[Așa să faci la prezentare] Alecsandra Popa, Momentum: N-am înțeles niciodată de ce se pune așa mult text. Aportul tău fiind că te-ai îmbrăcat frumos ca să citești de pe slide-uri?

Ideile bune au nevoie de câteva slide-uri. Ideile foarte bune, de cel mult un board A3. Ăsta e crezul principal al Alecsandrei Popa, Copywriter la Momentum. De aici și întrebarea ei din titlu. Alte două crezuri care-i aparțin sunt „Don't polish the shit” și #bemoreObama, o să vedeți de ce, vă dăm doar un preview:

Dacă ideea e „semi” sau nici măcar nu-ți place așa mult sau e un compromis, NU o pune în prezentare. Șansele sunt să o aleagă clientul, să se facă, iar tu vei petrece luni de zile muncind la o tâmpenie pe care nu știi cum s-o mai dai din copy și abia aștepți să se termine odată campania.

A identificat trei tipuri de greșeli recurente pentru care dă și soluții: bâlbele, confuziile de tip „la cine e prezentarea” și „de pe ce laptop o proiectăm”, plus problematica clientului creativ și cum să-i explici politicos că tu știi mai bine.

Apropo, cică să nu uităm că și „clienții ie oameni”. 

Formula de prezentare

„Cine merge la prezentare?” e de cele mai multe ori întrebarea la care juniorii se dau ocupați cu redactarea pliantelor, iar seniorii își dau ochii peste cap. Directorii de creație au probabil treabă sau meeting fix la ora aia.

Nu te eschiva. Mai ales dacă e ideea ta. Fiindcă nimeni nu o știe mai bine decât tine, deci nimeni nu o s-o prezinte mai bine decât tine.

Știi că e o prezentare importantă dacă participă la ea oameni din agenție care au mai mult de trei cuvinte în titulatura jobului. Și ar fi bine să nu-i folosești drept plasă de siguranță. Ei sunt acolo doar ca să-i arate clientului câtă materie cenușie de calitate a fost utilizată pentru rezolvarea briefului. Tu, creativul care n-a dormit nopți și n-a ieșit marțea în Control, ești cel care trebuie să demonstreze că toate sacrificiile astea n-au fost în van.

Publicitarii și salesmanship-ul

Ideile bune au nevoie de câteva slide-uri. Ideile foarte bune de cel mult un board A3. N-am înțeles niciodată de ce se pune atât de mult text în prezentare. Mă refer în mod particular la partea de creație. Aportul tău fiind, deci, faptul că te-ai îmbrăcat frumos ca să mergi să le citești clienților de pe slide-uri?

Idee creativă: ca să fie mai de impact genul ăsta de prezentări putem trimite în locul nostru vedete sau Key Opinion Leaders. Oricum nu trebuie să știe despre ce-i vorba și au și priză la public.

Cu cât trebuie să explici mai mult ideea sau mecanica, cu atât poți fi mai sigur că nu-i destul de bună. Într-un final, va trebui să o înțeleagă un „target audience” cu attention-spam de copil la grădiniță și n-o să fii tu acolo să-i explici.

Deci mai mult nu înseamnă mai bine. Înseamnă doar „mai mult”. Au și oamenii treabă și familie acasă. Fie-ți milă de timpul lor.

Nu uita că și „clienții ie oameni”. M-am obișnuit să nu țin cont de titluri și ierarhii - astea nu fac decât să definească rolul oamenilor în organigramă. N-ai tu treabă cu ele. Scopul tău e să le vinzi o idee atât de bună încât o înțelege oricine, de la CCO până la doamna Elena din departamenul curățenie.

Concluzie? O idee bună se vinde singură, atâta timp cât te pricepi s-o vinzi și ai cumpăra-o și tu.

Amintiri de la prima prezentare

Prima prezentare nu se uită niciodată. Pentru că ești tu ultra-panicat și acorzi prea multă importanță „primei dăți”, așa cum faci cu orice altceva în viață. Și atunci vei fi stângaci și deloc natural și fricos. Iar clienții simt frica.

În timp, ar trebui să-ți reajustezi atitudinea de mers la prezentări. Să fie mai degrabă: „mă duc pentru că de-abia aștept să le povestesc toate chestiile mișto la care m-am gândit” versus „trebuie să mă duc să prezint, ce bine ar fi dacă m-aș putea ascunde în spatele unui mail”.

