listă de publicații cu știri false doar pentru că nu era de acord cu opiniile exprimate acolo. Unele persoane, mai puțin trecute pe la școală, tind să confunde finețurile ideologice cu minciuna.
Rolul industriei de publicitate
Dacă nici advertising-ul nu e fake, atunci despre ce vorbim aici? :) Probabil că cei care au de transmis informații autentice ar trebui să fie reticenți apropo de asocierea cu site-uri care conțin advertising.
Din propria experiență
Am scris multe fake news-uri satirice și uneori au fost luate în serios. Acest lucru se întâmpla însă mai des la început. Cu timpul, lumea a înțeles despre ce e vorba și a devenit mai rafinată în receptarea unor texte umoristice care parodiază tonul unor știri serioase (sau al unor răspunsuri serioase).
Asta probabil că se va întâmpla și cu fake news-urile care-și propun să manipuleze. Oamenii vor învăța să pună lucrurile cap la cap și să-și dea seama care sunt sursele de încredere. E nevoie însă de timp.