Pregătiri – metoda proprie

Nu te pregătești. Pentru că tu ai făcut-o (ar fi bine să fie așa și să nu trimiți un .doc obosit la client service) și o știi pe de rost, ca pe versurile de la Radiohead „Creep”. Știi cum curge și ți-ai „acordat” slide-urile în funcție de cum urmează să o povestești.

Personal tip: în prezentare, îmi place să presar câte o anecdotă sau întâmplare personală legată de idee sau de insight. Gen: „Eram la facultate și stăteam pe strada Nicăieri din Băneasa. Iarnă fiind și locuind departe, se întâmpla ca pe strada noastră etcetera…”

A funcționat de fiecare dată și normal că a funcționat, pentru că oamenii sunt predispuși la a reține povești. Mai ales din-alea cu care ei pot empatiza.

Ponturi de public speaking în sala de conferințe

Soluția se regăsește în cuvânt: prezentare. Adică prezinți o idee. Pe ecran ar trebui să ai doar una-două propoziții, care să te ajute pe tine și audiența la parcurs. Restul e talent oratoric, actorie și human skills. Uită-te la discursurile lui Obama, de exemplu, îl vezi citind de pe foaie?

Fă-i să simtă ceva, fii un bun actor. Și bagă și două-trei glumițe. Dar asta doar dacă știi tu sigur că ai umor. Evident, contează și cum îmbracăm prezentarea. „You have to beautify it”, zicea un art.

Sunt cazuri în care nu poți cere de unde nu-i.  Adică oameni buni la ceea ce fac, dar care sunt dezastru în prezentări. Au trac, se încurcă, vorbesc pe lângă, se jenează și nu se conectează deloc cu auditoriul. Și ăsta nu e neaparat un lucru rău. Doar că trebuie să afli lucrul ăsta despre tine destul de repede. Cum altfel decât: MERGÂND ÎN PREZENTĂRI.

Până să te prinzi dacă te încadrezi în situația nefericită de mai sus, „The best you can is good enough.”- Radiohead. Încearcă până-ți iese sau până știi sigur că nu-ți iese.

Ferește-te de marea greșeală

Momentul „Aoleo”. De fapt, sunt mai multe, dar cred că pe unele le-am reprimat ca pe un vis urât, iar din altele am învățat ceva și iată-le:

1. Bâlba
Un cuvânt în care m-am blocat și mi-a ieșit pe gură de parcă eram la al 4-lea pahar de vodkă. Am încercat s-o dreg, să repet cuvântul și l-am stâlcit iar. Apoi mi-a sărit complet toată placa și tot firul prezentării s-a deșirat.
Deci: Te bâlbâi sau blochezi? Zâmbești și treci mai departe. N-o să observe nimeni.

2. La cine e prezentarea?
„Ai luat-o tu?”, „Stai că e pe mail”, „Ce wi-fi aveți aici ca să o descarc?”, „Pune-o de la tine, că parcă o salvasei tu.” Oricât de profi ar fi agenția ta sau tu, în momenul ăsta nu pare a fi așa.
Deci: Obosiți, nedormiți, de pe ce laptop prezentăm e genul de detaliu de care nu uiți. Altfel, minus puncte la credibilitate.

3. Răbdare, dar până când?
Nu de puține ori ne întâlnim cu specia „Client Creativ” care are opinii și viziuni și te asigur că dacă-i dai destulă libertate o să te trezești că ține el prezentarea.
Deci: Aici nu am sfaturi sau „best practice” pentru că situațiile sunt multe și diverse. Aplică metoda „Client knows best, but you know bettter”: aprobă-l și demonstreză-i cu diplomație de ce ții tu prezentarea și nu el.

P.S.: „Don't polish the shit”

Prima carte de publicitate pe care am citit-o a fost – evident – „Hey, Whipple, Squeeze This”. Din toată cartea, am reținut un lucru care m-a ajutat și încă o să mă ajute. Adică ce-am citat mai sus.

Dacă ideea e „semi” sau nici măcar nu-ți place așa mult sau e un compromis, NU o pune în prezentare. Șansele sunt să o aleagă clientul, să se facă, iar tu vei petrece luni de zile muncind la o tâmpenie pe care nu știi cum s-o mai dai din copy și abia aștepți să se termine odată campania.

#bemoreObama în prezentări.*

*„Obama are talent oratoric, clar. Da' parcă aș vrea să-l cunosc pe ăla care-i scrie discursurile.” - Ionuț Moscu, al meu Director de Creație.